Printează articolul
Trimite e-mail
Calvarul locuitorilor străzii Aurel Vlaicu, din cartierul sucevean Iţcani, pare să nu mai aibă sfârşit. După ce de ani de zile se luptă cu praful care le invadează curţile, locuinţele, chiar şi trupurile, mulţi având de suferit în urma problemelor de sănătate cauzate de colbul ce le-a pătruns în ochi, în gură, până în străfundul plămânilor, de ceva vreme, mai au un inamic – noroiul.
Lucrările de apă-canalizare începute acolo printr-un program finanţat din fonduri europene au făcut ca strada să fie răscolită în lung şi în lat, iar în urmă să rămână cratere selenare, din care noroiul, gros ca smântâna, sare în toate părţile, sub roţile sutelor de maşini care trec pe acolo zilnic.
Şi nu sunt doar maşini mici, ci mai ales camioane, care de-a lungul timpului le-au făcut viaţa amară locuitorilor acestei zone, prin norii de praf care se ridică în urma lor, învăluind totul într-o mantie cenuşie, aducătoare de moarte.
„Atât băiatul, cât şi nepotul meu sunt alergici la praf. Nu poţi ţine un geam deschis, nu ai cum pune o haină afară la uscat”, spune cu năduf o gospodină de pe Aurel Vlaicu, arătând spre geamurile care stau închise, sigilate, în plină vară, chiar şi când e căldura mai mare.
Acoperite de praf, legumele din grădini cresc chinuite, pipernicite, incapabile să facă fotosinteză la capacitate maximă, copacii se îngălbenesc, iar oamenii se usucă şi ei, încetul cu încetul, de supărare ori îndopaţi cu pastile care să lupte contra bolilor cauzate de praf.
„Acum este foarte bine, dar să veniţi când plouă şi pleacă copiii la şcoală. Trebuie să mergi până la gară cu ei şi să le dai papuci de schimb, că altfel nu se pot duce în clasă”, spune o femeie a cărei poartă e acoperită de stropi de nori mari cât un pumn de copil.
„Când e uscat e praf, când plouă e durere – nu poţi merge nicăieri fără să te umpli de noroi din cap până-n picioare. Mă enervez doar când îmi amintesc...”, mărturisește femeia, crispându-se brusc, ca la un şoc dureros.
Strada Aurel Vlaicu este programată spre asfaltare, de către Primăria Suceava, încă din primăvara anului trecut.
„De doi ani de zile tot lucrează şi ne tot amână de pe un an pe altul. Parcă suntem uitaţi de timp aici”, spun locuitorii străzii, care s-au săturat să tot audă promisiuni şi nu mai trag speranţe că vor vedea asfalt pe stradă nici anul acesta.
În 2013, primarul Ion Lungu le-a cerut constructorilor ca în august să finalizeze lucrările de canalizare, încât să poată veni cu un covor asfaltic, să rezolve problema prafului.
Deşi intrăm în august 2014, situaţia străzii e încă incertă.
„Suntem într-o situaţie a neputinţei. Deşi noi, ca primărie, suntem pregătiţi să asfaltăm strada, din păcate nici până acum lucrarea nu este predată. La şedinţele de gestionare a lucrărilor de apă şi canalizare insistăm în fiecare zi pe finalizarea acestei străzi, dar firma care a executat lucrarea, un subcontractor, nu mai lucrează acolo. De o lună de zile ne învârtim în jurul cozii, strada este scoasă din categoria celor pe care se lucrează, e trecută în rândul celor propuse spre predare, dar mai sunt nişte resturi de lucrări care împiedică predarea-primirea acesteia. Vom face tot ce este posibil pentru deblocarea situaţiei”, a spus primarul Sucevei, Ion Lungu, care şi la comandamentul de marţi dimineaţă a cerut ca strada să fie finalizată, pentru că asfaltarea acesteia este blocată.
Între timp, locuitorii acestei străzi nu au decât să aştepte, să înghită praf şi să se acopere de noroi, sperând ca într-o zi, soarele să răsară şi pe strada lor, dar nu din bălţile de pe stradă ori prin colbul ridicat în aer, ci să încingă asfaltul la care visează de ani de zile.
