Mecanismul prin care pământuri de pe coclauri au ajuns parcele valoroase la şoseaua de centură

Reţeta aplicată în alba-neagra cu terenurile de la Şcheia a fost simplă şi eficientă. Primarul Andriciuc şi tovarăşii lui au obţinut aproape o sută de hectare de pământ folosindu-se de 176 de familii de ţărani, de la care au cumpărat cu 1 leu metrul pătrat parcele de teren prin zone răzleţe. Acestea au fost schimbate, prin falsificarea anexei Hotărârii de Consiliu Local nr.73/2003, cu altele, din apropierea şoselei de centură, mult mai valoroase, cumpărate ulterior de clienţi aleşi pe sprânceană. Prin HCL 73/ 2003, 29 de locuitori ai comunei Şcheia au primit terenuri pe o suprafaţă aflată în proprietatea statului, la schimb cu terenuri pe care aceştia le aveau în alte sate ale comunei. Motivaţia a fost aceea de a aduce oamenilor pământurile pe care le lucrau cât mai aproape de casă.

În anexa hotărârii din 2003 sunt 29 de nume de proprietari, iar suprafaţa totală este de 18 hectare.  Este exact zona pe unde urma să treacă mai târziu şoseaua de centură. În capul samsarilor de terenuri se aprind beculeţele şi începe vânătoarea de terenuri, dar nimic nu se putea face fără pixul noului primar de Şcheia, Vasile Andriciuc. Prin el, anexele HCL 73/2003 se modifică succesiv şi ajung la 113 poziţii. Numărul celor cu proprietăţi în perimetrul rutei ocolitoare creşte de patru ori, iar până în 2011 suprafaţa de teren atribuită ajunge la peste 70 de hectare.  După ce traseul şoselei de centură se modifică în zona Şcheia, numărul proprietarilor creşte la 176,de la 29,şi suprafaţa terenului ajunge la peste 100 de hectare, de la 18 cât erau iniţial.

Ţăranii nu văd aproape niciodată persoana pe care o mandatează să le vândă terenurile

Modul de operare îl prezentăm în cele ce urmează. Mai întâi, sunt ţăranii care au pământ departe de casă, pe râpe sau alte coclauri, cum au fost de exemplu Anişoara şi Ioan Dîrja sau Victor Ciucişan şi Leontina Chiuchişan, cu teren în zona Florinta. La ei vine un afacerist local, zis „Capra Neagră”, şi îi întreabă dacă nu vând. Odată avut acceptul, „Capra Neagră” îi duce pe ţărani la un notar agreat, unde oamenii simpli mandatează un intermediar pe care nu-l văd niciodată să vândă terenul în numele lor. Ţăranii primesc bani de la „Capra Neagră”, dar nici un contract de vânzare-cumpărare. Ulterior primarul Andriciuc semnează schimbul de terenuri şi punerea în posesie cu un teren de lângă şoseaua de centură. Concomitent se modifică anexele HCL 73, numele ţăranului care a dat la schimb terenul fiind trecut în listă. Se caută cumpărător, intermediarul intră din nou în scenă şi abia acum se semnează la notar actul de vânzare-cumpărare, cu cumpărătorul final.

Dintr-un contract de vânzare-cumpărare autentificat la notarul Ovidiu Busuioc în data de 13 august 2010, reiese că ţăranii amintiţi anterior şi alţi patru l-au mandatat în prima parte a anului 2009 pe Ioan Ungureanu, din Botoşani, să le vândă terenurile, care, ulterior, au fost cumpărate de către foştii şefi ai Inspectoratului Şcolar, Vasile Monacu şi Petru Carcalete. Numai că terenurile din contractul de vânzare-cumpărare către Monacu şi Carcalete nu mai sunt cele de la Florinta, ci unele exact în perimetrul drumului de centură. Potrivit contractului, parcelele sunt şi înscrise corespunzător în Cartea Funciară, iar terenul “a fost dobândit prin acte notariale autentificate şi acte administrative”, printre care şi HCL 73/07.11. 2003 cu anexă. Preţul vânzării a fost de 35.000 de lei. Cum au ajuns peste noapte un trup compact toate aceste parcele răzleţe, bătrânii nu ştiu. Victor Ciucişan şi Leontina Chiuchişan ne-au declarat că la ei acasă a venit „unul din sat, la noi îi spune Capră Neagră”. „Ungureanu ăsta (n.r. cel pe care bătrânii l-ar fi mandatat să le vândă pământul), de care ziceţi, n-am auzit de el, nu l-am văzut, nu ştim cine e. Noi am vorbit numai cu Capră Neagră, cu el am fost la notar, în târg (n.r. la Suceava), cu el a venit notarul acasă, ca să semneze şi femeia, că ea era bolnavă şi n-am putut-o lua la Suceava. După ce a semnat şi ea, Capră Neagră ne-a dat banii, 2.500 de lei pentru 26 de ari. Era un pământ care nu s-a mai arat de la colectivă, păşteau oile. Ne-a dat bani buni pe el. Noi acolo am avut, n-am făcut nici un schimb cu nimeni, niciodată”, a spus Victor Ciucişan, care a mai precizat că pe „Capra Neagră” nu l-a interesat să vadă unde este terenul. „Am vrut să-i dau pe samă pământul, dar l-au interesat numai actele”, a mai spus Ciucişan.

