Printează articolul
Trimite e-mail
Şi-a petrecut aproape jumătate de secol în slujba învăţământului, iar în ciuda opreliştilor şi vicisitudinilor trecutului a educat cu îndârjire şi devotament zeci de generaţii de elevi care şi astăzi încă îşi amintesc de ea.
Este vorba despre învăţătoarea Ana Lazăr, aceasta sărbătorindu-şi ieri aniversarea celor 103 ani de viaţă. A fost martoră la evenimentele care au marcat istoria României, povesteşte că a fost contemporană cu cele două războaie mondiale, ba chiar şi cu Marea Unire de la 1918, iar multe dintre întâmplările prin care a trecut în decursul a peste un secol de viaţă sunt încă amintiri vii despre care dascălul vorbeşte cu o deosebită luciditate. Pe măsură ce începe să depene amintiri, varianta feminină a personajului din opera sadoveniană “Domnul Trandafir” se dezvăluie ca fiind un dascăl care nu a arătat copiilor doar tainele literelor şi cifrelor, ci le-a dezvăluit acestora şi tainele prieteniei, ale respectului şi ale sacrificiului.
Cei 103 ani i-a aniversat la Azilul de bătrâni „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava, azil care de 15 ani îi este cămin, loc unde este iubită şi admirată pentru luciditatea sa şi sensibilitatea la tot ce-i omenesc. Acolo este în grija surorii Maria, despre care centenara vorbeşte cu recunoştinţă şi devotament.
Bătrâna mărturiseşte că la cămin şi-a găsit liniştea, iar ziua în care a trecut pentru prima dată pragul azilului şi-o aminteşte cu mare precizie, mărturisind că aceea a fost una dintre cele mai frumoase clipe din viaţa ei, aici fiind primită cu multă cordialitate.
Oaspeţi la aniversare
La împlinirea celor 103 ani de viaţă, învăţătoarea a avut parte de oaspeţi, directorul Casei Corpului Didactic „George Tofan” Suceava, prof. Constantin Mărgineanu, şi inspectorul şcolar de specialitate din cadrul Inspectoratului Şcolar Suceava, Laurenţie Şpac, ţinând să-i facă o bucurie bătrânei.
Laurenţie Şpac a vorbit despre vocaţia şi dăruirea fostei profesoare, despre care a povestit că a fost un pedagog de cea mai înaltă valoare, care şi-a dedicat energia şi timpul profesiei sale. Pe lângă dulciuri şi fructe, acesta i-a oferit din partea instituţiei sucevene Diploma de excelenţă „pentru o viaţă închinată şcolii şi pentru întreaga carieră didactică”.
„Este un semn de mulţumire pentru ceea ce dumneaei a făcut timp de o viaţă şi pentru că, şi la această vârstă, ţine la valorile pe care le-a promovat în rândul copiilor, de-a lungul carierei sale. Dumneaei este un martor viu, lucid, care ne poate vorbi despre ceea ce s-a întâmplat acum mai bine de un veac”, a menţionat insp. Laurenţie Şpac.
La rândul său, prof. Constantin Mărgineanu i-a înmânat Diploma de respect „pentru profesionalismul, dăruirea şi abnegaţia, cu care s-a dedicat de-a lungul timpului modelării tinerelor vlăstare formate în şcoala suceveană”, dar şi câteva cărţi ale editurii CCD.
„Luciditatea ei, felul cum gândeşte, spiritul dumneaei critic sunt pentru noi un exemplu de dăruire, de conştiinţă naţională. Este un om deosebit pe care toţi colegii mei ar fi bine să îl aibă drept reper”, a declarat Constantin Mărgineanu.
Nici foştii elevi nu au uitat câtă pasiune şi devotament a pus înv. Ana Lazăr în cei 48 de ani petrecuţi la catedră, în mijlocul copiilor, bătrâna povestind că a fost vizitată marţi de o fostă elevă a sa.
„Lumea mă felicită, primesc telefoane, m-au sunat foşti elevi tocmai din Japonia şi Anglia. Nu mă uită şi aşa mă bucur”, spune Ana Lazăr.
La primirea invitaţilor, învăţătoarea a radiat de bucurie, iar pe chipul său s-a întipărit o expresie de mulţumire, de împlinire a muncii de 48 de ani de modelare de caractere.
Iar munca ei, precum învăţătoarea povesteşte, înseamnă încercarea de a fi alături de copii, de a-i iubi, de a le descoperi înclinaţiile, de a-i înţelege.
A intrat în învăţământ în 1932
Născută în Bălţi, Basarabia, în anul 1910, prof. Ana Lazăr şi-a început cariera didactică în anul 1932, la Piscu, Galaţi. În anul 1966 a ieşit la pensie, însă a continuat să activeze la catedră. În 1969 s-a mutat la Suceava, unde a predat la Şcoala Gimnazială Nr. 1 până în 1980.
„La început mi s-a propus să predau în oraş, dar eu nu am vrut. Mie mi-a plăcut la ţară, cu elevii de la ţară”, spune învăţătoarea.
Despre începuturile sale în învăţământ, aceasta spune: „Prin anii '30 era lipsă mare de cadre didactice, nu erau profesori să predea corect, mai ales limba română. La clasă, era cu totul altfel – elevii aveau uniformă, erau liniştiţi, cuminţi, mergeau duminică de duminică la biserică, iar la începutul lecţiei spuneau o rugăciune. Era ordine pentru că şcolarii erau motivaţi pentru a intra în Strejărie. Eu dimineaţa mergeam la lecţii, iar seara făceam cursuri de alfabetizare. Trebuia să mergem noi după ei unde stăteau. Au fost vremuri grele”.
„Pe timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej era jalea cea mai mare. Când am auzit cum au fost primiţi ruşii m-a durut sufletul. Nu s-a opus nimeni”, a mai povestit dascălul.
Despre activitatea de la clasă, aceasta mai completează, „lecţiile le predam aşa cum trebuie, nu veneam şi stăteam doar la catedră şi să vorbesc”.
Pe profesorii din ziua de azi, învăţătoarea îi sfătuieşte să susţină elevii care au o anumită înclinaţie, „mai ales pe cei din mediul rural, de acolo am ridicat mulţi oameni mari”.
Are grijă de grădina de trandafiri a azilului
Învăţătoarea Ana Lazăr nu se văicăreşte de boli sau dureri, cum alţii mai tineri au tot timpul tendinţa. Spune că a fost diagnosticată cu osteoporoză şi mai recunoaşte că i-au slăbit simţurile, dar în rest se simte bine.
În timpul verii îi place să îngrijească gradina de trandafiri din curtea azilului, iar în timpul liber citeşte, lectura şi cărţile fiind pasiunile la care se întoarce mereu cu mult drag.
„Când mă duc în grădină să am grijă de flori, uit de toate. De multe ori uitam să vin să mai mănânc”, spune învăţătoarea, care în nici o duminică nu lipseşte de la slujba de la biserică.
