La 88 de ani, îşi târâie bătrânețea într-un azil, după ce a fost alungat din propria casă de fiul şi nora sa

Pe unul dintre geamurile azilului de bătrâni de la Valea Putnei, Constantin Harasim, în vârstă de 88 de ani, din municipiul Suceava, priveşte în gol de ore bune.

Veteran de război, fost maistru tehnician construcţii căi ferate, bătrânul are o poveste tristă. 

Este mai bine de un an de când a fost adus la azil de o nepoată de-a sa, direct din Spitalul Judeţean Suceava, unde a stat internat săptămâni la rând, după ce a fost lovit de propriul său fiu.

Nu mai aude aproape deloc, însă de fiecare dată când vorbeşte cu cineva, aminteşte de „căsuţa mea”, pe care speră să o mai vadă măcar o dată până în ziua când va închide definitiv ochii.

„Am trăit o viaţă grea. Am chinuit mult şi tot ce am muncit a fost pentru căsuţa mea...”, îşi începe bătrânul plângând povestea.

Nora şi-a adus copiii dintr-o relaţie anterioară şi au ocupat toată casa. Bătrânul a fost mutat într-o magazie

Căsuţa lui Constantin Harasim e la aproximativ 80 de kilometri distanţă de azilul în care îşi târâie acum bătrânețile cu ajutorul unui cadru metalic.

E vorba de un imobil de pe strada Eroilor din cartierul Burdujeni, pe care, după decesul soţiei sale, în 1998, l-a împărţit cu fiul său, Corneliu Harasim, în vârstă de 53 de ani.

În 2005, acesta din urmă s-a căsătorit cu Casandra Harasim, în vârstă de 52 de ani, mamă a patru copii dintr-o relaţie anterioară, şi s-au mutat cu toţii în imobilul de pe strada Eroilor.

„Când fiul meu s-au căsătorit, i-am primit aici frumos, cu absolut tot ce era necesar pentru o bună convieţuire”, rememorează octogenarul.

A fost „mutat” într-o magazie anexă a locuinţei, iar de atunci au început problemele.

În 2011, bătrânul a cerut Judecătoriei Suceava să fie reintegrat într-una dintre cele trei camerele ale gospodăriei ridicate de el şi soţia sa, cerere admisă de judecători şi rămasă definitivă şi irevocabilă.

Cu toate astea, potrivit procurorilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, Corneliu Harasim şi soţia acestuia „nu au respectat hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă şi nu i-au permis părţii vătămate să folosească acea cameră”.

În aprilie 2012, conflictul a degenerat, iar fiul bătrânului l-a ameninţat pe acesta cu un topor.

În iunie 2012, executorul judecătoresc Radu Stărica a pus în executare sentinţa civilă şi le-a pus în vedere lui Corneliu şi Casandra Harasim să-l lase pe bătrân să locuiască în acea casă, atrăgându-le atenţia asupra consecinţelor penale ale nerespectării sentinţei civile menţionate.

După ce a plecat executorul, arată procurorii, cei doi soţi l-au evacuat din nou pe bătrân, gonindu-l din nou în magazia în care a trăit în ultimii ani.

Constantin Harasim a sesizat poliţia, iar ofiţerii de la Ordine Publică trimişi la faţa locului au găsit în camera dată de instanţă bătrânului obiecte vestimentare ale celor doi soţi şi ale copiilor femeii.

„Cei doi învinuiţi au precizat ofiţerilor de poliţie judiciară că partea vătămată refuză să se mute, dorind să le facă rău, însă aceste susţineri sunt neadevărate, cei doi învinuiţi fiind de rea-credinţă, având în vedere că ei au continuat să folosească camera respectivă, fiind de natura evidenţei că nu au înţeles să respecte dispoziţiile obligatorii ale instanţei de judecată”, se arată în rechizitoriul întocmit de procurori.

În faţa poliţiştilor, însă, Corneliu şi Casandra Harasim şi-au luat angajamentul verbal că vor elibera imediat camera respectivă şi că vor permite bătrânului să locuiască acolo.

În stare gravă la spital, după ce a fost lovit de fiul său

Conflictul dintre cele două părţi a degenerat şi, pe data de 25 iulie 2012, între tată şi fiu a avut loc un alt episod violent.

Procurorii susţin că fiul octogenarului l-a lovit pe acesta din urmă cu pumnii în zona pieptului, bătrânul dezechilibrându-se şi, în cădere, lovindu-se de un trotuar şi suferind o fractură de col femural.

