Terapie de cuplu - Iertarea (III)

A ne ierta pe noi şi a ierta pe cel sau cea pe care o iubim înseamnă a avea puterea de a te elibera total de trecutul ce ne împovărează pe noi şi relaţia noastră de toate gândurile negative, emoţiile distructive şi modelele dizarmonioase de comportament din trecut. Fiinţa umană este legată cu fire energetice nevăzute de toţi aceia cu care a interacţionat de-a lungul timpului. Suferinţele, traumele, ataşamentele, tiparele dizarmonioase de gândire şi comportament ne ţin prinşi ca într-o pânză de păianjen, dezechilibrându-ne perceperea şi trăirea armonioasă a clipei prezente, îngreunându-ne drumul spre un viitor prosper şi luminos.

Există multe metode terapeutice ce ne pot elibera de trecut, de aceste fire nevăzute prinse de inima, mintea şi sufletul nostru, însă cea mai simplă şi mai eficace este aceea de a ne ierta cu adevărat pe noi şi pe cei de pe linia noastră genetică, pe toţi cei cu care am interacţionat până în acest moment, pe cei pe care i-am iubit în trecut şi pe Cel sau Cea care se află acum în inima noastră. Iertarea plenară şi profundă care ne eliberează de traume şi condiţionări este cea care se realizează atât cu mintea cât şi cu sufletul; este un act de umilinţă a întregii noastre fiinţe, o acceptare a curgerii naturale a râului vieţii noastre. Neiertarea ne aduce în suflet şi în inimă amărăciune, supărare, tensiuni, agresivitate şi gânduri negative. Neiertarea este o negare a vieţii, deoarece viaţa înseamnă o curgere continuă prin noi şi noi etape şi experienţe, o iertare şi o dezlegare de cele ce au trecut, au rămas în urmă. Neiertarea ne aduce mereu experienţele sumbre din trecut în prezent, în minte şi în inimă. Povestea noastră de viaţă trebuie recreată în acord cu o puritate din ce în ce mai elevată a minţii şi inimii noastre, şi pentru aceasta este necesar ca lumina iertării să se reverse, în primul rând, asupra noastră, asupra tuturor strămoşilor noştri, asupra relaţiilor noastre trecute de iubire şi mai ales asupra fiinţei iubite din prezent.

De acolo, din trecut, vin permanent condiţionări şi frânturi de istorii de viaţă care nu mai aparţin prezentului, dar care îşi fac loc în povestea noastră de viaţă, de iubire. Iertarea deschide uşa prin care iubirea se poate manifesta permanent în inima noastră şi poate dizolva toate aceste legături dezechilibrante ce ne îngrădesc propria poveste a vieţii şi manifestarea armonioasă a dragostei şi iubirii în cuplu. De multe ori, în urma unor eşecuri, a unor acţiuni greşite ale noastre, a unor modalităţi defectuoase de manifestare, ajungem să ne învinuim pe noi sau pe partener, să ne diminuăm respectul şi stima de sine, să nu ne mai putem ierta pentru modul în care am simţit, gândit şi acţionat în acele circumstanţe din trecut, şi toate acestea pot avea repercusiuni asupra manifestării armonioase a afectivităţii şi a nivelului de comunicare în relaţia de cuplu. Această neiertare de sine este asemeni încercării de a înota contra curentului într-un râu sau de a îngrădi curgerea lui. Se produce, aşadar, o deplasare ce perturbă armonia, „o ieşire din matcă”, o deviere a fluxului vieţii, care se manifestă prin tensiuni emoţionale şi prin incapacitatea de a primi şi a manifesta iubire, prin gânduri negative, frustrări, comportamente dizarmonioase. De fiecare dată când ceva nu ne iese conform planului, când suntem nemulţumiţi de noi şi de acţiunile noastre, este necesar să permitem inimii noastre să reverse valuri de iubire, iertare, înţelegere şi acceptare, care să ne facă sufletul şi inima să se simtă asemeni unui copil ce este învăluit de dragostea mamei, a unei femei îmbrăţişate cu afecţiune şi tandreţe de către iubitul ei. Dezlegaţi de condiţionările genetice, manifestând continuu iubire şi iertare faţă de propria fiinţă şi faţă de persoana iubită, suntem capabili să ne rescriem povestea vieţii, a relaţiei noastre de iubire, aducând în ea iertare, iubire, armonie, echilibru, compasiune, sănătate, optimism şi prosperitate. Astfel, vom reuşi să curgem armonios prin diferitele etape şi experienţe ale vieţii de cuplu, având iubire, lumină şi puritate în gând, trăire şi faptă.