Bogdan Ailincă. Sau Gulliver de la Costâna şi Părhăuţi

Când m-am întâlnit prima dată cu profesorul Bogdan Ailincă, pe la sfârşitul lui noiembrie, şi l-am văzut în mijlocul elevilor săi, mi-am adus aminte de povestea lui Gulliver.

Poveste pe care, e drept, am adaptat-o puţin.

În lumea piticilor de la Costâna şi Părhăuţi, două sate din comuna Todirești, Gulliver nu e un personaj de desene animate, ci profesor de sport.

Liliputanii se jucau liniștiţi prin curtea școlii, când, dintr-o dată, s-au trezit cu Gulliver în mijlocul lor.  Nici unul dintre elevi nu mai văzuse vreodată un așa profesor uriaș. Ba chiar şi celelalte cadre didactice au făcut un pas înapoi.

„Prima impresie atunci când l-am văzut a fost: uau, ce mare este. Deci de domnul trebuie să-mi fie frică...”, îşi aminteşte Rodica Nicolici, profesoară la şcoala din Părhăuţi, venind imediat cu completarea: „Şi, după ce l-am cunoscut, şi noi, şi copii, ne-am dat seama că e un profesor foarte plăcut, agreat de toată lumea... chiar şi părinţii s-au lipit foarte mult de dumnealui”.

Le-a făcut cea mai mare bucurie liliputanilor: o sală de sport

Bogdan Ailincă a fost repartizat în 2013 la şcolile din Părhăuţi şi Costâna.

Practicant de judo şi fost campion naţional al greilor la Sombo Sportiv şi Sambo Combat, sport în care a obţinut şi un loc V la Campionatul Mondial de la Sankt Petersburg, Bogdan era un gigant faţă de micuţii săi elevi. 

A primit o lovitură în plex, însă, când a aflat că nici una dintre cele două şcoli nu avea sală de sport.

Doar câteva mingi vechi, uitate într-un dulap, dezumflate şi roase de timp, şi două-trei saltele rupte. Bogdan însă nu s-a descurajat.

„Bogdan nu s-a plâns. Au fost domni profesori care au spus: <Când o să-mi creeze şcoala condiţii>, au cerut, voiau... Bogdan: <Bine, nu este, ce putem face să avem o sală de sport>”, povesteşte Lăcrămioara Cocârlă, director la Şcoala Gimnazială Todireşti.

Şi Bogdan a făcut-o! În clădirea fostei şcolii din Costâna, la câţiva metri de actuala școală, proful de sport a transformat o încăpere plină cu tot felul de vechituri într-o sală de sport. „Acolo colcăiau şoarecii şi cam atât”, completează Rodica Nicolici. 

Bogdan Ailincă a făcut rost de saltele, de spaliere, de mingi noi, iar împreună cu elevii, cu ceilalţi profesori şi cu părinţii a văruit, a reparat soba şi le-a făcut copiilor poate cea mai mare bucurie a lor de până atunci.

În prezent, peste 200 de elevi fac orele de sport în acea sală.

Şcoala de după şcoală, proiectul adus de profesorul de sport la Părhăuţi

La Părhăuţi, în schimb, nu s-a putut. Clădirea în care a vrut să facă o sală de sport era  în paragină şi ar fi pus în pericol siguranţa copiilor.

Aşa că, în şcoala din Părhăuţi, orele de sport se fac în curte, fie pe pavajul din faţa unităţii, fie pe un teren viran, la câţiva metri de toaleta din curte, unde un zid desparte wc-ul fetelor de cel al băieţilor.

Când plouă, ninge sau e prea frig, orele de sport se ţin în sala de clasă.

„Ceea ce vedeţi aici nu face decât să întărească nevoia noastră de manuale digitale. Vedeţi și dvs. care sunt condiţiile și la ce nivel ne aflăm și noi purtăm dezbateri vizavi de nevoia noastră de manuale digitale”, zâmbeşte cu amar proful de sport.

La școala din Părhăuţi, însă, Bogdan Ailincă, voluntar vechi al Organizaţiei Salvaţi Copiii, a reușit să aducă proiectul after school, școala de după școală, proiect de care se ocupă personal, alături de un alt cadru didactic, Ramona Balan.

„Este ceva nou în şcoala noastră, încă nu am avut profesori de sport aşa de apropiaţi de copii, un profesor care a adus multe noutăţi în şcoala noastră”, explică Ramona Balan.

