Elevii suceveni se întorc slab pregătiţi şi cu mari probleme de limbă română, din şcolile din străinătate

Pentru a nu-i lăsa în grija rudelor şi pentru a nu duce lipsă de afecţiunea părintească, sute de familii de suceveni şi-au luat copiii cu ei în momentul în care au decis să plece în străinătate, în căutarea unui loc de muncă mai bun.

În ultimii ani însă, pe fondul crizei economice sau din cauza unor probleme familiale,   familii întregi plecate peste hotare se întorc acasă. Pentru mulţi dintre copiii acestora, odată întorşi în băncile şcolilor din judeţ procesul readaptării este sinuos şi nu puţine sunt cazurile în care şcolarii stranierilor comunică mai corect în limba ţării unde au crescut decât în limba română. Gândesc în altă limbă, iar prin ochii lor şcoala românească e grea şi rigidă. În lipsa unor programe concrete care să-i sprijine pe aceşti copii, greul cade pe umerii profesorilor, ai directorilor şi ai consilierilor şcolari.

Reintegrarea elevilor şchiopătează

Elevii remigranţi, căci aşa se numesc elevii care au studiat o perioadă peste graniţe, după care s-au întors acasă, întâmpină mari dificultăţi în a se acomoda şi în a vorbi limba maternă. În cele mai multe cazuri, aceştia nu au avut niciodată contact cu şcoala românească, ba chiar s-au născut peste graniţe, şi nu stăpânesc aproape deloc limba română, ceea ce îngreunează şi mai mult munca profesorilor care lucrează cu ei.

Prof. Gabriela Mihai, directorul Şcolii Gimnaziale Nr. 1 Suceava, povesteşte că „aceşti copii se trezesc într-o altă baie lingvistică unde nu se descurcă şi temerea mea este că, din cauza acestor probleme de limbă, ei nu se vor simţi confortabil la nici o disciplină, nu vor înţelege cerinţele, textele lecţiilor, iar toate aceste lucruri se vor transfera în plan psihologic”.

La Şcoala Gimnazială Nr. 1, de exemplu, în acest an şcolar s-au întors opt elevi remigranţi. Trei din Italia, doi din Gabon şi câte unul din Portugalia, Belgia şi SUA.

Pentru că unii dintre ei nu ştiu să vorbească bine româneşte, în primă fază aceşti elevi participă la cursuri ca audienţi, iar notarea lor în catalog se face mai târziu.

„Pentru început nici nu ne putem da seama de nivelul lor de cunoştinţe pentru că nici nu i-am putut testa. În ce limbă să-i testăm? Am avut remigranţi şi în anul şcolar trecut, dar nu ridicau astfel de probleme pentru că vorbeau destul de bine limba română”, a mai mărturisit Gabriela Mihai.

La Şcoala Gimnazială „Miron Costin” Suceava, din 2012 şi până în prezent s-au înscris 25 de elevi din Spania, Italia şi Grecia, cei mai mulţi în acest an şcolar.

Directorul adjunct al instituţiei, prof. Dumitru Moraru, afirmă că aproximativ jumătate dintre ei s-au înscris într-o clasă inferioară ultimei pe care au urmat-o în străinătate.

„Acolo se pune accent mai mare pe partea practică, astfel că ei se descurcă ceva mai bine la discipline precum geografie sau biologie şi mai greu la materii ca limba română şi istorie”, spune directorul adjunct.

La Ipoteşti şi Bosanci, numărul elevilor remigranţi este din ce în ce mai mare

O situaţie statistică pusă la dispoziţie de Inspectoratul Şcolar Judeţean (IŞJ) Suceava evidenţiază faptul că, în anul şcolar 2012-2013, 367 de părinţi s-au adresat IŞJ Suceava pentru a-şi reînscrie copiii la cursurile unei şcoli din judeţ. Un an mai târziu, 361 de părinţi solicitau acest lucru. Pentru anul şcolar prezent, cifra se anunţă a fi şi mai mare. Din iunie 2014 şi până în prezent, 250 de elevi s-au întors acasă.

În câteva comune ale judeţului, populaţia şcolară remigrantă este foarte numeroasă. Printre acestea se numără şi comunele vecine Ipoteşti şi Bosanci.

