Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
O seară plină de emoţie, de sentimente, de vers şi armonie a oferit îndrăgitul artist Nicu Alifantis, joi seară, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava. „Mozaic – 40 de ani de muzică” a fost cadoul dăruit de Nicu Alifantis publicului din Suceava, la împlinirea a 40 de ani de activitate artistică, Suceava fiind al 15-lea oraş, din cele 40, în care artistul concertează, în cadrul unui turneu naţional.
Chiar de la primele acorduri de chitară şi primele versuri „Ce bine că eşti, ce mirare c[ sunt! / Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se, / două culori ce nu s-au văzut niciodată”,publicul a vibrat, a rezonat cu artistul, astfel că spectacolul a fost o reuşită. Nicu Alifantis a povestit că nu a fost de mulţi ani la Suceava, dar se bucură că s-a păstrat aceeaşi sală, care mai poate găzdui acte de cultură.
„Dar ce frumoasă despărţire într-un oraş sentimental”
În repetate rânduri, artistul s-a plecat în faţa publicului, şi-a ridicat pălăria la propriu, a dus mâna spre inimă, a făcut plecăciune în faţa sucevenilor, care l-au răsplătit din plin cu aplauze, au cântat împreună mai multe refrene, creând o seară de poveste.
În prima parte a concertului, publicul a ascultat piese mai vechi, „Balada blondelor iubiri” („Prea multe păsări cardinale / Printre iluzii se rotesc / Contaminând cu ascensoare / Misterul nostru pământesc”), „Emoţie de toamnă” („A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, / cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta”), „Umbra” („Eu umbra aceasta pe care / O semeni în sufletul meu / Cu milă şi tristă mirare / Voi duce-o cu mine mereu”), dar şi „Ce frumoasă despărţire” („Dar ce frumoasă despărţire într-un oraş sentimental”), piesă pe care artistul a spus că o cântă destul de rar în concerte, doar când se simte foarte bine, „iar voi aţi reuşit să mă faceţi să mă simt foarte bine în această seară”, a explicat Alifantis.
Multiculturalitate prin muzică
Mirajul muzicii a fost întreţinut de artist cu alte piese dragi, „Inscripţie pe un inel”, „Decembre”, dar şi cântece de pe cel mai recent album „Mozaic”, care este o poveste de dragoste, spusă în mai multe limbi (în portugheză, greacă, română), “un amalgam de ritmuri şi stiluri muzicale, de instrumente clasice şi exotice, de sonorităţi neaşteptate, precum o îmbrăţişare deosebit de tandră. 14 cântece dedicate femeii, dragostei şi prieteniei, fiecare cu istoria sa”, după cum l-a descris Nicu Alifantis. Surprizele au fost „Amor e fogo”, piesă în limba portugheză, „Sagapo”, în limba greacă, fiecare cântec fiind dedicat unei persoane dragi din viaţa artistului. Alifantis a interpretat şi o piesă în limba aromână „Cântic din sârmâniţă”, de pe albumul „Neuitatele femei”, apărut în anul 2002. Apreciată a fost şi piesa „Pasul tău”, pe versurile poetului Nichita Stănescu, cântec tot de pe albumul „Mozaic”.
„Vă iubesc necondiţionat. Mă plec în faţa dumneavoastră cu respect”
Artistul le-a vorbit cu căldură sucevenilor despre turneul său, „care este o nebunie”, după unii, „o provocare pentru mine, turneu pe care l-am pus la cale pentru a mă întâlni cu voi, cu publicul, care îmi dă curaj, energie, îmi dă putere să merg mai departe. De aceea, vă iubesc necondiţionat. Mă plec în faţa dumneavoastră cu respect”.
Este de apreciat atenţia cu care artistul şi-a tratat publicul, cuvintele pline de căldură, elogioase pe care le-a adresat sucevenilor, oamenilor care au plătit bilete pentru a veni la concert. În jurul lui, pe scenă, Alifantis a fost înconjurat de chitare, mai mari, mai mici, bine acordate, pe care artistul le-a însufleţit dumnezeieşte în funcţie de piesa pe care dorea să o cânte.
Din sală, însă, primea energia, primea aplauzele şi căldura publicului, care l-au făcut să acorde, la final, mai multe bisuri. Nu puteau lipsi din concertul lui Alifantis piese precum „Ploaie în luna lui Marte”, „Piaţa Romană” („Desene frumoase stau pe pereţi / Şi am şi-o pisică cu nouă vieţi / Ea-i mai mult plecată, e-adevărat / Şi-acasă când stă, stă mai mult sub pat”), „Aproape linişte” („Nu te-ndepărta, nu mă mai lăsa / Singur să te-aştept, / Nu te răzgândi, nu mă ocoli, / Nu mai fugi”).
După două ore de muzică, Nicu Alifantis a plecat de pe scena suceveană încântat de emoţiile pozitive primite de la public. Spectatorii au mers spre casele lor mai bogaţi sufleteşte, spunându-şi, poate, fiecare pentru sine, „cât de puţin îmi trebuie să fiu fericit?!”.
