Un palier distinct al afacerilor cu teren de pe islazul de la Şcheia este alocarea unei parcele de teren de 5.000 de metri pătraţi pentru construcţia noii Case a Corpului Didactic (CCD) Suceava. Întâmplător sau nu, parcelele vecine aparţin fostului inspector şcolar general adjunct de pe vremea tranzacţiilor Vasile Monacu şi fiicei acestuia, Luciana Monacu.
Cronologic, în data de 25 august 2008, terenul în suprafaţă de 26 de hectare din zona pe care se contruieşte CCD, aflată la circa 150 de metri de parcarea rutei ocolitoare, era al Primăriei Şcheia. Până în data de 22 octombrie 2008 este divizat în nouă parcele. Una dintre acesta rămâne a Primăriei Şcheia, iar alături suprafaţa de 50 de ari este dată pentru construcţia CCD. Cu următoarea parcelă spre şoseaua de centură, de 40 de ari, este pusă în posesie, prin schimb de teren şi cu un titlu de reconstituire, în data de 22 octombrie 2008, Leontina T. Popinciuc. În data de 10 noiembrie 2008, cu acest teren se intabulează Vasile şi Elena Monacu. Următoarea parcelă, tot de 40 de ari, este acordată printr-un proces-verbal de punere în posesie semnat doar de primarul de Şcheia, Vasile Andriciuc, unei bătrâne, Stela Naharneac. Data de pe procesul-verbal este aceeaşi ca şi în cazul Leontinei Popinciuc, 22 octombrie 2008. Stela Naharneac a devenit proprietară în zonă prin schimb de teren, pe baza anexei la HCL 73/2003.
După mai puţin de trei săptămâni, în data de 7 noiembrie 2008, terenul este cumpărat de Luciana Monacu, fiica lui Vasile Monacu. Trei zile mai târziu, în 10 noiembrie 2008, aceasta îşi intabulează terenul, odată cu părinţii săi.
Ulterior, în 2009, părinţii mai achiziţionează o parcelă, ultima din linie, exact în zona parcării de la şoseaua de centură. Ei s-au intabulat în aceeaşi zi cu alţi 13 cumpărători, printre care George Celsie şi Florin Pintescu, în data de 27 august 2009.
Investiţia în Casa Corpului Didactic este de 8,777 de milioane de lei
Două luni mai târziu, în octombrie 2009, Consiliul Local din Şcheia adoptă hotărârea prin care 50 de ari de teren de pe islaz sunt daţi gratuit pentru construcţia viitoarei clădiri a Casei Corpului Didactic, o investiţie de 8,777 milioane de lei plătită de Ministerul Educaţiei. Parcela cu care s-a intabulat Monacu pe 27 august este la o distanţă de 142 de metri de CCD.
Cum a ajuns Casa Corpului Didactic în mijlocul câmpului dând implicit semnalul construcţiilor pe aceste terenuri ne explică fostul inspector şcolar general Petru Carcalete şi şeful compartimentului de investiţii de la Inspectoratul Şcolar, Ştefan Văideanu.
Petru Carcalete ne-a declarat că, în 2005, Casa Corpului Didactic a început demersurile pentru construirea unui sediu nou. „M-am dus la primarul de Suceava şi am cerut 35 de ari pentru CCD. A zis că nu are. Am căutat la Şcoala Gimnazială Nr. 8, aveau o curte mai mare. Nu se potrivea. Apoi am încercat la Colegiul Tehnic <Petru Muşat>, în parcul pe care îl au acolo. Nu s-a putut. Am început să caut în comunele din jur. Prima dată am fost la Şcheia şi au acceptat, ne-au dat jumătate de hectar. Singura condiţie pe care am pus-o a fost să aibă acces la un drum. Am fost cu primarul, ne-a arătat terenul, ne-a arătat şoseaua de centură, era în regulă”, a spus Carcalete.
