Povestea Piticului care a emoţionat o sală întreagă la Gala „Top 10 Suceveni”

V-am povestit în ediţia de ieri despre Oamenii Mari pe care i-am premiat în cadrul Galei „Top 10 Suceveni”, iar astăzi a venit rândul Piticului pentru care s-au strâns fonduri la evenimentul de la sfârşitul săptămânii trecute.

Pitic, la propriu şi la figurat. Şi-n buletin, şi-n realitate. Un Pitic cu suflet de uriaş, l-am numit noi.

Pe Florin Pitic l-am cunoscut acum aproximativ două săptămâni. Când am intrat în clasa unde învaţă la Şcoala Nr. 3 din Vicovu de Sus, habar nu avea că pe el îl căutam şi că va deveni vedeta unei gale de amploare.

I-am aflat povestea, am pus-o în imagini, iar reportajul video cu micul nostru campion i-a făcut pe mulţi să lăcrimeze în sală, şi nu neapărat pentru că piticul din Vicovu de Sus a avut o copilărie tare chinuită, ci pentru că elevul din clasa a VIII-a e un campion. E un uriaş, care a rezistat tuturor greutăţilor care au apăsat pe umerii lui firavi.

Povestea lui Florin

În clasa a IV-a, un antrenor de atletism de la Rădăuţi, venit să facă o selecţie la şcoala lui Florin, l-a ales tocmai pe el. În scurt timp, piticul nostru a adunat medalie după medalie, la competiţiile pentru copii, culminând cu participarea sa la Campionatele Naţionale, la Bucureşti, când a reuşit de două ori, şi în sală şi pe stadion, să ia locul I. Pe ţară. Când a devenit a doua oară campion naţional, pe stadionul „Iolanda Balaş”, mama sa se afla în tribune. El ştia că mama e în spital la Bucureşti şi nici prin gând nu-i dădea că se afla şi ea printre spectatori.

„Rar am văzut un copil cu aşa calităţi”, povesteşte Bogdan Roşcăneanu, antrenorul lui Florin Pitic. 

Rămas orfan de tată la nici 3 ani, Florin este crescut de mama sa, care, însă, a fost diagnosticată în urmă mai mulţi ani cu o tumoră pe creier. Cu o pensie de 350 de lei, Ana Pitic se chinuieşte zi de zi să-i ofere cea mai bună educaţie fiului ei, care este şi unul dintre cei mai buni elevi de la Şcoala Nr. 3 din Vicovu de Sus.

„Erau zile când mi-era atât de greu că nici nu ştiam ce să-i dau de mâncare”

Fiecare medalie câştigată de Florin era cel mai bun medicament pentru mama sa, căreia însă starea de sănătate i s-a înrăutăţit în ultima perioadă. Ar fi trebuit să meargă la control la spital, la Bucureşti, însă puţinii bani pe care îi are i-a drămuit pentru campionul ei.

„Erau zile când mi-era atât de greu că nici nu ştiam ce să-i dau de mâncare”, mărturiseşte cu ochii în lacrimi Ana Pitic.

De patru ani, Florin merge aproape zi de zi la antrenamente, la Rădăuţi. Nu şi-ar fi permis naveta, dar profesorul de religie de la şcoală, Iulian Schipor, a vorbit cu patronul unei firme de transport, iar acesta din urmă, impresionat de povestea piticului, i-a oferit lună de lună gratuit un abonament pe microbuz.

„Am sportivi care, de aici, din oraş (n.r. - din Rădăuţi), nu vin. El face o oră pe drum, două ore antrenamentul, o oră întoarcerea spre casă. Sunt patru ore. Închipuiţi-vă că el de patru ani de zile aş putea spune că se chinuieşte. Copilăria lui cam a fost lăsată deoparte”, îmi povestea Bogdan Roşcăneanu, mărturisindu-mi că la anul speră ca Florin să urce iar pe podium la Naţionale.

Directoarea şcolii: „Florin, un elev deosebit, un elev excepţional”

Micuţul Florin are un program de om mare. Dimineaţa la şcoală, apoi teme şi, după-amiaza, antrenamente la Rădăuţi, de luni până sâmbătă inclusiv. Ajunge seara acasă, iar dimineaţa o ia de la capăt.