„Aceşti copii sunt efectiv dezrădăcinaţi. Din geografia, dar mai ales din istoria României nu cunosc nimic. Cei născuţi aici mai aud în familie de munţii Carpaţi, de Ştefan cel Mare, de Marea Neagră, dar cei care s-au născut acolo sau au plecat de mici sunt străini de aceste lucruri. Sunt copii care înţeleg greu limba română, care întâi traduc în mintea lor ceea ce îi întrebi şi mai apoi îţi răspund”, povesteşte Constantin Grosu, directorul Şcolii Gimnaziale Bosanci.

La şcoala din Bosanci, nouă elevi, şase din Grecia şi trei din Italia, s-au întors recent în ţară, la studii, iar directorul unităţii spune că sunt semne că, de la an la an, vor fi din ce în ce mai mulţi.

„Am un elev venit din Grecia din clasa a III-a, iar acum e în clasa a VII-a. Dacă-l întrebi <Tu ce te simţi?> el răspunde că este grec”, spune directorul Grosu.

Acesta a mai explicat că este aproape imposibil ca un elev întors din străinătate să recupereze din materia pierdută, să înmagazineze un volum atât de mare de informaţii într-un timp scurt.

„Când îl bubui cu atâta informaţie, îi dezorientezi şi, din păcate, aceşti elevi îngroaşă plutonul mediocrilor”, a mai spus directorul.

În comuna vecină, în Ipoteşti, scenariul nu e cu mult diferit. Directorul şcolii, prof. Violeta Maria Cercel, spune că elevii stranierilor sunt agitaţi, se concentrează greu, recuperează cu dificultate materia şi abia înţeleg limba română.

„Curricula din ţară nu corespunde cu cea de acolo, astfel că avem elevi care nu au însuşite aproape nici un fel de cunoştinţe. Limba o percep greu, vorbesc amestecat şi, chiar dacă sunt înscrişi într-o clasă inferioară, tot nu fac faţă. La ciclul şcolar avem şase elevi veniţi din străinătate, Italia şi Spania. La grădiniţă avem doi. Şi cei mici se adaptează greu programului, vor tot timpul activitate liberă, joc”, mărturiseşte directoarea şcolii din Ipoteşti.

Rolul psihologului şcolar

Pentru toţi aceşti copii este nevoie de o atenţie sporită din partea şcolii, în caz contrar existând riscul ca ei să nu se poată adapta şi chiar să nu îşi mai poată continua studiile. În aceste situaţii, psihologul şcolar are un rol decisiv în sprijinirea şi integrarea acestor elevi.

Mona Pricop, psiholog şcolar, este de părere că succesul integrării acestor copii este dat, mai ales, de calitatea relaţiilor umane pe care copilul şi familia reuşesc să le stabilească cu cei din jur.

„Un copil care are familia aproape, un copil care este într-un mediu pozitiv, încurajator, cu siguranţă are şanse de reintegrare mai mari. Relaţia este cea care vindecă, astfel că este important ca nivelul toleranţei celorlaţi copii să fie crescut. Dacă în clasă e un climat de cooperare, de înţelegere, nu de concurenţă, şansele de integrare cresc. Un copil bun evoluează frumos dacă are pe cineva în spate care crede în el”, a precizat Mona Pricop.

Proiect educaţional „Bun venit acasă”, la Şcoala Nr. 1 Suceava

Pentru că sistemul de învăţământ din România nu este încă pregătit să integreze aceşti elevi, şcolile caută soluţii pentru ca parcursul şcolar al acestor copii să fie unul mai uşor. În acest sens, la Şcoala Gimnazială Nr. 1 Suceava, prof. Iuliana Domunco a iniţiat un proiect educaţional numit „Bun venit acasă”.

Într-o primă fază, părinţii vor fi invitaţi la şcoală pentru a completa un chestionar cu mai mulţi itemi referitori la integrarea în noul colectiv a copiilor, dificutăţile întâmpinate de aceştia de la venirea acasă, propuneri de soluţii venite din partea şcolii etc.

„Suntem o şcoală dispusă să-i ajutăm pe aceşti copii într-un cadru organizat. Dorinţa noastră este să organizăm o serie de întâlniri cu aceşti elevi, cu profesorii şcolii, întâlniri în cadrul cărora să-i punem în situaţia de a comunica, fără ruşine, fără rezerve, fără emoţia de a lua o notă mică, fără a se simţi ironizaţi de ceilalţi colegi. Vrem să le oferim posibilitatea să comunice, să-i învăţăm limba română, să povestim, să citim, să scriem”, a povestit Gabriela Mihai, directorul şcolii.