Constantin Harasim a fost internat în spital şi, potrivit medicilor legişti, a avut nevoie de 100-120 de zile de îngrijiri medicale.

Din ziua aceea (25 iulie 2012), bătrânul nu şi-a mai văzut casa. A fost o perioadă la spital, iar după externare a fost dus de o nepoată de-a sa la azilul de bătrâni din Valea Putnei, comuna Pojorâta, unde se află şi în prezent.

Luna trecută, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava au dispus trimiterea în judecată a fiului şi a nurorii bătrânului, pentru săvârşirea infracţiunilor de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, ameninţare şi vătămare corporală gravă (în cazul lui Corneliu Harasim) şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti (faţă de Casandra Harasim).

Ce a declarat fiul victimei la audieri. Se temea că tatăl său o să-l omoare

Audiat de poliţişti şi procurori, Corneliu Harasim a negat că şi-ar fi împiedicat tatăl să locuiască în acea cameră, susţinând că bătrânul voia să rămână în magazia sa şi, în aceste condiţii, nu avea rost ca acea încăpere să rămână nelocuită.

Corneliu Harasim recunoaşte că şi-a ameninţat tatăl cu un topor, dar neagă agresiunea din 25 iulie 2012, când l-ar fi lovit cu pumnii pe octogenar, iar acesta a suferit fractura de col femural.

Explică totuşi că a avut în acea zi un conflict cu bătrânul, pentru că acesta voia să pună lacăt pe uşa camerei sale, şi că, la un moment dat, în timp ce tatăl său se afla prin curte, a trecut pe lângă el cu un cărucior, situaţie în care este posibil ca bătrânul să se fi dezechilibrat singur şi să fi căzut.

Întrebat de ce a fugit de la faţa locului după ce bătrânul a căzut şi şi-a rupt piciorul, explicaţia fiului este halucinantă. Corneliu Harasim a declarat că a fugit pentru că îi era frică de tatăl său, care, susţine bărbatul, îl ameninţa cu moartea.

„Faptul că învinuitul Harasim Corneliu a fugit de la faţa locului demonstrează că acesta a realizat gravitatea faptei comise, ştiind că vor fi anunţate organele de poliţie, iar justificarea sa că s-ar fi temut de tatăl său întrucât îl ameninţa cu moartea nu poate fi reţinută, având în vedere vârsta înaintată a părţii vătămate, de 88 de ani”, mai arată procurorii în actele înaintate instanţei de judecată.

Am încercat să luăm şi un punct de vedere de la cei doi învinuiţi. Nu i-am găsit la domiciliu, însă am contactat-o telefonic pe Casandra Harasim, care, în primă fază, ne-a spus să aşteptăm câteva zile, o să vorbească cu soţul ei şi o să ne întâlnim.

Au trecut mai multe zile, am contactat-o din nou pe inculpată, însă aceasta ne-a spus că nu are timp, întrucât pleacă la ţară şi vor reveni ei cu un telefon peste două zile. Am aşteptat să treacă şi acest nou termen, însă, din nou, nici un semn de la soţii Harasim.

Pomelnicul bătrânului 

Ultima dorinţă

În azilul de la Valea Putnei, denumit Centrul Filantropic „Sf. Vasile cel Mare”, dat în folosinţă în octombrie 2011, sunt 19 locuri pentru bătrâni.

În mini-garsoniere, cu pat, televizor, salon, bucătărie, bătrânii îşi alină singurătatea.

Constantin Harasim se deplasează cu greutate, cu un cadru metalic, iar pentru că nu aude, vorbeşte destul de rar.

De altfel, pentru a-l întreba sau a-i comunica ceva, trebuie să-i scrii pe o bucată de hârtie ce vrei de la el.

„Când a venit la noi era într-o situaţie jalnică. Aici, datorită condiţiilor, arată mult mai bine acum. Mai iese din cameră şi se plimbă pe hol, se uită pe geam... Şi tot aminteşte de căsuţa lui”, declară Marcela Chiriluc, angajată a Centrului Filantropic „Sf. Vasile cel Mare”.

Pe Constantin Harasim l-am lăsat aşa cum l-am găsit, privind în gol pe geamul de la camera sa.

Disperat, ne ruga să-l ajutăm să se întoarcă acasă.

În drum spre Suceava, mi-am amintit de ultima dorință din pomelnicul scris de bătrânelul Harasim: „Eu, Constantin, rog a mi se da însănătoșire, sănătate, putere, pentru a putea merge pe picioarele mele la căsuța mea, din care cu mari dureri şi lacrimi am plecat din ea”.