S-au cunoscut în Bruxelles, acum zece ani, dar au făcut nunta la Bosanci, în stil tradiţional

Se spune că dorul de ţară nu moare niciodată. Nu mor nici tradiţiile şi nici bucuria de a împărtăşi cele mai frumoase momente din viaţă cu cei dragi. Aşa ne-au spus şi tinerii Elena Cotos, din Vatra Dornei, şi Constantin Bivol, din Bosanci, care s-au cunoscut în Bruxelles, acum zece ani, dar au făcut nunta la Bosanci, în stil tradiţional. Părinţii Elenei sunt din Straja, loc în care şi-a petrecut mireasa cei mai frumoşi ani ai copilăriei, alături de bunicii materni, loc în care a descoperit pentru prima dată frumuseţea costumelor populare.

Elena a avut amabilitatea de a ne povesti, pe scurt, drumul ei... de întoarcere, spre rădăcini, de la Bruxelles, la Bosanci. „Ca fiecare român care pleacă în străinătate, am plecat şi noi, plini de visuri măreţe, căutând fericirea şi bogăţia. Din fericire pentru noi, chiar am găsit-o. După zece ani de relaţie, ne-am dat seama că, de fapt, fericirea stă în lucruri mărunte, bucuriile de zi cu zi, şi nu în a strânge averi şi a construi case cât mai mari şi mai frumoase, pentru a concura cu vecinul”, ne-a povestit Elena.

Cei doi copii i-au „îndemnat” să facă nuntă

Elena şi Constantin s-au căsătorit civil, iar după aproape cinci ani a venit pe lume primul lor copil, Mara, acesta fiind momentul în care cei doi tineri s-au gândit, pentru prima dată mai serios, la faptul că ar trebui să facă şi nuntă şi, în primul rând, cununia religioasă. Au ales, însă, să mai aştepte câţiva ani, să le crească fetiţa şi să participe şi ea la nunta părinţilor. Între timp, acum doi ani, familia s-a mai mărit cu încă un membru, un băieţel pe nume Roman.

„De această dată am spus că trebuie să facem nunta. Zis şi făcut. Evenimentul a avut loc pe 21 iulie 2013 şi a fost în stil tradiţional. Am reuşit să facem un moment special, în care să includem cât mai multe elemente păstrate în tradiţia românească. Chiar dacă trăim în inima Europei, nu am uitat nici măcar pentru o clipă cine suntem, de unde venim, ba din contră, de fiecare dată când avem ocazia, cum ar fi 1 Decembrie sau de Sărbătorile Pascale, mergem la biserică îmbrăcaţi în costume naţionale, chiar dacă lumea se uită la noi bizar...”, a povestit tânăra din Vatra Dornei.

Mireasă cu „cămeşuică”, „prijitoare” şi opinci

La nunta lor, mirii, dar şi cei doi copilaşi ai lor, au îmbrăcat cu mândrie costumele tradiţionale: cămăşi bărbăteşti, care la Straja se numesc "cămeşoi", şi ii, care se numesc "cămeşuici". Unele au fost cusute de o femeie – meşter popular din Straja, şi nu au fost cămăşi oarecare, ci unele care erau purtate altă dată doar de miri.

„Catrinţa sau <prijitoarea>mea (în unele locuri se numeşte fotă) am cumpărat-o de la o bătrânică tot din Straja. Iţarii soţului au fost şi ei cumpăraţi, iar pentru cei mici, am găsit costume populare în familiile noastre. Am purtat cu mare drag şi respect costumele populare la ceremonia de-acasă şi la cununia de la biserică. Noi am ştiut mereu că vom face nunta în stil tradiţional, pentru că era mai mult decât normal, atâta timp cât ne respectăm foarte mult originile şi valorile naţionale”, a adăugat Elena. Nu au lipsit din garderoba mirilor opincile şi ciorapii de lână, care au înlocuit pantofii „preţioşi” de mireasă, dar nici cizmele de piele, până la genunchi, brâul lat, tot din piele, cu care era strâns la mijloc „cămeşoiul”, şi nici pălăria, purtate de ginerică. Elena a purtat pe cap în ziua nunţii o cunună împletită din flori naturale, un amestec de culori alb, violet, puţin galben şi verde, la fel ca şi buchetul miresei.

Inspiraţie pentru alţi tineri

Într-un fel, cei doi suceveni au vrut să arate respectul lor faţă de tradiţii şi, mai ales, faţă de originile lor. Ei au reuşit să-i facă şi pe alţi tineri să fie mândri că sunt români, să poarte costumul popular fără jenă. „După nunta noastră, în Bosanci, şi alţi tineri au decis să poarte costumele naţionale, văzând cât de frumos ne-au stat nouă. Am ales să mergem pe jos până la biserică, să le putem arăta tuturor că mai există încă tineri care ţin la tradiţii şi care încearcă din răsputeri să le readucă la viaţă”, îşi aminteşte Elena. Soacra mică a fost cea care i-a încurajat pe tineri în demersul lor de a opta pentru simplitate şi tradiţional, dar, în final, miri au avut toată susţinerea familiei şi a prietenilor, care, şi ei la rândul lor, au îmbrăcat costume naţionale, chiar dacă unora le-a fost destul de greu să le găsească.

Tinerii suceveni ne-au spus că nu regretă nici un minut alegerea făcută, aceea de a opta pentru nunta în stil tradiţional şi le mulţumesc tuturor celor care au avut încredere în ei. Fotografiile de la nunta în stil tradiţional au fost realizate de fotograful Nicolae Cătălin Cîmpan.

Momentul emoţionant al „iertăciunii”

La nunta lui Constantin cu Elena s-a ţinut cont şi de obiceiurile locului, din zona Bosanci.În ziua nunţii,în curtea casei mirelui a cântato formaţie de lăutari,chiar din sat, care a primit invitaţii pe muzică „de nuntă”, autentică.Un moment foarte emoţionant, după cum au remarcat nuntaşii,a fost cel al “iertăciunii”mirilor (iertare de la părinţi),la care aproape toată lumea a vărsat o lacrimă.Acasă la mire,lumea s-a prins într-o horămare, după care nuntaşii au mers pe jos pânăla biserică, fiecare purtând cu mândrie costumul popular. Simplitatea, bunul-gust au fost elementele care au dat eleganţă unui eveniment desfăşurat în „vatra satului”, dar care, în opinia participanţilor şi a celor care preţuiesc tradiţiile româneşti, a fost de cinci stele.