„Sărbătoarea roadelor”, ocazia perfectă pentru a descoperi frumuseţea tradiţiilor poloneze

În curtea bisericii, oameni de paie, cu capetele din bostani îngălbeniţi de soare sau din cârpe umplute cu fân, se dedică muncilor câmpului, scoţând cartofii, tăind porumbul, adunând legumele din grădină, tăind şişcă la animale ori adunând fânul, în vreme ce roadele pământului şi ale muncii lor lucesc viu, în fel de fel de culori, sub mângâierea caldă a soarelui tomnatic.

La fel de multe culori, ori chiar mai multe, se regăsesc în veşmintele codanelor cu pletele împletite în cosiţe prinse cu flori, ce zâmbesc dulce ca primăvara flăcăilor cu straie roşii, lungi, ţesute cu fir aurit, cu cuşme îmblănite şi împodobite cu pană de fazan, care par gata să meargă la război, contra turcilor, tătarilor ori cazacilor, deşi în braţe poartă doar steaguri colorate, meşteşugit lucrate.

De ani de zile, localitatea suceveană Soloneţu Nou, în care se află una din cele mai mari comunităţi poloneze din Bucovina, găzduieşte „Sărbătoarea roadelor” (Doźynki), o tradiţie slavă reînviată, legată de obiceiurile de mulțumire pentru încheierea secerișului și a lucrului pe câmp, precum și pentru roadele culese.

De altfel, o parte din roadele obţinute de gospodarii din zonă, inclusiv frumoase cununi împletite din spic de grâu, au fost duse în biserică, acolo unde se oficiază Sfintele Liturghii Solemne, în timpul cărora se sfințesc roadele, se depun daruri şi se mulţumeşte Domnului pentru ajutor.

Frumoase melodii poloneze răsună din sute de piepturi, într-un singur glas, uriaş, care face pereţii bisericii să vibreze şi se întoarce spre oameni, făcându-i să se înfioare şi să cânte mai cu foc, punând suflet în tot ceea ce fac.

La finele ceremoniei de sfinţire a roadelor, mulţimea se revarsă din biserică către locul de desfăşurare a festinului popular, noua Casă Polonă, inaugurată la finele anului trecut.

Belşugul toamnei, împărţit cu toată lumea

Fiecare dintre localităţile în care trăiesc polonezi ţine să fie prezentă la „Sărbătoarea roadelor” cu produse specifice zonei în care locuiesc, dulciuri şi mâncăruri tradiţionale. Standurile acestora, frumos aliniate, au fost vizitate de înalţi oaspeţi, oficialităţi poloneze şi  române invitate la manifestarea care a încheiat Zilele Culturii Polone, organizate de Uniunea Polonezilor din România.

Delegaţia Poloniei a fost reprezentată atât de ministrul Jan Stanislaw Ciechanowski – Biroul pentru veteranii de război şi persoanele persecutate, Jacek Dyiuba - director de cabinet, ambasadorul Poloniei la Bucureşti, Marek Szczygiel, directorul adjunct al institutului polonez din Bucureşti, Leszek Bialy, cât şi de delegaţiile regiunilor partenere din Polonia - Małopolska și Podkarpacie.

Alături de aceştia s-a aflat prefectul judeţului Suceava, Florin Sinescu, reprezentanţi ai Ministerului de Externe al României, dar şi deputatul Ghervazen Longher, preşedintele Uniunii Polonezilor din România, organizatorul Zilelor Culturii Polone.

Pe rând, vizitatorii din toate părţile au fost invitaţi să guste roadele toamnei – fructe, legume, produse obţinute din prelucrarea acestora – zacuşti, tocane, dulceţuri, compoturi, sucuri ori delicioase prăjituri făcute după reţete tradiţionale transmise din generaţie în generaţie, dar şi licorile bahice obţinute tot din roadele pământului – vin şi ţuică.

Din meniu nu au lipsit nici produsele de carne, servite în fel şi chip, de la viţelul pus la rumenit la proţap la delicioasele bucăţi de porc făcute la ceaun, cu varză sau simple, servite cu pâine nedospită, coaptă pe vatră, ori cârnaţi albi, prăjiţi pe jar şi multe alte delicatese servite la standurile regiunilor partenere din Polonia. De belşugul culinar s-au bucurat toţi cei veniţi la sărbătoare, atât din satele din Cacica ori din alte localităţi în care se află comunităţi de polonezi, cât şi cei veniţi de departe să admire frumoasele tradiţii folclorice poloneze şi româneşti, totul fiind împărţit la liber.

Cântece şi dansuri tradiţionale din Polonia şi România

Membrii ansamblurilor „Resovia Saltans” din Rzeszów, „Mała Pojana” din Poiana Micului și „Sołonczanka” din Solonețu Nou au cântat şi au dansat ore în şir, sub privirile publicului numeros, care s-a delectat urmărindu-le nu doar evoluţia pe scenă, ci şi frumoasele costume, în culorii vii, care le puneau mai mult în valoare mişcările de dans, bine coordonate şi sincronizate, chiar de uneori, pe scenă, se aflau şi câte 40-50 de dansatori.

Evenimentele din acest an au dovedit încă o dată că „Sărbătoarea Roadelor” din Solonețu Nou este o excelentă ocazie de a cunoaște comunitatea poloneză din România și chiar Polonia însăși, care poate simțită, văzută și chiar „gustată”, de la frumoasa slujbă relugioasă de sfinţire a roadelor, la prezentarea acestora, de la implicarea de care dau dovadă toţi cei din comunitate în tot ceea ce fac, până la ospitalitatea de care dau dovadă, de la cântările religioase, la cântecele şi dansurile tradiţionale.