Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Un bărbat de etnie romă din Timişoara, aflat acum în puşcărie pentru o condamnare într-un alt dosar, a câştigat definitiv şi irevocabil la instanţele sucevene despăgubiri de 150.000 de euro pentru o perioadă de aproximativ 650 de zile petrecută ilegal în arest preventiv.
Conform săptămânalului bănăţean „Redeşteptarea”, istoria acestui caz a început în 2007, când Iacob Schein a fost reținut și arestat într-un dosar DIICOT Timiş privind trafic de minori și persoane. Printr-o decizie emisă în 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei a României a decis, în mod definitiv și irevocabil, că Iacob Schein a fost ținut ilegal în arest preventiv 656 de zile, mandatul de arestare preventivă fiind prelungit ilegal de 13 ori deşi procedural nu exista temei pentru o astfel de măsură.
În baza dreptăţii câştigate la Curtea Supremă, bărbatul a deschis un proces prin care a solicitat să fie despăgubit cu suma de un milion de euro. Dosarul a fost strămutat la instanţele sucevene, cauza fiind judecată în primă fază de Tribunalul Suceava. Magistraţii au admis cererea bărbatului din Timişoara şi au stabilit că despăgubirea corectă este în cuantum de 150.000 de euro. Decizia a fost atacată cu recurs de către DIICOT şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice, iar decizia finală a fost luată de Curtea de Apel Suceava. Magistraţii instanţei superioare au stabilit că hotărârea colegilor de la Tribunalul Suceava a fost corectă, a respins contestaţiile şi a menţinut acordarea despăgubirilor de 150.000 de euro printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă emisă la finele anului trecut.
Care au fost argumentele magistraţilor în decizia favorabilă bărbatului din Timişoara
Judecătorii suceveni au arătat printre altele că „Secţia Penală a Curţii de Apel Timişoara în mod greşit a respins, în mod repetat, cu o argumentaţie în contra legii, combătută în câteva cuvinte de către Înalta Curte, cererea sa de constatare a încetării de drept a măsurii preventive a arestului, cerere respinsă şi de către Tribunalul Timiş - Secţia penală”.
Judecătorii au apreciat că în perioada arestului preventiv ilegal, 25 mai 2008 – 12 martie 2010, familia bărbatului a suferit pagube însemnate datorate faptului că acesta s-a aflat în stare de privare de libertate, starea părinţilor bărbatului agravându-se într-un mod alert. Interesant este că la finalul afacerilor judiciare penale în care reclamantul a fost implicat, perioada de arest preventiv a fost dedusă din perioada condamnării. Chiar şi aşa, în condiţiile în care măsura de arest preventiv nu a avut un temei legal, s-a considerat că bărbatul are drept la despăgubiri.
Magistraţii suceveni şi-au argumentat decizia în felul următor: „Chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanţa de judecată are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea şi gravitatea lor şi să dispună repararea prejudiciului moral produs. În acest sens şi cu o atare semnificaţie, nu se poate tăgădui că lipsirea de libertate cauzată de arestarea sa îi provoacă celui în contra căruia măsura a fost luată o suferinţă psihică semnificativă, el trebuind să suporte nu doar restrângerea severă a libertăţii de mişcare, ci şi tensiunea şi disconfortul continuu pe care situaţia de persoană încarcerată le presupun. S-a avut însă în vedere perioada mare de timp în care reclamantul a fost privat de libertate şi în care i s-au respins, cu argumente ce ţin de interpretarea dispoziţiilor procedurale, infirmate în final de instanţa supremă, nu mai puţin de 13 cereri de punere în libertate, respectiv de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive, perioadă în care, în mod evident, reclamantului i s-a produs o gravă suferinţă psihică, alături de disconfortul iminent pe care îl presupune regimul de penitenciar”.
