Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Magistraţii Judecătoriei Suceava au dat zilele trecute sentinţa în cazul bătrânului în vârstă de 90 de ani, pe care acum doi ani l-am găsit într-un azil de la Valea Putnei (comuna Pojorâta), povestind cum a fost bătut de propriul său fiu. Cearta dintre cei doi pornise de la faptul că nonagenarul ceruse să fie lăsat să locuiască într-una din camerele casei sale, de unde a fost scos şi trimis să-şi petreacă restul zilelor într-o magazie.
L-au gonit din propria casă chiar şi împotriva unei decizii judecătoreşti
În 2011, bătrânul, veteran de război şi fost maistru tehnician construcţii căi ferate, s-a adresat Judecătoriei Suceava, cerând să fie lăsat să locuiască în una dintre cele trei camerele ale gospodăriei din cartierul Burdujeni, casă ridicată de el şi soţia sa (decedată din 1998), cerere admisă de judecători şi rămasă definitivă şi irevocabilă.
Cazul a ajuns şi în atenţia poliţiei şi a procurorilor, după ce, potrivit autorităţilor, fiul bătrânului, Corneliu Harasim (55 de ani), şi soţia acestuia din urmă „nu au respectat hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă şi nu i-au permis părţii vătămate să folosească acea cameră”.
În aprilie 2012, conflictul a degenerat, iar fiul bătrânului l-a ameninţat pe acesta cu un topor.
În iunie 2012, executorul judecătoresc Radu Stărica a pus în executare sentinţa civilă şi le-a pus în vedere lui Corneliu şi Casandrei Harasim să-l lase pe bătrân să locuiască în acea casă, atrăgându-le atenţia asupra consecinţelor penale ale nerespectării sentinţei civile menţionate.
După ce a plecat executorul, arată procurorii, cei doi soţi l-au evacuat din nou pe bătrân, gonindu-l din nou în magazia în care a trăit în ultimii ani.
Procurorii: bătut de propriul fiu, bătrânul a avut nevoie de peste 100 de zile de îngrijiri medicale
Conflictul dintre cele două părţi a degenerat şi, pe data de 25 iulie 2012, între tată şi fiu a avut loc un alt episod violent.
Procurorii susţin că fiul octogenarului l-a lovit pe acesta din urmă cu pumnii în zona pieptului, bătrânul dezechilibrându-se şi, în cădere, lovindu-se de un trotuar şi suferind o fractură de col femural.
Constantin Harasim a fost internat în spital şi, potrivit medicilor legişti, a avut nevoie de 100-120 de zile de îngrijiri medicale.
Din spital, octogenarul a fost luat de o nepoată de-a sa şi dus la azilul de bătrâni din Valea Putnei, unde l-am găsit noi în august 2013.
În vara acelui an, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava au dispus trimiterea în judecată a fiului şi a nurorii bătrânului, pentru săvârşirea infracţiunilor de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, ameninţare şi vătămare corporală gravă (în cazul lui Corneliu Harasim) şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti (faţă de Casandra Harasim).
Pomelnicul unui bătrân care a găsit puterea să ierte
Când l-am întâlnit în august 2013, la azilul de la Valea Putnei, Constantin Harasim spera să mai vadă măcar o dată „căsuţa mea”.
„Am trăit o viaţă grea. Am chinuit mult şi tot ce am muncit a fost pentru căsuţa mea...”, îşi începea bătrânul povestea.
Ne-a spus cum, după ce soţia i-a murit, casa a fost împărţită cu fiul său, Corneliu Harasim, iar după ce acesta din urmă s-a căsătorit, a venit cu tot cu soţie şi copiii acesteia dintr-o relaţie anterioară în imobilul din Burdujeni.
După o vreme, mărturisea bătrânul, l-au mutat într-o anexă a locuinţei şi de atunci au început problemele.
Se deplasa cu greutate, cu un cadru metalic, şi era aproape surd.
Cu toate greutăţile - ce ne-a impresionat la bătrânul neputincios din faţa noastră - Constantin Harasim ne mărturisea că şi-a iertat fiul.
Ne-a arătat atunci o bucată de hârtie pe care scria mare, de mână: „POMELNIC”.
„Eu, Constantin, - citea cu greu bătrânul – mă rog pentru fiul şi nora mea, pentru marele răutăţi purtate în inima şi în sufletul lor pornite asupra mea, chiar de moarte, făcându-mi mie mari dureri şi suferinţe, pentru a pune stăpânire forţată pe toate bunurile mele. Mă rog să li se ierte toate răutăţile şi păcatele făcute asupra mea”.
L-am lăsat aşa cum l-am găsit, privind în gol pe geamul de la camera sa.
Disperat, ne ruga să-l ajutăm să se întoarcă acasă.
Pomelnicul de care aminteam avea la final cea mai arzătoare dorinţă a bătrânului: „Eu, Constantin, rog a mi se da însănătoşire, sănătate, putere, pentru a putea merge pe picioarele mele la căsuţa mea, din care cu mari dureri şi lacrimi am plecat din ea”.
Pedeapsa cu închisoarea, suspendată condiţionat. Termen de încercare pe patru ani
În urmă cu câteva zile, instanţa de fond, Judecătoria Suceava, a dat verdictul. Nora bătrânului a scăpat, judecătorul de caz considerând procesul încetat faţă de aceasta (acuzată de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti), pentru că partea vătămată (Constantin Harasim) nu a făcut plângere prealabilă. Nonagenarul nu s-a constituit nici parte civilă, adică nu a cerut despăgubiri de la inculpaţi.
În schimb, fiul bătrânului a fost condamnat la patru luni de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, cinci luni pentru nerespectarea hotărârilor judecătoreşti şi doi ani de închisoare pentru vătămare corporală gravă. Judecătorul a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de patru ani, reprezentând un termen de încercare, termen în care, la o nouă eventuală încălcare a legii, Corneliu Harasim a fost avertizat că va ajunge după gratii.
De asemenea, fiul lui Constantin Harasim a fost obligat să plătească aproape 1.450 de lei Spitalului Judeţean, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale tatălui său, dar şi suma de 1.000 de lei - cheltuieli de judecată.
Totodată, instanţa de fond a decis restabilirea situaţiei anterioare, în sensul respectării de către inculpat a sentinţei din 2011, prin care alţi judecători au decis ca tatăl său să locuiască într-una din camerele casei din Burdujeni.
Sentinţa nu este definitivă, putând fi atacată cu apel.
Bătrânul s-a întors la „căsuţa” lui
După aproape doi ani petrecuţi la azil, în a doua jumătate a anului trecut, ne-au mărturisit rude de-ale lui Constantin Harasim, bătrânul s-a întors la „căsuţa” lui.
Şi-a dorit foarte mult să-şi mai vadă o dată casa în care a trăit o viaţă, înainte de a închide ochii, iar o nepoată i-a îndeplinit visul.
Când a ajuns la casa din Burdujeni, nu a mai vrut să plece, iar din ceea ce mai ştiu rudele sale, altele decât cele amintite în acest articol, nu au mai auzit să mai fie neînţelegeri între bătrân şi fiul său.
