Filmul indian „Lanţul amintirilor”, care a avut un mare succes de piaţă acum patru decenii, pare să se repete pentru mai mulţi fraţi cu părinţii din Cajvana şi care au fost despărţiţi încă din primii ani de viaţă.
Povestea relatată acum o săptămână în paginile ziarului Monitorul de Suceava de Gheorghe Ionescu, un bărbat în vârstă de 37 de ani, din judeţul Dolj, care spera ca articolul să-l conducă spre părinţii care l-au abandonat într-un orfelinat din Lugoj, a căpătat o turnură neaşteptată.
În locul unor date despre mamă şi tată, Gheorghe Ionescu a aflat că are un frate.
„M-a sunat o rudă din Cajvana, o verişoară, care a citit materialul în ziarul dumneavoastră, şi m-a anunţat că am un frate în Timişoara. Fratele meu luase legătura cu ea când a fost la Cajvana pentru a-i căuta pe tatăl şi pe mama noastră. Nu am crezut că se poate aşa ceva. Am vorbit la telefon şi pe internet pentru că fratele meu este plecat la muncă în Germania şi sper să ne revedem cât mai repede. Am plâns, dar am plâns de fericire”, a povestit Gheorghe Ionescu.
Toader Usturoiu a fost şi el abandonat într-un orfelinat din Timişoara
Toader Usturoiu, fratele în vârstă de 35 de ani, are o poveste la fel de tristă ca cea a lui Gheorghe Ionescu. La o vârstă fragedă a fost abandonat de părinţi la un orfelinat din Timişoara, iar mai apoi a fost înfiat de o familie din zona Banatului. Chiar dacă acum câţiva ani a început o serie de investigaţii despre trecutul şi familia sa naturală, paşii care l-au adus la Cajvana în 2010, 2011 şi 2012 nu i-au dat prea multe speranţe.
Asta până acum câteva zile, când minunea s-a înfăptuit. „Nu-mi venea să cred că am reuşit să-mi găsesc un frate. A fost ceva deosebit. Am avut emoţii până în vârful firului de păr. Nu ştiam ce să mai spun şi ce să fac”, a spus Toader Usturoiu.
Bărbatul mărturiseşte că acum, după ce a aflat de existenţa unuia dintre fraţi, timpul se scurge mult prea greu.
„Eu sunt în Germania şi am contract pentru câteva luni. Mi-aş dori să revin cât mai repede acasă, să-l revăd pe fratele meu, să venim împreună la Cajvana. Sper să se întâmple în luna august, iar până atunci poate se mai întâmplă o minune din partea lui Dumnezeu”, a povestit Toader Usturoiu.
„Aş vrea foarte mult să ne revedem toţi patru”
Minunea despre care vorbeşte Toader Usturoiu ar fi regăsirea celorlaţi doi fraţi. Despre unul dintre ei, Toader Usturoiu susţine că se numeşte Isidor Cârcu, este cel mai mare dintre fraţi, iar de ani buni locuieşte în Franţa, unde ar avea o afacere.
Din familie mai face parte şi o soră, Alexandra, mezina în vârstă de 32 de ani, căsătorită undeva în zona Moldovei.
„Aceste date despre fratele mai mare şi sora mai mică le-am aflat cu ocazia venirilor mele la Cajvana. Am găsit o serie de documente pe care tatăl nostru, decedat în 2008, le avea într-un cufăr. De atunci tot trag speranţa că-i vor regăsi, dar până zilele trecute totul părea în zadar”, a povestit Toader Usturoiu.
Bărbatul a mărturisit că nu ştie cum s-a ajuns ca fraţii săi să se risipească în cele patru colţuri ale lumii, dar crede că după 30 de ani de zbucium şi întuneric ar putea să aibă parte de o întrunire de familie la care visează de ani şi ani.
„Ştiu că părinţii noştri erau în Banat, la muncă în agricultură, pentru că acolo se câştiga mai bine decât la Suceava. Fratele meu Gheorghe Ionescu, sora mea Alexandra şi eu am fost abandonaţi în orfelinate diferite din Timiş. Doar fratele mai mare, Isidor Cârcu, a rămas cu tatăl nostru, dar, din câte ştiu eu, este plecat din Cajvana din 1995-1996 şi nu s-a mai întors. Aş vrea foarte mult să ne revedem toţi patru”, a completat Toader Usturoiu.
Toţi cei care au informaţii despre familia celor doi fraţi sunt rugaţi să-i sprijine
Cei doi fraţi speră acum ca rudele din Cajvana şi nu numai să-i poată ajuta cu informaţii. Potrivit lui Toader Usturoiu, tatăl lor, decedat în 2008, se numea Ion Cârcu, în timp ce numele de fată al mamei era Maria Draghici. Despre mama lor se ştie că a murit în anii 1980 într-un accident de circulaţie care a avut loc în comuna Arbore. Practic, acum cei patru fraţi se au doar pe ei, iar o revedere comună ar fi un adevărat miracol.