Oameni de serviciu, licenţiaţi în administraţie publică

Pentru unii, revenirea pe băncile şcolii este un coşmar. Pentru alţii însă, a fost un vis, o dorinţă pe care au dus-o la îndeplinire atunci când copiii lor se aflau pe băncile liceului, apoi ale facultăţii.

Aceasta este povestea a doi soţi din municipiul Suceava, Mariana şi Rică Tunsu, care, deşi lucrează ca oameni de serviciu, sunt calificaţi să devină funcţionari publici.

Pe Rică Tunsu îl vezi în fiecare zi mergând dintr-un capăt în altul al Pieţei Mici, cu tomberoanele de gunoi după el. Le goleşte în containere, le pune la loc de unde le-a luat şi face curat printre tarabe.

La fel de bine ar putea plimba un vraf de hârtii oficiale de la un birou în altul, prin primărie sau prin altă instituţie, ar putea sta la birou să le completeze ori să discute probleme administrative cu şefii săi, de la Administraţia Pieţelor. Ca nivel de pregătire, teoretic, sunt cam pe acelaşi plan. Nu de mult a terminat, la o universitate privată, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative, specializarea Administraţie Publică, cu o notă de 9,60 la licenţă.

Numai că, în continuare este angajat al municipalităţii pe un post de personal necalificat.

„Am lucrat 27 de ani ca mecanic de utilaje, dar societatea la care am lucrat s-a închis, a dat faliment. Bacul l-am avut odată cu copiii, că eu am făcut şcoală profesională...aşa erau timpurile atunci”, povesteşte Rică, care, în liceu, a fost coleg de bancă cu soţia sa, Mariana.

„M-am gândit că aşa voi găsi un serviciu mai bun... Cam greu de găsit un serviciu în administraţie, pentru că se cere vechime în domeniu. Sperăm să găsim un post mai bine plătit, se apropie pensia îndată , să avem şi noi o pensie mai bună”, spune Rică, care se apropie deja de vârsta de 51 de ani.

Să faci liceul şi facultatea, la vârsta sa, când ai şi un serviciu, a fost o adevărată provocare, atât fizic, cât şi financiar.

„Nu am vrut să mă fac de ruşine faţă de ăştia tineri”, spune el, justificând notele mari obţinute la bacalaureat (8.40) şi la licenţă (9.60). Dar tot el recunoaşte: „Greu, cu servicii şi cu facultate în acelaşi timp. Plus bani cheltuiţi pentru patru în facultăţi odată – noi doi şi copiii doi”.

Facultatea pe care a făcut-o a fost cu taxă, mai plăteşte şi acum ratele la împrumutul contractat din bancă. Noroc cu fata sa, care a intrat la facultate fără taxă şi a primit şi bursă.

Din 2005 lucrează la Administraţia Pieţelor, ca îngrijitor, pentru un salariu minim pe economie.

„Când cetăţenii vin într-o instituţie în care lasă  o parte din salariu sau din pensie, normal este să plece mulţumiţi, cu zâmbetul pe buze”

Omniprezentă pe culoarele Primăriei Suceava, instituţie în care se ocupă de curăţenie, Mariana Tunsu visează să realizeze ceea ce nu i-a permis condiţia socială.

„Fac parte dintr-o familie modestă, care la momentul respectiv nu şi-a permis să ne dea la şcoală. Eram şi la o distanţă de 30 de kilometri de oraş... Aşa a fost să fie. M-am angajat încă înainte de a avea 18 ani, am lucrat, şi ambiţia m-a făcut să continui studiile. Dacă pot, de ce să nu fac mai mult în viaţă?”, spune Mariana, care a împlinit 45 de ani.

Femeia, care vrea să ajungă să lucreze în birourile în care acum face curat, are o concepţie proprie asupra modului cum ar trebui să se lucreze în instituţiile din România:

“Visul meu estesă lucrez cu oamenii, poate chiar la un birou de relaţii cu publicul. Îmi place să ascult problemele oamenilor, să-i îndrum, să-i fac să plece mulţumiţi. Când vin într-o instituţie în care lasă  o parte din salariu sau din pensie, normal este să plece mulţumiţi, cu zâmbetul pe buze”.

Emoţii mai mari decât în timpul facultăţii a avut când făcea liceul.

„La facultate erau mulţi de vârsta noastră. Problema era la liceu, unde toţi ceilalţi colegi erau de vârsta copiilor mei. Nu-i consideram colegii mei, ci copiii mei şi tot timpul stăteam cu gura pe ei: învaţă, de ce nu ai venit, de ce nu te-ai pregătit?  Atunci poate măpriveau ciudat, mai ales că nu am avut nici o absenţă. Dar astăzi vin unii şi-mi mulţumesc, pentru că datorită mie au luptat, au trecut de liceu şi au luat note bune. Toată clasa a luat bacalaureatul”, mărturiseşte cea care a fost şefa clasei.

Speranţele lor că vor găsi locuri de muncă mai bune s-au spulberat când au văzut că singurele locuri libere sunt cele în care li se cere să aibă experienţă în administraţie, pe când posturile de debutant sunt blocate, din cauza crizei.

„A munci nu e o ruşine. Studiile le-am făcut pentru noi. E bine să ştii orice în viaţa asta”, spune Mariana, care visează şi la o facultate de psihologie, sau măcar să mai facă postliceala sanitară.