Este greu să priveşti chipul unei mame disperate că fiul ei este grav bolnav. Este cu atât mai greu să povesteşti în cuvinte durerea unei familii, care nu poate să accepte că fiul lor nu mai are şanse la un tratament sau o intervenţie chirurgicală care să-i curme suferinţa. Adolescentul în vârstă de 16 ani, Romario Florin, a devenit fiinţa cea mai importantă din familia Matei, fiind al patrulea copil, un copil dorit, la naşterea căruia părinţii s-au bucurat când l-au ţinut pentru prima dată în braţe la fel de mult ca şi la naşterea celorlaţi fraţi mai mari. Nici o clipă nu s-a gândit atunci Sarmiza Matei, mama lui Romario, că vor urma ani grei de suferinţă, ani în care a fost internată de nenumărate ori în spital cu fiul ei. Fără să îşi dorească cineva acest lucru, fără să anticipeze nimeni, Romario a devenit „povara” familiei, care nu reuşeşte să-i facă faţă atunci când devine agresiv din cauza bolilor, a durerilor, când loveşte tot ce întâlneşte în cale, când sparge lucruri şi este greu de stăpânit orice i-ai promite. Şi totuşi, în această situaţie, Sarmiza Matei, ca orice mamă, speră că într-o zi un medic îi va salva copilul.
„Nu ştie să ceară, să spună ce-l doare, nu merge singur la baie, are nevoie de scutece şi nici nu mănâncă precum un copil normal”
Romario Florin Matei suferă de scolioză cervicală-dorsală severă, retard psihomotor sever, autism şi multe alte afecţiuni care, înşirate pe o scrisoare medicală, îţi dau fiori doar citindu-le, fără să îţi dai seama cât de mult pot să împovăreze aceste boli un copil. „Abia la doi ani şi-a ţinut capul sus şi a început să meargă în picioruşe. De la două luni şi jumătate tot merg cu el prin spitale. Sunt o mamă disperată. Din cauza scoliozei, copilul are o cocoaşă mare, suferă de plămâni, nu respiră cum trebuie, şi-a deformat foarte mult mersul, se poate oricând îneca în somn, pentru că are şi limba mai mare decât ar trebui. Are multe afecţiuni, chiar şi la inimă…”, ne-a povestit mama lui Romario, care printre lacrimi şi cu un oftat lung ne-a spus că cel mai grav este că fiul ei a devenit agresiv, nervos, agitat.
„O perioadă a luat nişte medicamente pentru a se calma, dar, din păcate, efectul a fost exact invers. După ce mă chinuiam să-i dau pastila, la puţin timp devenea mai agitat, mai agresiv şi am fost nevoită să întrerupem tratamentul. În acest moment, Romario nu ia nici o pastilă. Este un chin, pentru că nu ştie să ceară, să spună ce-l doare, nu merge singur la baie şi are nevoie de scutece (pampers) şi nici nu mănâncă precum un copil normal. În afară de salam ras pe răzătoare, doar un anumit salam, ciocolată şi napolitane, nu vrea să mănânce nimic. Ştim că nu este o alimentaţie sănătoasă, dar refuză orice altceva, şi, credeţi-mă, am încercat orice”, s-a destăinuit femeia, care este şi însoţitorul personal al fiului ei, încadrat în grad de handicap (deficienţă funcţională gravă - cu asistent).
Copilul este de multe ori agitat, moment în care face lucruri necontrolate
Când am ajuns acasă la Romario, l-am găsit în faţa televizorului, aproape lipit de ecran, legănându-se, ascultând manele, ţinând în fiecare mână câte un telefon mobil, pe care, din când în când, le mai butona. Nu a fost deranjat că am intrat în camera lui, nu ne-a băgat în seamă, ci şi-a văzut în continuare de preocuparea lui. Atunci când mama şi bunica băiatului l-au strigat insistent şi-a întors faţa spre noi, puţin mirat. Bunica lui Romario, Maria Brăişteanu, în vârstă de 77 ani, este o prezenţă permanentă în casă, ceea ce-i dă o anumită stabilitate nepotului. Îi cunoaşte chipul, la fel ca şi pe cele ale părinţilor.
