Fermă de succes construită în 20 de ani de muncă intensă

Un fermier aflat la doi paşi de municipiul Suceava, în apropiere de Iţcani, a demonstrat că acest tip de activitate poate fi una profitabilă. Cu două condiţii: să munceşti cu pasiune şi să combini activitatea vegetală cu cea zootehnică.

În urmă cu 20 de ani, Mihai Alexa Flutur, un inginer zootehnist plin de elanul tinereţii, a pus pe picioare o mică afacere de familie. A luat în arendă 25 de hectare de teren şi a început să crească 10 junici. Seriozitatea i-a fost răsplătită, astfel încât an de an afacerea s-a dezvoltat, ajungând acum să aibă 60 de animale (vaci de lapte, tineret şi tăuraşi la îngrăşat), iar terenul pe care-l munceşte este de 110 hectare, mare parte din el fiind luat în arendă.

A ales această activitate mixtă pentru a-şi asigura independenţa, iar anii care s-au scurs i-au dat dreptate.

„Partea vegetală este astfel structurată încât asigură aproape în întregime hrana animalelor. Ceea ce rămâne în plus vând pe piaţă, iar banii îi reinvestesc în fermă”, a explicat Mihai Flutur.

Un circuit complet care se termină la dozatoarele de lapte

Practic, ceea ce se petrece în ferma lui Mihai Flutur este un circuit care pleacă de pe câmp şi se termină direct în dozatoarele de lapte pe care le-a montat în diferite zone ale municipiului Suceava.

Aproape jumătate din suprafaţa pe care o lucrează inginerul zootehnist Flutur este cultivată cu porumb, iar alte culturi extrem de importante pentru asigurarea furajelor animalelor sunt lucerna, grâul şi triticalele. Practic, acestea sunt baza pentru furajele cu care sunt crescute cele 60 de vaci din rasa Holstein pe care fermierul le-a cumpărat de-a lungul timpului.

Iar vacile pe care le creşte, 25 la număr, îi asigură zilnic o producţie medie de circa 500 de litri.

„Am decis să vând laptele direct pe piaţă şi să nu-l prelucrez, pentru că asta ar fi însemnat o activitate suplimentară şi alţi oameni. Am cumpărat cinci dozatoare de lapte din Elveţia pe care le-am amplasat în mai multe zone ale oraşului (două în Burdujeni, unul la Piaţa Mică, unul în Iţcani şi altul pe Mărăşeşti), unde laptele este păstrat în condiţii de igienă şi siguranţă la o temperatură medie de 2 grade Celsius, iar fiecare om care doreşte poate cumpăra ce cantitate doreşte, de la câteva sute de grame până la zeci de litri”, a arătat Mihai Flutur.

A ieftinit laptele cu 50 de bani/litru

Chiar dacă preţurile la lucrările agricole au crescut prin scumpirea motorinei, în primăvara acestui an fermierul a decis să scadă preţul de vânzare al laptelui. Astfel, de la 3 lei/litru, acesta a ajuns acum la 2,5 lei/litru, o ieftinire pe care Mihai Flutur se gândeşte să o prelungească şi pentru perioada rece.

„Eu cred că este un mare avantaj pentru oameni să cumpere lapte proaspăt, şi spun asta pentru că dozatoarele sunt spălate şi reumplute în fiecare seară, iar laptele este păstrat în condiţii optime. Fireşte, am avut şi probleme cu dozatoarele, venite în special de la concurenţă, de la oamenii care vând laptele în sticle de plastic. Am avut şi dozatoare sparte, cele mai multe în Burdujeni, dar mai mult a fost deranjul pentru că sumele de bani care se adună nu sunt prea mari”, a mărturisit Mihai Flutur.

Chiar şi cu ieftinirea de 50 de bani pe litru, cantitatea de lapte vândută nu a crescut semnificativ. În plus, vânzările fluctuează în funcţie de anotimp, posturi religioase şi zona unde sunt amplasate dozatoarele.

Ciclul fermei lui Mihai Flutur se închide nu doar prin comercializarea laptelui, ci şi prin vânzarea tăuraşilor care sunt crescuţi special pentru aşa ceva. Una peste alta, este o activitate care nu te lasă să mori de foame, dar care necesită un volum imens de muncă.

Supraproducţia agricolă, un blestem

Dacă unii se bucură în anii când producţia este foarte bună, Mihai Flutur spune că situaţia este exact invers.

De exemplu, în acest an, toată Europa „geme” de cartofi, o cultură care se regăseşte pe 12 hectare din terenurile lucrate de Mihai Flutur.

„Această supraproducţie din Europa şi din România este un adevărat blestem. Din Olanda se vinde tona de cartofi cu 12 euro, astfel încât suntem nevoiţi să vindem kilogramul de cartof cu 35 de bani. Un preţ ridicol, cu care falimentezi pur şi simplu. Cu aceşti bani nu pot acoperi nici măcar cheltuielile, d-apoi să mai ies şi pe profit. Spre exemplu, în 2013 producţia a fost undeva la jumătate faţă de acest an, dar preţul de vânzare era de 1,3 lei/kg, ceea ce e cu totul şi cu totul altceva”, a subliniat Mihai Flutur.

Crede că fermierii trebuie susţinuţi mult mai mult de stat

Fermierul care îşi cultivă terenurile şi îşi creşte animalele la ieşirea din municipiul Suceava, în Iţcani, crede că acest gen de activitate trebuie susţinut mult mai mult de stat.

Una din dureri este legată de nivelul subvenţiilor acordate. Dacă în Uniunea Europeană fermierii primesc în medie câte 350 euro/ha şi cam tot atât pentru animale, în România, în partea de şes, subvenţia este de 130-140 de euro, atât pe partea vegetală cât şi în domeniul zootehnic.

„Cum putem noi concura cu cei din Uniunea Europeană în aceste condiţii? Din punctul meu de vedere ar trebui implementate politici de protejare a fermierilor pentru că altfel aceştia vor dispărea. De suferit vor avea consumatorii, care vor plăti preţuri mai mari pentru aceleaşi produse. De exemplu, preţul grâului era acum 7 ani de 65 de bani/kg, iar acum a rămas neschimbat. Asta în condiţiile în care motorina, pesticidele, îngrăşămintele şi toate celelalte s-au scumpit în această perioadă. În schimb, preţul pâinii a crescut, iar asta se reflectă direct în buzunarele oamenilor”, a menţionat Mihai Flutur.

A donat 7 tone de ceapă pentru căminele de copii şi bătrâni

În condiţiile actualei supraproducţii, Mihai Flutur a luat decizia de a dona o parte din produsele recoltate de pe terenurile pe care le munceşte. Astfel, la căminele de copii şi bătrâni vor ajunge 7 tone de ceapă, iar discuţii există şi pentru o anumită cantitate de cartofi care ar urma să ajungă în aceste centre.

Lucrează terenul cu propriile utilaje

Un alt lucru care face din ferma lui Mihai Flutur una cu un bilanţ pozitiv este acela că aproape toate lucrările sunt executate în regie proprie. În acest sens, de-a lungul timpului, fermierul şi-a cumpărat utilaje, de la combine pentru recoltat cartofii, la tractoare, semănători, pluguri sau balotiere.