Cu toate astea, Florin este un elev model.

„Faptul că el reuşeşte să ţină pasul cu ceilalţi din clasă şi reuşeşte să obţină rezultate foarte bune îl face să fie un elev deosebit, un elev excepţional”, declara Ana Chira, directoarea Şcolii Nr. 3 din Vicovu de Sus.

Diriginta lui Florin, Georgeta Trandafir, e mândră şi ea de elevul ei: „Poate alţii au mult mai multe condiţii de acasă şi au o situaţia financiară mult mai bună decât el, el totuşi îi întrece”.

În cancelarie, între ore, o întâlnim pe profesoara de română a piticului nostru. „Mi se întâmplă câteodată să-mi îndrept privirea spre el în timpul orei şi să-l văd atât de obosit încât nu ştiu, sincer, mă întreb cum de un copil atât de firav găseşte resurse să facă atât de multe lucruri deodată. La disciplina mea are note foarte bune, nu vine niciodată cu tema nefăcută”, povesteşte profesoara Aurelia Clipa.

Florin: „Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat pe ziua de astăzi şi îl rog să mă ajute pe ziua de mâine”

Ana Pitic se teme că nu va mai apuca să-l vadă pe Florin „băiat mare”. Văduvă de 11 ani, femeia vrea ca fiul ei să facă liceul, apoi o facultate şi se roagă la Dumnezeu să-i mai dea putere: „La cât de dese mi-s crizele în ultima vreme, nu ştiu ce o să fie. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu am învins. Fără puterea Lui, nu e nimic”.

Seară de seară, în micuţa sa cameră, Florin îşi spune şi el rugăciunea. Nu îndrăzneşte să ceară prea mult. „Şi ce-i spui tu lui Doamne, Doamne?”, îl întreb. „Îi mulţumesc că m-a ajutat pe ziua de astăzi şi îl rog să mă ajute pe ziua de mâine”, e răspunsul care mă lasă fără cuvinte. „Şi mă ajută. În fiecare zi”, îmi mai spune Florin.

Îşi doreşte să ajungă la Liceul cu Program Sportiv din Suceava, dar ştie că mama nu are bani să-l ţină la şcoală, departe de casă.

Din păcate, problemele de acasă, situaţia financiară şi crizele tot mai dese ale mamei sale l-au dus pe micul campion aproape în punctul de a renunţa la visul său: de a ajunge un mare campion.

Când ne-am întâlnit acum câteva săptămâni, la Vicovu de Sus, am aflat că, pentru prima oară în ultimii patru ani, Florin lipsise câteva zile de la antrenamente. I-am promis că eu şi colegii mei de la ziar îl vom ajuta, însă el trebuie să se ţină de antrenamente şi să fie puternic în continuare.

„Cuvântul e cuvânt”, mi-a spus puştiul. 

Surprizele Piticului, la Gala Top 10 Suceveni

Vineri seară ne-am întâlnit din nou. La Gala „Top 10 Suceveni”. A venit împreună cu mama sa, cu antrenorul şi cu profesorul de religie.

L-am întrebat pe antrenorul Bogdan Roşcăneanu dacă Florin a fost la antrenamente şi mi-a spus că nu a mai lipsit. Iar noi, am încercat să ne ţineam partea de promisiune şi am spus povestea campionului nostru tuturor celor prezenţi, prin intermediul unui reportaj video montat în redacţia Monitorului (reportajul îl puteţi viziona pe MonitorulTV.ro).

M-am uitat la el în timp ce reportajul rula pe cele trei proiectoare mari din sală. Plângea. De emoţii. Ştiam că lacrimile lui se vor transforma în curând în unele de bucurie. Iar prima surpriză a venit la câteva minute.

Când ne-am întâlnit acum două săptămâni, mi-a spus că vrea să meargă cu uratul şi colinda, să strângă bani pentru un calculator nou.

Prezentatorul galei, Tiberiu Avram, i-a spus Piticului că anul ăsta va merge doar de plăcere cu colinda şi uratul. Organizaţia judeţeană de femei a Partidului Social Democrat Suceava a aflat de dorinţa lui Florin şi i-a făcut cadou un laptop, care i-a fost înmânat în cadrul galei.