De la IŞJ, Ştefan Văideanu a afirmat că studiul de prefezabilitate pentru CCD, din 2006, prevedea clădirea în curtea Colegiului Tehnic „Petru Muşat”, dar Primăria Suceava l-a declarat impropriu pentru construcţii din cauza instabilităţii versantului de nord-est. „Primăria Şcheia şi-a prezentat disponibilitatea, au spus că pot să ne ofere 5.000 mp, astfel că în iunie 2008 am făcut solicitarea pe un amplasament ce va permite ulterior racordarea la utilităţi. Ni s-a spus că terenul va fi o zonă construită”, a precizat Văideanu.
În octombrie 2009, Consiliul Local Şcheia a aprobat Hotărârea nr. 106 prin care cei 50 de ari erau atribuiţi gratuit CCD pe durata existenţei construcţiei. Indicatorii de proiect au fost aprobaţi de Ministerul Educaţiei în septembrie 2011, printr-un ordin al ministrului Daniel Funeriu. Valoarea totală a investiţiei semnată de ministru este de 8,777 de milioane de lei.
Monacu: „Domnul Andriciuc a semnat actele de punere în posesie, nu le-am semnat eu”
Acum, Vasile Monacu încearcă să ne convingă de faptul că parcelele lui şi cea a fiicei sale sunt cu totul întâmplător vecine cu CCD. „Am auzit că este în zonă teren de vânzare şi am cumpărat cu acte în regulă. Un inginer de la Primăria Şcheia ne-a pus în legătură cu cel care ne-a vândut, dar nu mai ţin minte dacă am cumpărat înainte sau după ce s-a stabilit locaţia pentru CCD la Şcheia. M-am gândit că s-ar putea să fie ceva, cândva, acolo, dar n-are legătură cu CCD”, a spus Monacu.
„Dacă ceva nu este legal, cetăţeanul care ne-a vândut va avea titlul (n.r. - de proprietate) anulat şi o să ne dea banii înapoi. N-am nici o problemă. Dar domnul Andriciuc a semnat actele de punere în posesie, nu le-am semnat eu”, a declarat Vasile Monacu.
În ceea ce priveşte amplasarea CCD, acesta a afirmat că „am fost obligaţi să facem la Şcheia pentru că în Suceava nu am găsit teren. Iniţial primarul a zis că ne dă 2 hectare, să facem şi un campus şcolar. Până la urmă au rămas 50 de ari. Dar să ştiţi, aici e zona cea mai bună. Un loc mai bun nu se putea găsi pentru CCD Suceava”.
Vasile Monacu mai deţine încă două hectare în zona drumului de centură, dar la distanţă mai mare, de circa 400-500 de metri, împreună cu fostul său şef de la IŞJ, Petru Carcalete. Modalitatea de dobândire este identică: bătrâni cu pământ pe râpe care mandatează vânzarea către un necunoscut, schimb de teren în zona rutei ocolitoare şi schimbarea proprietarului noii parcele.
Odată dat liber la construcţii pe islaz, care, ironia sorţii, se numeşte „Dealul Flămândului”, artizanii jongleriilor cu terenuri nu au mai avut nici o oprelişte.
În zilele următoare vom continua prezentarea ilegalităţilor de la şoseaua de centură.
Mecanismul prin care pământurile fără valoare au fost „transformate” în terenuri la şoseaua de centură
Se identifica o parcelă de teren fără valoare, chiar şi pe o râpă, şi se căuta proprietarul. Acesta din urmă, un ţăran simplu, vindea terenul şi, evident, îşi primea banii. Doar că, în loc de contractul de vânzare – cumpărare, cel care deţinea terenul (în majoritatea cazurilor este vorba despre oameni în vârstă) semna o procură pentru o persoană (mandatar) pe care, în cele mai multe cazuri, nu a văzut-o niciodată. Mandatarul era împuternicit să facă ce vrea el cu terenul respectiv. Apoi, în Primăria Şcheia se făcea, ilegal, un schimb de teren, prin care ţăranul devenea proprietar al unui teren de dimensiuni similare la şoseaua de centură. În baza procurii iniţiale, terenul de la şoseaua de centură (care era înscris acum în cartea funciară pe numele țăranului) era vândut unor cumpărători, care, cel puţin până acum, se declară a fi de bună - credinţă. Ţăranul nu a ştiut nici o secundă că a deţinut, pentru câteva zile, un teren extrem de valoros la șoseaua de centură.
(12 mar 2014, 12:05:19