Părinţi care şi-au recuperat copiii în instanţă, după ce, din neglijenţa lor, minorii au ajuns în grija statului

Este greu să judeci o mamă care şi-a lăsat copilul în grija unei rude, pentru a pleca la muncă în străinătate. Este greu să judeci şi atunci când, în timp ce ea trudeşte pentru a aduna bani, cu care să-şi cumpere sau să închirieze o casă pentru ea şi copiii ei, cei cărora i-a încredinţat pe cei mici îşi bat joc de ei sau îi neglijează, iar minorii ajung să fie internaţi în regim de urgenţă, în centrele de plasament ale statului.

Te întrebi de ce aceşti părinţi nu se întorc cât mai repede acasă, pentru a-şi salva copiii din chinurile la care sunt supuşi de nişte străini sau chiar de rude, care urmăresc doar beneficii materiale de pe seama copiilor „abandonaţi”?

Sunt şi situaţii în care mamele minore, după ce nasc, sunt confuze şi îşi abandonează pruncii în spitale. Regretele vin mai târziu, când ele caută ajutorul specialiştilor pentru a-şi recupera copiii. Părinţii care şi-au pierdut copiii, după ce i-au neglijat, se luptă mai apoi în instanţă pentru a-i recâştiga. În acest fel repară răul făcut la un moment dat, poate fără voia lor. Unii părinţi s-au trezit la realitate tocmai atunci când copiii lor se aflau pe punctul de a fi daţi spre adopţie.

S-au opus adopţiei şi au câştigat dreptul asupra propriilor copii

În evidenţa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Suceava este cunoscut cazul unei familii cu şapte copii. Comportamentul neadecvat al părinţilor, care consumau frecvent băuturi alcoolice şi îi încuiau deseori pe cei mici în casă, flămânzi, dezbrăcaţi, în timp ce ei plecau de-acasă, era cunoscut de autorităţile locale. În luna mai a anului 2010, mezinii familiei, Mihai şi Gavril, au fost aduşi de autorităţile locale şi de tatăl lor la sediul DGASPC Suceava, deoarece, a declarat părintele, „nu le pot oferi condiţii optime de creştere”. Pentru cei doi fraţi, în vârstă de 1 an, respectiv 2 ani, s-a instituit plasament în regim de urgenţă la un asistent maternal profesionist.

În perioada plasamentului, părinţii s-au interesat de soarta copiilor, mai mult telefonic.Din informațiile oferite de purtătorul de cuvânt al DGASPC, Nicoleta Daneliuc, „în acest caz, părinţii au fost consiliaţi cu privire la identificarea resurselor şi soluţiilor pentru revenirea copiilor în familia naturală, demersurile pe care trebuie să le iniţieze ei, evidenţiindu-se caracterul temporar al măsurii de protecţie specială, precum şi ce este adopţia şi efectele acesteia. Întrucât părinţii celor doi minori nu au făcut demersuri de reintegrare familială, managerul de caz al copiilor a propus instanţei judecătoreşti deschiderea procedurii de adopţie a celor doi fraţi”.

Ca la un semn de trezire, chemaţi în instanţă, părinţii au declarat că nu sunt de acord cu adopţia copiilor şi că vor să depună la sediul DGASPC Suceava actele necesare reintegrării familiale. Acest lucru s-a întâmplat. În sprijinul familiei, în demersul reintegrării minorilor în familia naturală, DGASPC Suceava a prezentat cazul şi Fundaţiei HHC România, care a întocmit o fişă cu nevoile familiei şi a planificat intervenţiile de sprijin financiar, în vederea acordării, prin „Programul de reintegrare a copiilor în familia lor naturală sau extinsă”, a racordării locuinței la energie electrică, achiziţionarea de mobilier pentru dotarea unei camere pentru copii, precum și a altor bunuri. Nicoleta Daneliuc ne-a explicat că cei doi fraţi au revenit în sânul familiei, „instanţa judecătorească revocând măsura plasamentului şi dispunând reintegrarea acestora în familia naturală, redând părinţilor drepturile şi obligaţiile cu privire la copii şi dispunând ca autoritatea locală să monitorizeze evoluţia copiilor în familia de origine”.

Şi-a „pierdut” bebeluşul imediat după naştere, dar instanţa i l-a încredinţat, după ce a avut o casă şi un venit stabil

Un alt caz impresionant este cel al unei fetiţe, Maria Tereza, care a rezultat în urma unei relaţii de concubinaj, tatăl nedorind să-şi recunoască fiica. După naştere, starea de sănătate a mamei s-a agravat, fiind diagnosticată cu tulburare psihică acută de postpartum, ideaţie suicidară, agitaţie psihomotorie, logoree şi autoagresivitate, dificultăţi adaptative şi relaţionale, motiv pentru care a fost internată într-o unitate sanitară. Întrucât nu s-au putut identifica rude până la gradul IV inclusiv care să se ocupe de creşterea, ocrotirea şi educarea nou-născutului, s-a impus instituirea plasamentului în regim de urgenţă la un asistent maternal.

