Un alt preot din familia Mihoc a murit în urma unui accident rutier

O nouă nenorocire a căzut ca un fulger peste familia Mihoc, din Suceava, familie care numără peste 170 de membri, majoritatea slujitori ai Bisericii. Unul dintre nepoţi, preotul Ilie Chişcari, fiul preotului Ştefan Chişcari de la Biserica misionară „Înălţarea Sfintei Cruci” (Spitalul Judeţean „Sf. Ioan cel Nou” Suceava) şi a preotesei Elisaveta Chişcari, a murit duminică dimineaţă, în localitatea Chiajna, lângă Bucureşti, în timp ce mergea la biserică pentru a oficia Sfânta Liturghie. El era preot la Parohia Dudu II („Naşterea Maicii Domnului”) din comuna Chiajna.

Preotul sucevean a fost lovit mortal de o Dacie Logan condusă de o şoferiţă care a pierdut controlul asupra direcţiei de mers. Femeia consumase băuturi alcoolice înainte de a se urca la volan şi nu avea permis de conducere. Preotul avea 31 de ani şi urma să devină tată pentru a doua oară. Familia lui se află în stare de şoc. În urma lui au rămas o fetiţă în vârstă de un an şi două luni şi o soţie însărcinată în luna a şaptea.

Trupul părintelui Ilie Chişcari a fost depus în biserica din Chiajna, unde va rămâne până în această seară, pentru ca cei care l-au cunoscut şi apreciat să aibă posibilitatea să-i aprindă o lumânare la căpătâi, să spună o rugăciune pentru sufletul său şi pentru întărirea familiei îndurerate, să-şi ia rămas bun. Înmormântarea va avea loc la Suceava, în cursul zilei de joi.

Şoferiţa în vârstă de doar 22 de ani care se afla la volanul autoturismului este cercetată pentru ucidere din culpă, conducere fără permis şi sub influenţa băuturilor alcoolice şi ar putea primi o pedeapsă de până la 10 ani de închisoare. Şi bărbatul care i-a dat maşina pe mână şi care se afla cu ea în automobil în momentul producerii nenorocirii riscă să fie cercetat penal.

Nimic din toate acestea nu-l vor readuce la viaţă pe Ilie Chişcari, preot şi doctor în teologie, un om onest, despre care credincioşii din parohia unde slujeşte tatăl său, Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci” din Suceava, au doar cuvinte de laudă.

„Toată viaţa lui a fost o jertfă”

O credincioasă de la Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci”, care l-a cunoscut bine pe părintele trecut la cele veşnice, ne-a spus: „A fost ca şi copilul nostru. El a crescut aici, în parohie, de la 10 ani. A cântat în strană. Pe multă lume a îndrumat spre biserică şi pe mulţi i-a întors la credinţă. Şi pe învăţătoara lui a determinat-o să vină la slujbă. El a crescut aici, venea mereu la Sf. Liturghie. El a făcut studii la Ierusalim. A muncit atât de mult, cu atâta jertfă. Toată viaţa lui a fost o jertfă. Lucra şi la Patriarhia Română, la Bucureşti, unde a fost sub ocrotirea Preafericitului Daniel. Era un copil ascultător, vrednic în sfânta credinţă, un om deosebit. Nu am cuvinte pentru a-l descrie pe acest copil. Acum avea familia lui. Astă vară a fost hirotonit ca preot. Şi a vrut să lucreze mai mult, să-şi plătească datoriile, pentru că avea credit pentru casă. A fost un om excepţional. A slujit şi la noi la biserică, o singură dată. Aşa de mult doream să vină să mai slujească aici, la Suceava, la biserică, dar acum îl vor aduce mort. Are două doctorate. A muncit trei ani pentru un doctorat, la Ierusalim, s-a ostenit mult şi a mai făcut unul în România. Un băiat vrednic, stăruitor, înţelept, cuminte”.

„L-a iubit toată biserica, toţi plângem după el. Dumnezeu să-l ierte”

Aceeaşi credincioasă, care din smerenie nu a dorit să-şi dea numele, a mai spus, cu lacrimi în ochi: „Un cuvânt rău nu pot să spune despre acest tânăr. Avea mare blândeţe şi te povăţuia. Încă nu era preot, şi când discutam cu el lăsa în inima nostră un gând bun şi ne minunam de înţelepciunea lui. Eu cred că Bunul Dumnezeu a vrut să-l ia la el, pentru că este nevoie de cei buni şi Sus. A fost bun, s-a lipit de Dumnezeu şi Dumnezeu l-a luat acolo. Lipsa lui va fi foarte mare aici, pe pământ. O durere imensă pentru familia lui, durere în sufletul mamei lui, al părintelui nostru, al soţiei, al copilului. Nu sunt cuvinte care să descrie durerea acestor oameni”.

O altă credincioasă care l-a cunoscut, Lucica Savin, a completat că preotul Ilie Chişcari „era un preot foarte bun, deşi nu de mult slujea la altar. Şi tatăl lui este un preot foarte bun. Ilie Chişcari a cântat ca dascăl la noi, în biserică. L-a iubit toată biserica, toţi plângem după el. Dumnezeu să-l ierte”.

La intrarea în Biserica misionară „Înălţarea Sfintei Cruci” este lipit un anunţ: „Cu nespusă durere în suflet anunţăm plecarea dintre noi a părintelui Ilie Chişcari, preot şi doctor în teologie, fiu al Bisericii noastre <Înălţarea Sfintei Cruci>, fiu al părintelui nostru duhovnic Ştefan Chişcari şi al preotesei Elisaveta Chişcari, soţ şi tată devotat şi iubitor. Dumnezeu să-l odihnească în pace”. 

Chemaţi la „Liturghia din Ceruri”

Familia Mihoc a trecut prin multe încercări în ultimii ani, asemeni „bietului Iov”. În august 2009, preotul Constantin Mihoc a murit la Berlin sub dărâmăturile bisericii pe care dorea s-o reconstruiască. În urma sa au rămas trei copii.

O altă nenorocire s-a petrecut în anul 2010, în prima zi de Crăciun, când patru vieţi au fost curmate într-un accident petrecut la intrarea în Plopeni. Doi preoţi, George Mihoc, de 69 de ani, fiul acestuia, Vasile Mihoc, de 27 de ani, şi mama acestuia, Elena Mihoc, în vârstă de 67 de ani, au murit pe loc. Un băiat de doar de 17 ani, Dănuţ Maftei, dascăl la biserica din Plopeni, aflat şi el în maşină cu preoţii, a murit după două ore de la producerea accidentului. În cazul lui Vasile Mihoc, fiul lui George Mihoc, au rămas în urmă o soţie îndurerată şi doi copii minori, dintre care unul abia împlinise un an. Toţi mergeau pentru slujba de Crăciun, dar un şofer inconştient care circula cu mare vitează a transformat o zi de sărbătoare într-o tragedie de mari dimensiuni.

Familia Mihoc, cunoscută pentru faptul că mulţi dintre copiii şi nepoţii săi au ales calea preoţiei, trăieşte din nou clipe dramatice şi are nevoie de sprijinul şi compasiunea tuturor.