„Contrabandistul-şef”, conexiuni cu oficiali din cadrul Poliţiei Române

Paul Iova (51 de ani), alias „Ion Petrişor”, bucureşteanul considerat a fi capul grupării de contrabandişti anihilate săptămâna trecută de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) Suceava, a scăpat din nou de celula care îi fusese pregătită de anchetatori la subsolul sediului poliţiei judeţene.

Prima oară când Paul Iova a fost încarcerat la Suceava a fost în vara lui 2010, tot pentru contrabandă. A stat aproximativ o lună în arest, după care doi judecători de la Curtea de Apel Suceava au ajuns la concluzia că în perioada celor 30 de zile petrecute după gratii s-a produs „diminuarea pericolului pentru ordinea publică”.

Trei luni mai târziu, Iova a fost săltat din nou de procurorii DIICOT şi arestat la Suceava, după ce a fost prins într-un restaurant din Bucureşti, în timp ce, susţin oamenii legii, perfecţiona alături de un alt inculpat, cu care avea interdicţie să se întâlnească, vânzarea unor baxuri de ţigări de contrabandă.

Nici de această dată Iova, organizatorul concursului „Miss Piranda”, cel care muta coroana de aşa-zis rege al manelelor ba la Adrian Minune, ba la Nicolae Guţă, nu a stat prea mult în arest, după aproximativ două luni fiind din nou liber.

Afacere ilegală de 3,2 milioane de dolari americani

Săptămâna trecută, procurorii DIICOT Suceava l-au săltat a treia oară, trimiţând la instanţă sute de pagini cu probe că „Ion Petrişor” şi-a continuat afacerile cu tutun de contrabandă adus de la noi din judeţ şi vândut prin Bucureşti.

Ba mai mult, membrii grupării al cărei pion principal era Paul Iova şi-au extins afacerile şi înspre Vest, vorbind de containere cu ţigări şi transporturi de sute de baxuri de ţigări prin Europa, disimulate în tiruri care, chipurile, transportau produse chimice, condiţii în care nu erau supuse controalelor autorităţilor vamale cu aparate cu detecţie prin raze „X".

Procurorii DIICOT vorbeau despre sume fabuloase investite de gruparea lui „Ion Petrişor” şi a unui fălticenean reţinut şi el în acest dosar, Ioan Sava  (42 de ani), poreclit „Căsuţă”, proprietarul pensiunii Luciano din localitatea Spătăreşti. 
De altfel, prejudiciul în acest al treilea dosar în care s-a trezit din nou cu cătuşe pe mâini Paul Iova, dosar în care sunt cercetate pentru 60 de persoane, este de aproximativ 3,2 milioane de dolari americani.

Decizie-şoc a judecătorilor. Celulele rămân goale

Vineri, 26 aprilie a.c., 14 învinuiţi, printre care şi „Ion Petrişor” şi fălticeneanul „Căsuţă”, au fost duşi în faţa judecătorilor Tribunalului Suceava, cu propunere de arestare preventivă, însă, spre seară, verdictul completului de judecată i-a lăsat cu gura căscată pe anchetatori. Toţi cei 14 învinuiţi, majoritatea cercetaţi şi în alte dosare de contrabandă, au fost lăsaţi în libertate, fără nici măcar să se ia vreo interdicţie faţă de aceştia.

Procurorii DIICOT Suceava au făcut recurs, iar acesta se va judeca săptămâna aceasta, la Curtea de Apel Suceava.

În condiţiile în care pentru anihilarea acestei grupări vorbim de sume ameţitoare cheltuite de autorităţile statului, de o grămadă de instituţii implicate, de mii de ore de filaj şi interceptări telefonice, de zeci de transporturi de ţigări monitorizate, unele trase pe dreapta de poliţişti, e inexplicabilă, cel puţin deocamdată, decizia judecătorilor.

Se vehiculează varianta că judecătorii din completul de judecată nu au luat în considerare măsura arestării preventive în 2013, atâta vreme cât faptele descrise în dosarul respectiv au fost comise în cursul anului 2011. 

„Ion Petrişor”, turnător la poliţie despre alte reţele de crimă organizată 

În documentele înaintate instanţe de judecată, procurorii DIICOT arată că, pentru a-şi proteja afacerile cu tutun, Paul Iova şi-ar fi asigurat legături personale cu angajaţi din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR).

Din câte se pare, ar exista şi interceptări telefonice în acest sens, care evidenţiază o conexiune strânsă între „Ion Petrişor” şi un anume ofiţer de poliţie.

În martie 2012, arată anchetatorii, Iova i-ar fi solicitat ofiţerului respectiv să preia un dosar în care era cercetat un nepot de-al primului, dosar întocmit în urma unui control al Gărzii Financiare la restaurantul respectivei rude. 

Prin intermediul aceluiaşi funcţionar din cadrul IGPR , Paul Iova ar fi recuperat şi câteva zeci de baxuri de ţigări confiscate de poliţie.

Pentru a recompensa presupusa protecţie pe care o avea, scrie negru pe alb în actele înaintate instanţei de judecată, Paul Iova i-a furnizat ofiţerului în cauză informaţii privitoare la posibile activităţi de criminalitate economico-financiară, care constau în introducerea de bani falşi în circuitul bancar şi retragerea, ulterioară, de bani reali, rezultând astfel un prejudiciu de aproximativ 2 milioane de lei (20 de miliarde de lei vechi).

Iova „turna” şi informaţii legate de activitatea de contrabandă a unor grupări rivale, cu aceleaşi preocupări infracţionale ca ale lui.

Paul Iova - „Personaj cu notorietate în mediul interlop al Capitalei, cu conexiuni declarate cu înalți oficiali ai Poliției Române”

Surse implicate în derularea procesului de vineri, când s-a judecat propunerea de arestare preventivă, ne-au povestit despre acuzaţiile aduse lui „Ion Petrişor” cum că ar avea conexiuni la nivel înalt în Poliţia Română.

De altfel, respectivele acuzaţii se regăsesc chiar în actele aduse în faţa instanţei de judecată: „Inculpatul Paul Iova, zis <Ion Petrișor>,liderul segmentului de achiziție și desfacere a țigaretelor pe piața neagră de la nivelul municipiul București, personaj cu notorietate în mediul interlop al Capitalei, cu conexiuni declarate cu înalți oficiali ai Poliției Române, a dezvoltat o adevărată rețea infracțională pe care a reușit să o cointereseze în activitățile ilicite și să o controleze. Din probatoriul administrat în cauză rezultă fără echivoc creșterea considerabilă a cantităților de țigarete de contrabandă tranzacționate în perioada de monitorizare. (...) Prin prisma relațiilor la nivelul unor înalți ofițeri ai Poliției Române, inculpatul își ataca concurența prin denunțuri făcute împotriva acestora, în scopul protecției propriilor interese infracționale. Prin această modalitate de acțiune, alături de cointeresarea materială, menținea și coeziunea locotenenților săi și a executanților, etalându-și și cultivându-și o aură de invincibilitate în fața organelor de aplicare a legii și de capacitate de a le controla și a le folosii împotriva celor care nu-i erau fideli și nu-i executau întocmai ordinele”.