De ce au respins judecătorii cererile celor două familii care revendică același mort de la morgă

Cazul fără precedent al bătrânei care zace fără suflare de peste două săptămâni la morga Spitalului Judeţean Suceava, pentru că trupul neînsufleţit este revendicat de două familii aflate în conflict, care au cerut în instanţă să se stabilească cine are dreptul de a o înmormânta, este departe de a se încheia, după ce judecătorii au respins cererile înaintate de cele două tabere.

Cererile s-au judecat zilele trecute, iar judecătorii prezintă în motivările redactate  de ce au decis să nu permită nici uneia dintre cele două familii să ridice cadavrul de la morgă.

Un mort, două înmormântări

Teodora Pavăl, din Plopeni-Salcea, a decedat în Spitalul Județean Suceava, pe data de 21 februarie a.c., la vârsta de 73 de ani.

La câteva ore după deces, cei de la spital s-au trezit cu două cereri de predare a defunctei. Una din partea familiei Corina şi Mihai Iacob, care a prezentat un contract de vânzare - cumpărare încheiat în 2002  cu Teodora Pavăl şi soţul acesteia, Vasile Pavăl (decedat în 2007), prin care bătrânii le-au vândut casa şi mai multe suprafeţe de teren, cu obligaţie de întreţinere şi uzufruct viager, inclusiv obligaţia de a se ocupa de funeralii, cealaltă din partea unei consătence de-a bătrânei decedate, Viorica Tipu, care a prezentat un testament autentificat, prin care, în vara anului trecut, defuncta i-a cedat toate bunurile mobile şi imobile şi i-a lăsat cu limbă de moarte să o înmormânteze.

În aceste condiţii, reprezentanţii unităţii medicale le-au cerut celor două familii să se adreseze instanţei de judecată şi care dintre ele va obţine prin hotărâre judecătorească dreptul a o înmormânta pe bătrână, aceea va putea ridica de la morgă trupul neînsufleţit. Aşa că cele două tabere s-au dus direct la Judecătoria Suceava, numai că judecătorii le-au respins cererile.

La Judecătorie, nici una dintre tabere nu a avut câştig de cauză

În primul proces, soţii Iacob au cerut prin ordonanţă președințială ca instanţa să oblige Spitalul Judeţean să le predea trupul neînsuflețit al Teodorei Pavăl pentru a o înmormânta, aşa cum prevede contractul pe care l-au încheiat în urmă cu 12 ani.

Judecătorul le-a respins cererea pe motiv că nu poate dispune acest lucru prin ordonanţă preşedinţială, procedură specială care vizează luarea unei măsuri urgente cu caracter provizoriu. Odată mortul îngropat, în cazul admiterii cererii, nu se mai poate vorbi de caracter provizoriu, ci de o măsură cu caracter definitiv.

Concret, soţii Iacob pot cere în instanţă acelaşi lucru, dar printr-o procedură obişnuită.

În celălalt proces, Viorica Tipu i-a chemat în faţa judecătorilor pe soţii Iacob, cerând instanţei, tot prin ordonanţă preşedinţială, să-i oblige pe pârâţi să-i permită să o înmormânteze pe Teodora Pavăl, aşa cum a fost ultima dorinţă a acesteia.

Avocata soţilor Iacob a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a clienţilor ei, argumentând că aceştia nu deţin trupul neînsufleţit al defunctei pentru a-l putea preda reclamantei, în cazul în care instanţa i-ar da dreptate acesteia din urmă. Practic, acţiunea trebuia făcută tot în contradictoriu cu Spitalul Judeţean, dar nu pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Judecătorul a admis excepţia ridicată de avocat şi a respins cererea Vioricăi Tipu.

Hotărârile date în ambele cauze pot fi atacate cu apel în cinci zile de la pronunţare.

În toată această poveste încurcată, un singur lucru e cert: în lipsa unei hotărâri judecătoreşti, cadavrul „nu se mişcă” de la morgă. 

„Eu vreau doar să îi respect ultima dorinţă: să o înmormântez aşa cum se cuvine”

 Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de soţii Iacob cu soţii Pavăl a fost contestat în 2009 de către Teodora Pavăl, care susţinea că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile şi cerea desfacerea documentului, motiv pentru care judecătorii au decis, în final, din cauza neînţelegerilor dintre părţi, menţinerea actului, însă transformarea obligaţiei de întreţinere în obligaţia de plată lunară a unei sume de 700 de lei, necesară întreţinerii reclamantei.

Ulterior, în iunie 2013, Teodora Pavăl a cerut în instanţă rezilierea contractului încheiat cu soţii Iacob, iar după decesul bătrânei, în dosar a intrat ca singură moştenitoare Viorica Tipu, în baza testamentului lăsat acesteia, următorul termen al procesului fiind stabilit pentru 8 aprilie 2014, la Judecătoria Suceava.   

Viorica Tipu susţine că în ultimii ani ea a fost cea care a avut grijă de Teodora Pavăl, a dus-o la spital, la doctori, i-a luat medicamente, tot ce a avut nevoie, şi că, în schimb, soţii Mihai şi Corina Iacob nu au catadicsit să se mai intereseze de soarta bătrânei. „Cât a fost internată în spital, nu au trecut cinci minute pe la ea. Şi bătrânul (n.r.-Vasile Pavăl) tot de supărare a murit, din cauza contractului pe care l-au semnat. Eu vreau doar să îi respect ultima dorinţă a bătrânei: să o înmormântez aşa cum se cuvine”, explică Viorica Tipu, arătând că bătrâna i-a cerut expres să nu care cumva să o ducă la groapă soţii Iacob.

De cealaltă parte, soţii Iacob susţin că Teodora Pavăl şi soţul acesteia au fost influenţaţi de diferite persoane din comună, iar din cauza neînţelegerilor ivite nu au mai fost lăsaţi să intre în curtea acestora, motiv pentru care instanţa ar fi schimbat obligaţia de întreţinere propriu-zisă cu cea de plată lunară a unei sume de 700 de lei pentru soţia supravieţuitoare, după ce Vasile Pavăl a decedat în 2007.

„Cum să mă duc la spital, dacă bătrâna nu ne vroia acolo. I-am fi făcut mai mult rău”, se justifică Corina Iacob, explicând că are toate chitanţele prin care i-a trimis bani bătrânei, deşi Viorica Tipu susţine că bătrâna nu primea cei 700 de lei.

Conflictul celor două tabere va fi tranşat în sălile de judecată ale instanţelor, judecătorii urmând să stabilească de partea cui este dreptatea.