La insistentele soţiei mele cu mare greutate m-am decis să o însoţesc la un adevărat spectacol de zile mari, care s-a desfăşurat zilele trecute în metropola televiviană a Israelului. Iar faptul în sine s-a dovedit de bun angur. Este vorba de recitalul de balet al „Studioului M” al Operei Române din Bucureşti, spectacol încântător din toate punctele de vedere, şi sigur că pe nimeni dintre cei prezenţi nu a desminţit. Recitalul desfăşurat în cadrul „Zilei Europei”, avânt ca iniţiator şi organizator Institutul Cultural Român din Tel-Aviv. Recitalul în sine prezentat sub numele de „Puppet store” (Magazinul de păpuşi), repet a fost de la primul gong până la sfârşit într-adevăr un spectacol încântător şi complect. Nu sunt în măsură să apreciez sau să caracterizes, dar amintind doar de: „Coppelia” de Leo Delibez”, de cunoscutul şi încântătorul dans andulez „Flamengo” sau de muzicalul „Notre Dame” inspirat din opera cunoscută a lui Victor Hugo, „Lacul lebedelor” de Ceaikovschi şi alte diferite interpretări, toate au fost din plin gustate de marele public.
Nu pot trece cu vederea dansurile corpului de balet şi alte fragmente sau momente interpretate de micii artişti care au polarizat mereu întreaga sală, fără a cita baletul „Don Quixote” de Cervantes, după neuitata noastră melodie românească cântată de venerabila şi neuitata Maria Tănase, „Soro lume” sau finalul spectacolului când dansul întregului ansamblu pe fondul popularului cântec israilean, „Ani noladti la şalom”(Eu m-am născut pentru pace), şi unde pur şi simplu hotarul dintre scenă şi public dispăruse complect, creiendu-se o adevărată panoramă a păcii şi prieteniei, unde mai toţi copiii din sală împreună cu membrii baletului ca un tot, au creiat momente de nedescris...
Revenind la activitatea „Studioului M”, de pe lângă Opera Română din Bucureşti nu putem omite pe iniţiatoarea şi fondatoarea lui în 1982, de prima balerină a operei, Magdalena Rovinescu, creiatoarea având scopul primordial de promovare de noi şi tinere talente. Faptul în sine a adus acestui ansamblu turnee de apreciere atât în România, cât şi pe mai toate meridianele globului: Egipt, China, Italia, Anglia, India şi altele, adevăratele aprecieri meritate. Ea, însăşi începuse să cunoască şi să intre în graţiile baletului din anii ei fragizi, iar diversele etape le-a parcurs prin şcolile şi cursurile frecvente de coreografie, obţinând cu timpul şi diverse burse cum ar fi: la Leningrad sau Dresda. Rezultatul, zeci de premii şi diplome, culminând cu premiul „Danza Europa”.
de Iosef-Ioju Haimovici