Şi cadourile nu s-au oprit aici.

Nicu Ungureanu, adolescentul pentru care am strâns fonduri la Gala „Top 10 Suceveni” de anul trecut, pentru a-l ajuta să-şi îndeplinească şi el visul, acela de a ajunge arhitect, i-a dăruit lui Florin Pitic un tablou realizat de el.

Iar Piticul cucerise deja toată audienţa. Mulţi au făcut donaţii în cutia pregătită special de organizatori pentru visul lui Florin, dar au fost cazuri în care unii invitaţi i-au dăruit personal bani şi i-au promis că îl vor ajuta.

Apoi a mai venit o surpriză. Avocatul rădăuţean Traian Andronachi i-a transmis lui Florin că timp de un an de zile va beneficia gratuit de cazare şi masă la Mon Cafe & Casa Vatră Rădăuţi, aparţinând omului de afaceri Dan Vatră, care se afla şi el printre invitaţi.

Cu vocea gâtuită de emoţie, cu ochii în lacrimi, Piticul nostru a luat microfonul: „Mulţumesc tuturor oamenilor care m-au ajutat până acuma, profesorilor de la şcoală şi, nu în ultimul rând, domnului antrenor”.

Impresionant a fost şi faptul că mai mulţi dintre nominalizaţii Galei „Top 10 Suceveni” şi-au donat pentru visul lui Florin premiul de câte 1.000 de lei primit de la organizatori.

Un alt moment emoţionant l-a reprezentat mesajul olimpicului internaţional Tudor Creţu, alt laureat al galei din acest an, care, în discursul ţinut după primirea premiului,  i-a transmis lui Florin că îi mulţumeşte pentru că îi este un exemplu. 

La tombola organizată în cadrul evenimentului de vineri, profesorul de religie al lui Florin, Iulian Schipor, a câştigat şi şi-a ales o chitară din cele zece premii oferite. Chitara i-a fost dăruită de profesorul Schipor tot lui Florin.

La finalul galei, după organizarea tuturor celor 12 licitaţii, am tras linie şi am numărat: aproximativ 10.000 de dolari SUA s-au strâns pentru visul Piticului.

Banii vor fi depuşi zilele acestea într-un cont bancar, cu o singură destinaţie: educaţia şi îngrijirea micului campion de la Vicovu de Sus.

Începând de mâine vom prezenta zilnic poveştile a câte doi din cei zece laureaţi ai ediţiei din acest an a Galei „Top 10 Suceveni”.

Mulţumiri

Organizatorii Galei „Top 10 Suceveni” (Monitorul de Suceava, Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, Federaţia Patronală a IMM-urilor Suceava şi Conacul Domnesc) mulţumesc partenerilor care au contribuit la reuşita ediţiei din acest an: Holzindustrie Schweighofer, General Construct, Calcarul Pojorâta, Killer, Betty Ice, AutoSchunn, Grup Muşatinii, Alevia, DRU-PO, Corsem Instalaţii, Marelbo, LaDorna, Organizaţia Suceava Noastră, Selgros Cash& Carry, Lovers, Real, Marelvi Electrocasnice, eXpert Music.ro - magazinul tău de muzică, Dorna Medical.

Mulţumiri le adresăm şi celor care au donat obiectele pentru licitaţiile organizate în cadrul galei: poetei Carmen Steiciuc, preotului Gabriel Herea, artiştilor Lucia Condrea, Iosif Csukat, Lucian Mînecan, profesorului Roman Istrati, fotbalistului Lucian Goian, pictorilor Radu Bercea şi Cristina Hreamătă Macoveiciuc şi jurnaliştilor Nicu Amurăriţei şi Tiberiu Cosovan. Nu în ultimul rând, aprecierile noastre merg către cei peste 500 de invitaţi care ne-au onorat cu prezenţa vineri seară.

De asemenea, mulţumiri speciale şi faţă de Mihai Pânzaru Pim, cel care a acceptat să facă portrete gratuite câştigătorilor licitaţiilor, celor care prin generozitatea lor ne-au ajutat să îndeplinim un vis: cel al lui Florin.