Printează articolul
Trimite e-mail
Viaţa la oraş se dovedeşte a fi mult prea stresantă şi obositoare pentru locuitorii unui cămin de liceu, ocupat între timp de persoane care figurează drept cazuri sociale, deşi, în cazul unora, există serioase semne de întrebare.
Prea obosiţi ca să mai coboare scările şi să facă câţiva paşi până la ghena de gunoi amplasată la vreo 10 metri distanţă, mulţi dintre locatari îl aruncă direct pe geam, pe spaţiul verde din jurul blocului.
Problema e că respectivii nu trăiesc în pustietate, undeva unde să le miroase doar lor la geam gunoaiele menajere intrate în descompunere, ci în incinta Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară şi în imediata apropiere a sute de locuinţe din cartierul George Enescu.
„Covorul" de gunoi aşternut în jurul căminului care adăpostea pe vremuri elevi veniţi aici la studii poate fi „admirat” zi de zi de locuitorii blocurilor din jur, care, exasperaţi că lângă ei se formează pe zi ce trece o nouă groapă de deşeuri, ne-au semnalat situaţia, trimiţând poze făcute de la geamul locuinţelor lor, sugestiv intitulate „Au ieşit ghioceii la Suceava”.
Resturi de mâncare şi enorm de multe sticle de băutură
Coji de cartofi, resturi de mâncare, o mulţime de conserve, ambalaje, haine, pungi cu gunoi, aruncate din pur interes ştiinţific, pentru a testa teoria gravitaţională a lui Newton, cutii de balsam de rufe, chiar şi covoare, pe care probabil le-au încercat să vadă de sunt zburătoare, toate au luat calea geamului, mai ceva ca la ghenele de gunoi din blocurile turn.
Cele mai multe gunoaie aruncate de la geamul locuinţelor din căminul social sunt însă sticlele de băutură, de toate culorile şi de toate sortimentele, printre care se amestecă, ceva mai „timide”, pachetele de ţigări. Nu de alea duhnitoare, luate de la ruşi, ci ţigări fine, de marcă, pentru oameni care se respectă.
Şi asta e doar ce s-a strâns acolo în ultimele săptămâni, pentru că la finele anului trecut s-au mai strâns din gunoaiele aruncate de ei, nu doar de către femeile de serviciu ale liceului, ci şi de către elevi.
Unii cu munca, alţii cu distracţia.
Antene de satelit pentru televizoare HD şi maşină la scară
Să fii caz social a devenit pentru unii o meserie sau chiar un stil de viaţă, care se dovedeşte a fi mult mai profitabil decât al „prostimii” care merge la muncă de dimineaţa până târziu în noapte, plăteşte taxe, impozite, cheltuieli de întreţinere şi ţine „în spate” milioane de asistaţi social.
Teoretic, fiecare din chiriaşii camerelor căminului C2 de la Colegiul de Industrie Alimentară ar trebui să achite nu doar chiria lunară, ci şi cheltuielile de întreţinere – apă, canal, căldură, electricitate. Practic, căminul nu este contorizat, pentru ce se consumă acolo se face doar un calcul estimativ, plus că nimeni nu mai ştie câţi oameni locuiesc efectiv acolo. În unele camere stau câte 5-6 oameni, în altele câte 2-3, în unele nu stă nimeni, pentru că locatarii sunt plecaţi în străinătate. La muncă, probabil.
De plătit pentru ceea ce se consumă plătesc doar două sau trei familii, care s-au dovedit a fi serioase şi chiar deranjate de cei alături de care trebuie să locuiască.
Factura finală, a consumului de utilităţi a unităţii de învăţământ din care face parte şi acest cămin, este plătită tot de suceveni, de la bugetul local.
„Când au văzut că unii nu plătesc şi nu păţesc nimic, ceilalţi au început să facă la fel ca ei. Datoriile de acolo sunt deja istorice”, a declarat directorul Colegiului de Industrie Alimentară, Tatiana Hladiuc.
O parte din chiriaşi au fost acţionaţi în judecată pentru datorii de sute de milioane de lei vechi, bani pe care nu îi poate recupera nimeni de la ei.
În schimb, se găsesc bani pentru abonamente la telefoane mobile, pentru televizoare LCD şi pentru televiziune prin satelit.
„Lighenele” de recepţie a posturilor TV nu lipsesc de la nici o cameră, unii chiar au şi modele noi, apărute special pentru cei care vor să beneficieze de cât mai multe canale transmise HD.
Mai mult, unii dintre ei au şi maşini parcate la scară, nu doar modele autohtone, ci şi străine.
Nu de puţine ori conducerea unităţii de învăţământ a avut scandal din partea unora dintre locatari din cauză pentru că nu a permis accesul taxiurilor în incinta şcolii, iar ei au trebuit să îşi care cumpărăturile în şacose, de la poartă până la cămin, adică câţiva zeci de metri.
Biblioteca dintre gunoaie
În ciuda eforturilor conducerii şcolii de a limita cât mai mult interacţiunea elevilor cu „cazurile sociale” care au invadat unitatea de învăţământ, acest lucru este deocamdată imposibil. Chiar de i-au mutat pe toţi într-un singur cămin (anterior erau cazaţi şi în C1, printre elevi), la parterul căminului C2 a rămas încă biblioteca şcolii, una exemplar întreţinută şi aranjată.
Peste 600 de elevi merg acolo să împrumute cărţi acasă, ori să le citească la sala de lectură, iar de fiecare dată, au de trecut pe lângă munţii de gunoaie aruncate de la ferestre de chiriaşii municipalităţii. Nu degeaba Tudor Arghezi a scris „Flori de mucigai”. La noi, cultura se face printre gunoaie.