În perioada plasamentului, mama naturală s-a interesat de soarta fiicei ei atât telefonic, cât şi prin întâlniri la sediul DGASPC Suceava şi vizite la domiciliul asistentului maternal profesionist. „Mama naturală s-a prezentat la întâlnirile solicitate de managerul de caz, în vederea evaluării situaţiei sale, a identificării altor alternative la instituţionalizarea fiicei sale. Ea a fost consiliată şi evaluată social şi psihologic, reuşind să-şi modifice împrejurările care au dus la instituirea măsurii de protecţie. Femeia s-a căsătorit între timp, are o locuinţă proprie şi are surse de venit permanente”, ne-a spus purtătoarea de cuvânt a Direcţiei.

În aceste condiţii, înscrisurile depuse la dosar au arătat că mama îi poate asigura fetiţei un climat familial stabil, în vederea unei bune dezvoltări fizice şi psiho-afective, şi astfel instanţa judecătorească a dispus reintegrarea minorei în familia  mamei.

Abandonat în spital, dat în grija statului şi, apoi, câştigat de mamă

Sunt şi situaţii în care personalul medical cere ajutorul DGASPC Suceava pentru a salva bebeluşii abandonaţi în spital de cele care le-au dat viaţă sau ale căror mame minore nu sunt în stare să aibă grijă de prunci. S-a întâmplat şi la Secţia Neonatologie din cadrul Spitalului Municipal Fălticeni. Personalul de aici a cerut instituirea unei măsuri de protecție pentru un nou-născut, un băieţel a cărui mamă minoră, în vârstă de 16 ani, a spus că nu poate să aibă grijă de copil. Lui Mădălin, pentru că aşa îl cheamă pe micuţ, i s-a instituit plasamentul în regim de urgenţă la un asistent maternal profesionist, timp în care i s-au caută rudele până la gradul IV inclusiv, care ar dori să se ocupe de el.

Maria Păvăloaia, şef serviciu - Serviciul Asistenţă Maternală, ne-a spus că „din evaluările sociale s-a aflat că minorul provenea dintr-o relaţie întâmplătoare a mamei, aceasta ascunzând sarcina faţă de părinţii săi, singurele persoane care ştiau situaţia ei fiind bunica maternă şi o verişoară. Dorind să-şi continue studiile, mama a solicitat instituirea măsurii de protecţie pentru copilul său. În perioada plasamentului, atât mama minorului, cât şi bunica maternă au fost consiliate în vederea păstrării legăturii cu nou-născutul, au fost încurajate să petreacă timp în compania acestuia, la domiciliul asistentului maternal, astfel încât relaţia firească mamă-copil să nu sufere modificări sau perturbări”.

Aceste întâlniri între mamă şi fiu au dat rezultate. S-au dezvoltat legături de ataşament puternice, astfel că mama şi-a descoperit resurse de a merge mai departe, de a finaliza studiile, de a-şi întemeia propria familie, de a solicita sprijin din partea managerului de caz în demersul de reintegrare a copilului său în familia naturală. Tânăra mămică a depus în instanţă documentele necesare recâştigării copilului, iar în final şi-a dus pruncul acasă şi a dovedit că poate să fie o mamă responsabilă.

Au nevoie de psiholog

Psihologul Monica Buzdugan, din cadrul Serviciului Asistenţă Maternală, atenționează că „separarea copilului de familia naturală este extrem de traumatizantă, dar dacă se identifică toate motivele separării cu siguranţă vom putea pregăti reîntoarcerea lui în sânul acesteia. Valorizarea familiei, ca mediu prioritar de îngrijire şi educare a copilului, este un deziderat important pentru specialiştii din cadrul DGASPC Suceava. Aceştia consiliază atât părinţii în depăşirea situaţiei de criză, care a determinat instituirea măsurii de protecţie specială pentru copil, în identificarea şi dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor parentale, cât şi copiii în depăşirea traumelor cauzate de separarea de familie, în reconcilierea cu familia şi acceptarea trecutului, în stabilirea unor relaţii de ataşament sigur”.

Reintegrarea copilului în familia naturală sădeşte copilului sentimentul de apartenenţă şi odată cu el fundamentează siguranţa care îi va fi utilă când vine vremea să „înfrunte lumea”, a mai completat psihologul Monica Buzdugan. Numărul copiilor reintegraţi în familia naturală este în creştere, comparativ cu ultimii doi ani. Din statisticile Protecţiei Copilului Suceava rezultă că anul trecut au avut loc 108 reintegrări în familie, în 2013 au fost 90, în 2012 au fost 95, în 2011 au fost 115 cazuri, în timp ce în 2010 s-au înregistrat doar 75 de cazuri în care copiii au revenit în familia naturală.

„Aprecierea interesului superior al copilului se va face de judecător”

Şefa Serviciului juridic din cadrul DGASPC Suceava, Iuliana Precob, ne-a spus că, după ce copiii au ajuns din diferite motive în grija statului, pentru a reveni în familia naturală „este nevoie ca temeiurile care au impus luarea unei măsuri de protecţie cu privire la un minor să se schimbe, respectiv să se îmbunătăţească situaţia familială. În aceste condiţii, aprecierea interesului superior al copilului se va face de judecător, după o analiză punctuală a situaţiei copilului şi familiei, astfel ca măsura reintegrării în familie să asigure minorului respectarea dreptului la sănătate, la educaţie, la o dezvoltare normală fizică, mentală şi emoţională”.