Procesul dintre statul român şi biserica din Bucovina pentru cele 166.813,5 hectare de pădure s-a încheiat. Se aşteaptă verdictul final

Procesul privind retrocedarea unei suprafeţe de 166.813,5 hectare de teren cu vegetaţie forestieră către Fondul Religionar Bisericesc Ortodox al Bucovinei s-a încheiat. Ieri, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut loc ultimul termen al unui proces început încă din aprilie 2001, iar cei trei magistraţi au anunţat că se vor pronunţa pe data de 20 noiembrie. Până la acea dată, părţile implicate în dosar, statul român şi Biserica din Bucovina, reprezentată prin Fondul Religionar Bisericesc Ortodox, au posibilitatea să depună şi concluzii scrise, iar în cazul în care acest lucru se va întâmpla este foarte probabil că vom avea un alt termen pentru anunţarea verdictului final.

La şedinţa de ieri, care s-a întins pe aproape trei ore, avocaţii care au reprezentat statul român au cerut menţinerea hotărârii de la Curtea de Apel  Cluj, în timp ce avocaţii Fondului Bisericesc au cerut admiterea recursului prin care să se constate că biserica din Bucovina este proprietara celor 166.813,5 hectare de pădure.

Ultima soluţie din acest dosar este cea de la Curtea de Apel Cluj. Cei doi judecători care au intrat în dosar au admis apelul formulat de statul român şi au constatat că Fondul Religionar Bisericesc Ortodox din Bucovina nu este proprietar pe terenul solicitat.

Concluzia pe scurt este aceea că „reclamanta nu a făcut dovada indubitabilă a existenţei dreptului de proprietate şi a întinderii acestuia şi nu dovedit că toate aceste bunuri se află, în prezent, în posesia pârâţilor chemaţi în judecată”.

Cheltuielile de judecată, o altă problemă din dosar

În afara pădurilor, o altă problemă este cea a cheltuielilor de judecată pe care Fondul Bisericesc trebuie să le plătească în acest dosar.

Conform deciziei Curţii de Apel Cluj, reprezentanţii Bisericii din Bucovina au fost obligaţi la plata sumei de 300.000 de lei, reducând astfel pretenţiile ridicate de Regia Naţională a Pădurilor şi casa de avocatură care le-a reprezentat interesele şi care se cifrau la 715.907 lei, inclusiv 50.000 de euro onorariu de succes.

Procesul care vizează cea mai mare retrocedare din istoria post-decembristă a României a avut un traseu extrem de sinuos. În cei mai bine de 13 ani din momentul înregistrării acţiunii la Tribunalul Suceava şi până acum, au fost zeci de termene de judecată şi s-au încheiat mai multe cicluri procesuale. Procesul a început pe 12 aprilie 2001, a ajuns de trei ori până acum la instanţa supremă, aceasta fiind a patra oară când se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Unul din momentele cheie s-a petrecut în martie 2007, când Tribunalul Suceava a admis acţiunea formulată de Fondul Bisericesc şi a trecut în proprietatea acestuia suprafaţa de 166.813,50 hectare de pădure. Soluţia a fost menţinută ulterior şi la Curtea de Apel Timişoara, iar la recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat soluţia şi a trimis dosarul spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.

Cert este că soluţia care va fi pronunţată acum de Înalta Curte de Casaţie şi  Justiţie va fi definitivă şi irevocabilă, fără posibilitatea de a mai fi atacată la vreo instanţă din România.