Dosarul care cuprinde un lot de 33 de persoane acuzate că s-au constituit în două grupuri infracţionale specializate în traficul de migranţi a ajuns ieri la final. Chiar dacă faptele prezentate de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism (DIICOT) Suceava sunt dintre cele mai grave, condamnările se situează la polul opus. Aceasta demonstrează fie că probele din dosar nu sunt dintre cele mai concludente, fie că prevederile din Noul Cod Penal sunt atât de permisive încât puşcăria este doar pentru cei care nu ştiu să se descurce în viaţă.
Potrivit actului de sesizare a instanţei, cele două grupări infracţionale organizate acţionau cu precădere în judeţele Suceava şi Botoşani şi erau specializate în traficul de migranţi, pe relaţia Republica Moldova-Ucraina-România-Ungaria-Italia sau alte ţări din spaţiul Schengen.
Potrivit anchetatorilor, până când reţelele au fost anihilate de poliţiştii şi procurorii din cadrul structurilor de combatere a crimei organizate, cei 33 de inculpaţi au pus la cale transportul a nu mai puţin de 15 grupuri de migranţi, însumând peste o sută de persoane, pentru fiecare transport moldovenii şi ucrainenii care voiau să ajungă în Occident plătind între 2.000 şi 4.000 de euro.
Migranţii, cetăţeni moldoveni şi ucraineni, intrau legal în România, de unde erau preluaţi de membrii români ai grupărilor, care îi cazau şi le procurau documente de identitate româneşti falsificate sau autentice, care aparţineau unor persoane cu fizionomii asemănătoare.
Aceştia erau scoşi ilegal din ţară şi transportaţi spre Europa de Vest, fie prezentând organelor de control documentele obţinute în condiţiile descrise mai sus, profitând de lejeritatea controlului pe care autorităţile străine îl efectuează cetăţenilor români, fie ascunşi în diverse autovehicule (în special tiruri), care efectuau transporturi internaţionale de mărfuri spre ţări din spaţiul Schengen.
Pedepsele primite de sucevenii implicaţi în acest dosar
Din totalul celor 33 de inculpaţi, 17 sunt din localităţi ale judeţului Suceava.
Adrian Cureluşă, din Marginea, a fost găsit vinovat pentru şase infracţiuni, iar pedeapsa finală este de 1 an de închisoare cu suspendare şi un termen de încercare de 3 ani.
Gavril Hriţcani, tot din Marginea, a primit exact aceeaşi pedeapsă, în timp ce consăteanul său Ilie Pomohaci a scăpat cu o condamnare de 6 luni cu suspendare şi o perioadă de încercare de 2 ani.
Gheorghe Pomohaci, din comuna Marginea, a fost condamnat şi el tot la 1 an de închisoare sub supraveghere şi o perioadă de încercare de 3 ani.
Claudiu-Dimitrie Haucă şi Tiberiu Ionuţ Tcaci, ambii din comuna Moldoviţa, au primit pedepse similare, de 1 an cu închisoare sub supraveghere şi 3 ani perioadă de încercare. Nistor Ursan, din Arbore, a fost condamnat la 5 luni de închisoare cu suspendare, în timp ce Costel Avram, din Volovăţ, a primit o pedeapsă de 1 an de închisoare cu suspendare.
Un alt inculpat, Călin Ioan Henriss, din comuna Vatra Moldoviţei, a fost condamnat la 5 luni cu suspendare, iar Cornel Frantiuc, din oraşul Siret, a primit 6 luni cu suspendare.
Pentru cei trei inculpaţi din Vicovu de Sus pedepsele oscilează de la 1 an cu suspendare pentru Ion Sorin Schipor la 6 luni cu suspendare pentru Ionel Nicolai Chira şi Vasile Coroamă.
Mihai Pânzari, din comuna Dorneşti, a primit 10 luni cu suspendare, în timp ce Radu Rotundu, din Câmpulung Moldovenesc, a fost condamnat la 6 luni cu suspendare. Fratele acestuia, Graţian Cosmin Rotundu, a primit o lună cu suspendare, dar pentru că mai avea o condamnare mai veche, de 6 luni cu suspendare, va ajunge în penitenciar pentru o perioadă de 7 luni.
Ultimul sucevean implicat în acest dosar, Ştefan Dorcu, tot din municipiul Câmpulung Moldovenesc, a fost condamnat la 8 luni de închisoare cu suspendare.
Şi celelalte persoane implicate în acest dosar au primit sentinţe similare, cu menţiunea că pentru o serie de fapte s-au dat şi achitări, în special pentru infracţiunea de sprijinire sau aderare la un grup infracţional organizat.
Cum funcţiona reţeaua
Pentru a nu fi prinşi de oamenii legii, membrii reţelei şi-au atribuit fiecare nume false sau porecle, pe care le foloseau de fiecare dată când vorbeau între ei la telefon.
Adrian Cureluşă, considerat unul dintre capii reţelei de la Suceava, era apelat „Nelu” sau „Harbuz”, iar Ilie Pomohaci, mâna sa dreaptă, era „Falciu” sau „Falcău”.
Membrii reţelei, susţin anchetatorii, aveau un număr mare de telefoane mobile, fiind folosite cartele pre-pay pentru a comunica între ei, cartele care erau schimbate periodic.
Fiecare migrant era instruit ca, în cazul în care era prins de poliţie, să nu furnizeze nici o informaţie legată de persoanele care le-au organizat transportul spre occident. Fiecare transport, de altfel, era însoţit de un autoturism care se deplasa înainte pe traseul pe care urma să treacă tirul, autocarul sau microbuzul cu migranţi şi se asigura că nu sunt filaţi, că nu sunt controale în trafic sau filtre de poliţie.
Nu în ultimul rând, membrii reţelei foloseau în discuţiile telefonice dintre ei argouri care să-i ducă în eroare pe oamenii legii în cazul în care aceştia interceptau convorbirile.
Migranţii, de exemplu, erau numiţi „hulubi”, „colete”, „cherestea”, „mere”, „pomişori” etc.
În loc de cazare spuneau „colivie”, „la cald”, la documente de identitate – „cartoane”, iar cuvântul tir era înlocuit cu „faeton” sau „căruţă”.
Atunci când vorbeau despre transporturile de migranţi, acestea erau traduse în „hulubi la zbor”.
Referitor la modul de exprimare a sumelor de bani în cifre au fost utilizate expresii de genul: „doi şi doi”, adică 2.200 de euro, „unu şi opt” - 1.800 de euro, „un bilet” însemnând 100 de euro.