Din păcate, copilul este de multe ori agitat, moment în care face lucruri necontrolate. „Mă credeţi că i-au căzut unghiile de la picioare pentru că loveşte cu mare putere, minute în şir, în uşa de la cameră. Am fost nevoiţi să schimbăm gemurile de la uşi, să punem plastic în loc de sticlă, pentru că le-a spart de mai multe ori şi risca să se accidenteze foarte rău. Am dat jos perdelele de la ferestre, pentru că trăgea de ele până ce le rupea. Am lăsat puţină mobilă în camera lui, tocmai pentru a evita să o spargă sau, şi mai rău, să se taie, să se lovească cu diferite obiecte. Nici nu ştiţi de câte ori ne-a lovit şi pe noi, dar ce să facem? Ştim că este bolnav şi că are nevoie de ajutor. Nu putem să-l pedepsim, pentru că el nu înţelege ce îi spunem. Trăieşte în lumea lui şi ar fi bine dacă nu ar face crize. Trebuie supravegheat 24 de ore din 24. Este greu de stăpânit şi de un adult”, a mai completat mama lui Romario.
Strigăt de ajutor
Deşi mai mulţi medici care l-au consultat i-au recomandat lui Romario kinetoterapie, Sarmiza Matei ne-a spus că nu poate nici un kinetoterapeut să lucreze cu el, pentru că refuză orice ajutor. Femeia a încercat toate metodele, la fel şi specialiştii, însă nu au reuşit să lucreze cu băiatul. Un chin a fost şi atunci când a trebuit să-l ducă la stomatolog. A fost nevoie de anestezie totală pentru a-i extrage mai mulţi dinţi şi măsele care-i dădeau dureri cumplite băiatului.
Veniturile care intră în casa familiei Matei sunt circa 800 de lei, banii de însoţitor ai mamei şi alocaţia complementară a lui Romario, pensia bunicii, în valoare de 400 de lei, şi câteva sute de lei câştigaţi de tatăl minorului, din munci ocazionale. Din păcate, Sarmiza Matei a trecut şi ea prin mai multe intervenţii chirurgicale, unele boli fiind declanşate din cauza supărărilor, după ce a aflat că fiul ei este foarte bolnav.
„Uneori sunt atât de disperată, încât mă gândesc că nu are rost să mai trăiesc pe acest pământ... După, mă gândesc că trebuie să mă lupt pentru acest copil. Fac apel la părinţii care au copii cu diagnostic asemănător cu cel al copilului meu (scolioză cervicală-dorsală severă), care, poate, au avut noroc să ajungă pe mâna unor medici care i-au ajutat, să mă sune şi pe mine şi să îmi spună unde să mă duc. Poate vede un medic acest material şi este de acord să îi facă un control fiului meu, să vadă în ce stadiu sunt bolile lui acum şi poate să intervină chirurgical. Pentru că nu a fost operat la cocoaşă, deja are lichid la picior, mersul este din ce în ce mai rău, îi apasă coastele pe organe, este vai şi amar de corpul lui, care nu mai arată ca al unui copil normal. Să mă ajute cineva, pentru că sunt o mamă care a ajuns la capătul puterilor. Nu l-am abandonat, nu l-am dat la stat, l-am crescut în familie, cu dragoste, dar situaţia lui se agravează şi nu pot să stau nepăsătoare, văzând că fiul meu se simte din ce în ce mai rău”, este strigătul disperat al acestei mame, care vrea să-i ofere fiului ei o viaţă mai uşoară, cu ajutorul medicilor.
Cei care pot să o ajute cu o informaţie utilă pe Sarmiza Matei, cei care îi înţeleg durerea, medicii care pot să o îndrume pe femeie în ce spital să meargă pentru a reîncepe recuperarea fiului ei, lupta cu bolile, să o sune la numărul de telefon 0744 953 591.
(29 oct 2014, 14:49:06