„Este un profesor foarte valoros, o să-i citez pe elevii mei care spun că domnul Bogdan este un profesor de aur”, adaugă şi directoarea şcolii, Lăcrămioara Cocârlă.

Se alătură discuţiei şi profesoara de engleză Georgeta Borhan: „Ca şi coleg, pot spune: <cool mate>. Un coleg deosebit, răspunde prezent ori de câte ori l-ai solicita”.

S-a mutat în Costâna, pentru a fi mai aproape de elevii săi

Bogdan s-a implicat atât de mult în activitatea liliputanilor, încât seara, săptămână de săptămână, face cursuri de judo cu elevii săi. Gratuit, cu o singură condiţie: să aibă note sau calificative bune la şcoală și temele făcute. Altfel, nu pot veni la antrenamente.

„E pedeapsa supremă, eu ştiu din proprie experienţă. Pentru băiatul meu, recompensa cea mai mare la sfârșitul zilei este participarea la antrenamentele domnului Bogdan”, mărturiseşte Lăcrămioara Cocârlă.

Pentru a fi cât mai aproape de elevii săi, proful de sport şi-a închiriat o locuinţă în Costâna.

Seara, la antrenamente, ajunge întotdeauna mai devreme cu cel puţin jumătate de oră. Face focul în sobă, să se încălzească sala, şi îi aşteaptă pe copii.

Afară e întuneric beznă, iar din micuţa sală de sport se aud râsete de copii.

Micuţii judoka au reuşit să-l ţintuiască pe Gulliver la pământ... exact ca-n poveste.

Se urcă pe uriaș și cu toate forţele lor încearcă să-l împiedice să se ridice.

Doar Andrei, mezinul grupei, la cei 4 ani ai săi, nu a citit despre Călătoriile lui Gulliver şi încearcă să-și elibereze profesorul.

„Mă dau bătut?”, îi întreabă Bogdan pe copii. „Daaa”, răsună toată sala. „Nu mă dau bătut!”, şi încearcă din nou uriaşul să se elibereze din strânsoarea liliputanilor.

Da, profesore, nu te da bătut!

Pentru zâmbetele acelor copii, pentru toţi profesorii pe care sistemul i-a trimis la ţară, fără să le asigure minime condiţii, pentru că poate, într-o zi, unul dintre elevii tăi va fi un mare campion, şi pentru că, cine ştie, destinul a vrut ca povestea lui Gulliver să continue la Costâna şi Părhăuţi.

„Pentru copii! Ei contează!”

Eram în curtea şcolii într-una din zilele în care am filmat pentru reportajul video despre Bogdan Ailincă, reportaj prezentat la Gala „Top 10 Suceveni”, şi-mi aduc aminte că, în curtea şcolii de la Costâna, mai mulţi copii au sărit şi l-au îmbrăţişat pe uriaşul profesor, imaginea fiind cât se poate de elocventă pentru a demonstra dragostea copiilor pentru cadrul lor didactic preferat.

L-am certat atunci pe operatorul nostru că nu a fost pe fază şi a pierdut acel moment.

Într-o altă zi, însă, când am venit din nou cu Bogdan la şcoală, s-a întâmplat din nou. Mi-am dat seama atunci că imaginea îmbrăţişărilor se repetă zi de zi şi că firescul acelor manifestări de bucurie a micuţilor la vederea profesorului de sport vorbeşte de la sine despre importanţa unui profesor dedicat în mijlocul elevilor săi.

În urmă cu câteva săptămâni, a mers cu aproximativ 25 de elevi de la cele două şcoli la Bucureşti, la o competiţie pentru copii organizată de Ministerul Educaţiei, împreună cu Federaţia de Sambo. Majoritatea copiilor nu mai văzuseră până atunci Capitala, iar faptul că s-au întors cu medalii la gât va fi pentru ei poate cea mai frumoasă amintire a copilăriei lor. 

Bogdan Ailincă vrea să aducă alte noi proiecte la şcolile din Părhăuţi şi Costâna, unul dintre acestea fiind „A doua şansă”, un proiect destinat unui număr de 15 tineri care au renunţat la şcoală, iar profesorul de sport vrea să-i aducă din nou în bănci.

„M-a întrebat cineva, nu demult, de ce fac toate astea: <Păi ce vrei, bă, să ajungi primar?!> Nu i-am răspuns atunci, dar o fac acum: Pentru copii! Ei contează!”, a subliniat Bogdan Ailincă.