El şi soţia au avut pământ şi la şoseaua de centură, dar ăla nu l-au vândut, ci l-au dat „băietului”. Pentru vânzarea terenului de la Florinta n-are nici un document, ba chiar cumpărătorul i-a mai spus că poate să folosească în continuare pământul, cât timp trăieşte.

Toţi bătrânii cu care am vorbit ni l-au indicat pe „Capra Neagră” drept cumpărător

Bătrânii care au fost contactaţi mai aproape de începuturile afacerii, în 2008,  au fost mai norocoşi în privinţa actelor, în sensul că unii au primit un exemplar din procura prin care mandatează vânzarea. Un astfel de act, autentificat de asemenea la notarul Busuioc în data de 8 octombrie 2008,  este singurul document pe care îl au Maria şi George Domşa. Ei erau convinşi că acesta este contractul de vânzare-cumpărare pentru pământul pe care, spun ei, că l-au vândut tot lui „Capră Neagră”. Din procură reiese că l-au împuternicit pe Constantin Şutu, din Bosanci, să intabuleze şi să vândă în numele lor şi pentru ei, oricui va crede de cuviinţă şi în condiţii stabilite de el, 32 de ari undeva pe o groapă, în locul numit „Fântâna Ursului”. În continuare sunt nominalizaţi vecinii şi titlul de proprietate. „Prezentul mandat este gratuit, netransmisibil şi valabil până la îndeplinire sau revocare expresă”, se mai menţionează în procură.

Numai că, la fel ca şi în celelalte cazuri cu „mandatari”, şi George Domşa ne spune că nu l-a văzut pe mandatarul Şutu în viaţa lui. „Lui Capră Neagră i-am vândut. A venit cu maşina, ne-a luat şi ne-a dus la notar. Am primit 30 de milioane de lei vechi. El nu s-a dus să-şi ia terenul în primire. Nu ştiu cum, pământul acela a rămas tot pe noi. Am aflat când am cerut ajutor pentru lemne, de la primărie şi ne-au zis că nu se poate, că avem peste două hectare de teren. Care două hectare, că 35 de ari i-am vândut?! Atunci am văzut că nu pot să-l radiez din Cartea Funciară, nu ştiu de ce”, spune bătrânul Domşa. Desigur, terenul vândut pe groapa de la Fântâna Ursului s-a transformat, ca şi suratele lui, într-o parcelă aproape de centură.

Am încercat să-l contactăm pe Constantin Şutu pentru a ne desluşi miracolul. Soţia lui ne-a declarat că nu ştie ca soţul să se fi ocupat vreodată de vânzarea şi cumpărarea de terenuri. Speriată, i-a telefonat, după care ne-a informat că, dacă va dori să vorbească despre acest subiect, ne va căuta el. Până la data apariţiei acestui text, nu am fost contactaţi.

Anul 2009 a fost extrem de prolific în apariţia noilor latifundiari. Fără să ştie şi fără să vrea, bătrâni din Şcheia şi Mihoveni nu numai că au ajuns proprietari pe o  bună parte din islazul din jurul rutei ocolitoare, dar au şi vândut fără să ştie, prin mandatari, valoroasele pământuri proaspăt dobândite!

Cum şi cui au vândut, cum a ajuns fostul inspector şcolar adjunct Vasile Monacu vecin, la 140 de metri distanţă, cu viitoarea Casă a Corpului Didactic, ce spun cei doi notari care au legalizat actele şi ce recunoaşte primarul Vasile Andriciuc vom prezenta în zilele următoare.