Scene biblice pictate pe scoarţă de copac

Un învăţător din Cajvana însufleţeşte scoarţa de copac, transformând-o în mici opere de artă. Traian Seserman, învăţător la Şcoala cu clasele I-IV din cătunul Codru, ce aparţine de oraşul Cajvana, pictează pe scoarţă de copac (brad, tei, fag etc.), pe trunchiuri de copac, scene biblice sau diverse simboluri specifice sărbătorilor de iarnă (Moş Crăciun, crengi de brad, lumânări, clopoţei).

Pasionat de arta tradiţională, bărbatul adună ori de câte ori are prilejul bucăţi de lemn din pădure, de diferite forme, scoarţă de copac, pe care mai întâi le depozitează în portagajul maşinii, după care ajunge cu ele în atelierul de lucru.

„Eu fac icoane stilizate. Mă uit la bucata de scoarţă sau la <felia> de lemn şi îmi vine o idee imediat. Mai întâi curăţ bucata de lemn, o dau cu două, trei rânduri de chit universal de cuţit şi las să se usuce. Eu folosesc culori de acril. Dau un strat de acrilic auriu, după care pictez. Acum, de sărbători, pentru Moş Crăciun folosesc, în afară de negru, roşu şi alb...”, ne-a povestit învăţătorul.

Copiii îi calcă pe urme

Satisfacţia cea mai mare a meşterului este aceea că şi fetele lui, deşi încă mici, îi calcă pe urme. Diana Anastasia, în vârstă de 11 ani, şi Camelia Teodora, în vârstă de 9 ani, lucrează uneori cot la cot cu tatăl lor, în atelier. „Le las să creeze singure, ce vor, fără să îmi bag prea mult nasul în treaba lor. Dacă vor să mă întrebe ceva, le răspund, dacă nu, le văd pe furiş cum trag cu ochiul la ce fac eu şi mă bucur că se străduiesc să aibă propriile lucrări”, ne-a povestit bărbatul.

O parte dintre tablourile pe care le-a realizat în ultimele luni Traian Seserman au fost trimise în Italia, la o expoziţie cu vânzare. „Eu lucrez din plăcere şi fac lucrări unicat. Nu îmi place să mă repet. Fac asta aproape zilnic, pentru că, altfel, îmi ies din mână. Lucrez şi cu elevii, la şcoală. Îi învăţ şi pe ei să picteze icoane”, a completat învăţătorul. El speră ca atât fiicele lui, cât şi unii dintre copiii cu care lucrează să-l depăşească în ceea ce face. „Asta este cea mai mare bucurie: să vezi că cineva îţi calcă pe urme şi ceea ce ai făcut tu contează pentru ceilalţi”, a completat Traian Seserman.

Confecţionează măşti pentru Anul Nou

Pe lângă tablourile cu scene biblice, Traian Seserman confecţionează şi măşti, foarte apreciate în perioada Anului Nou. Cu mare drag, ne-a povestit despre „căiuţi”, joc mascat des întâlnit la sărbătorile de iarnă, legat de evocarea veşniciei tinereţii şi a puterii fertilităţii, simbolizate de animalele respective, considerate sacre în mitologia populară. „Dansul măştilor”, după cum ne-a spus profesorul Traian Seserman, constituie un alt obicei popular foarte pitoresc, format din personaje care fac şotii şi ghiduşii, înviorând ambianţa sărbătorească, însoţind celelalte alaiuri mascate. „Vechile datini româneşti te ajută, în fiecare an, să simţi şi să trăieşti atmosfera plină de căldură şi veselie a sărbătorilor de iarnă. Nu ştii întotdeauna cu exactitate care este originea lor şi te gândeşti că, în fond, nu este aşa de important. Poţi gusta din plin şi le simţi mai aproape de suflet, dacă le cunoşti semnificaţia”, a completat Traian Seserman.

La Cajvana, „dracii sunt albi”

La Cajvana, după spusele învăţătorului, „dracii sunt albi”. Este vorba de  un obicei foarte vechi, în care bărbaţii se deghizează în „draci albi”. Măştile nu sunt urâcioase, nu trezesc teamă, ci sunt albe, simbol al purificării. În jurul învăţătorului se adună înainte de sărbători zeci de copii, care vor să-şi facă măşti, pe care să le poarte în Ajunul Anului Nou.

„La o mască pot să lucrez şi două, trei zile. Depinde cum am starea în acel moment. Şi mai este ceva. Nu prea mai avem materiale pentru măşti. Am tot adunat tot ce aveau bătrânii, prin podurile caselor, dar s-a cam terminat. Aşa că ne trebuie foarte multă imaginaţie pentru a face o mască”, a spus Seserman. Bărbatul păstrează în colecţia personală şase-şapte măşti pe care nu le-ar vinde pentru nimic în lume.

„Când faci ceva cu plăcere, nimic nu ţi se pare greu”

Cu spirit artistic dezvoltat, priceput şi la sculptură în lemn, dar şi la pictură, Traian Seserman îşi doreşte să organizeze la Cajvana o tabără de vară pentru copii, unde aceştia să înveţe tainele artei tradiţionale. Învăţătorul Traian Seserman face parte şi din orchestra Ansamblului „Stejărelul” din Cajvana (cântă la tobă), alături de înv. Gheorghe Seserman - vioară, Niculiţă Răstoacă - trompetă, Mircea Repciuc – orgă, Gabriel Vascovici – clarinet, Alexandra Popovici – cobză şi Ioana Ştefan – voce. Bărbatul recunoaşte că pentru a picta icoane, a confecţiona măşti, dar şi a cânta în „Stejărelul” trebuie multă muncă, multă determinare, dar, vorba lui, „când faci ceva cu plăcere, nimic nu ţi se pare greu”.