Marşul de 4.000 de km, pe traseul Fălticeni-Gibraltar-Tarifa, ajunge astăzi în Italia

După ce au parcurs pe jos peste 1.300 de km, cei doi fălticeneni care au pornit pe jos spre Gibraltar – Tarifa vor intra astăzi în Italia pe la Miren.

Pe lângă imaginile unice întâlnite, cei doi au fost nevoiţi să facă un popas mai lung la Arad din cauza codului roşu de viscol din Ungaria la care s-a adăugat teno-sinovita făcută de Călin Dănilă la un picior. Problema de sănătate a lui Călin a determinat şi reducerea distanţei parcurse zilnic de la 40 de kilometri la 30 de kilometri. 

Zilnic, 4 km de mers cu spatele

Călin Dănilă a precizat: „Pe lângă medicaţia indicată de doctori am folosit gheaţă şi o cataplasmă din argilă, suc de varză şi miere de albine aplicată pe toată gamba, pe care o schimbăm la patru-cinci ore. Uneori parcurgem şi 10 km fără să ne spunem o vorbă. Privim şoseaua, privim în jur, ne privim încălţările, ne înghiţim saliva, privim şoseaua. Apoi repetăm. Ne-am născut mergând. <Unde mergi, maică?> <La Gibraltar, maică!>. <P-aci îi drumul!>. Când urc, unghiul sub care calc îmi dă dureri în picior, aşa că prefer să înaintez cu spatele spre direcţia de deplasare. Neştiind ce mă aşteaptă, iau încetişor deal cu deal, spunându-mi că acesta trebuie să fi fost ultimul. Când încerc să mă deplasez cu faţa simt tensiune în picior, aşa că merg înapoi, înainte spre Gibraltar. Într-o zi de mers acumulez cam 4 km de mers cu spatele”.

14 zile la pas prin Ungaria

Pe 31 martie 2013, cei doi fălticeneni au trecut pe teritoriul ungar, pe la Vama Nădlac. Prima parte a drumului prin Ungaria a fost prin vânt şi ploaie, o mare parte a traseului fiind parcurs pe piste pentru biciclete. Chiar dacă pe teritoriul Ungariei cei doi au fost legitimaţi de mai multe ori de poliţie, concluzia a fost că ungurii sunt foarte ospitalieri. Ajutaţi de gesturi în dialogul cu localnicii, Călin Dănilă şi Ioan Cojocaru au ajuns la o pensiune unde au fost „speriaţi” de luxul care se vede prin geamuri şi, cu toate că preţul pentru o noapte de cazare era exorbitant, administratorul pensiunii, un bătrân cu aer de aristocrat, le-a oferit o cameră la preţ de camping. La câteva minute după ce s-au cazat, bătrânul le-a adus zâmbind două sandvişuri şi două pahare cu vin.

După ce, pe 7 aprilie, s-au întâlnit cu Stephen, un francez care venea din sens opus, mergând spre Grecia, tot pe jos, a doua zi, Călin şi Ioan au ajuns la Dombovar, unde au fost invitaţi la prânz de primarul localităţii, care a venit împreună cu familia şi cu un reporter căruia cei doi i-au acordat un interviu.

După ce au trecut prin satul european al berzelor albe, Nagybajom, în seara zilei de 10 aprilie au ajuns obosiţi într-o localitate mică, fără motel sau pensiune. Aici au găsit o vorbitoare de limba engleză, care le-a permis să instaleze cortul în curtea unei case bătrâneşti. „Veronika se întoarce împreună cu prietena sa Andrea cu un coş plin cu mâncare. Ouă, lapte, cârnaţi tradiţionali şi un litru de ceai fierbinte. Le mulţumim pentru ospitalitate”, scrie Călin pe pagina www.pamantulviu.ro.

Primăvara i-a întâmpinat în Slovenia

Pe 13 aprilie, fălticenenii au intrat în Slovenia, prima seară fiind petrecută în apropiere de Lendava. Spaţiile deschise cu gazon, aranjamentele florale, grădinile aranjate impecabil şi lipsa câinilor în preajma locuinţelor sunt imagini care îi uimesc pe cei doi. Şi slovenii sunt ospitalieri, invitându-i în casă pentru a le oferi cazare şi servindu-i cu mâncăruri tradiţionale. 14 aprilie este prima zi de primăvară adevărată, când cei doi au auzit cântând cucul şi au admirat pădurea plină de ghiocei şi pâlcuri de flori colorate, iar fazanii se plimbă liniştiţi printre case. În cele două ore de hoinăreală prin Liubliana, Călin şi Ioan au vizitat centrul oraşului, unde au fost impresionaţi de arhitectura veche

După o treime din călătorie: „Mult a fost, foarte mult mai este”

Călin ne-a precizat: “Am făcut aproape o treime din călătorie. Mult a fost, foarte mult mai este. Ne-au întrebat prietenii de ce n-am sărbătorit primi 1.000 de km. Nu prea ne-a ars de sărbătoare, piciorul mi se umflă în continuare în fiecare seară. Mă trezesc de două-trei ori pe noapte şi îl masez cu tot felul de alifii. Pe parcursul zilei următoare fac pauze dese. stând cu piciorul în sus”.

Şi pentru că un necaz nu vine niciodată singur, din dorinţa de a scurta traseul, luni, Călin şi Ioan au găsit pe hartă un traseu mai scurt spre Italia, numai că, traseul respectiv a presupus un drum destul de greu accesibil pentru piciorul lui Călin, “cu 10 kilometri de serpentine la urcare, traseu pe care am fost nevoit să îl parcurg cu spatele, şi cam tot 10 kilometri la coborâre. Mai mult decât atât, seara am topit zăpadă pentru a face o ciorbă, iar noaptea nu am putut dormi mai mult de două ore”, a precizat Călin.

Somn puţin, asfalt fierbinte

Din cauza orelor puţine de somn, ieri, cei doi nu au putut parcurge decât 20 de kilometri, iar astăzi, în prima parte a zilei, şi-au propus să parcurgă cei 10 kilometri care îi despart de graniţa cu Italia.

Pe lângă problemele de sănătate, cel mai mare inamic al celor doi a început să fie asfaltul încins. Aşa cum am aflat de la Călin, temperatura asfaltului este foarte ridicată, se simte şi prin talpa încălţămintei. “Încerc să mă tratez din mers. Folosesc pe rând Diclofenac, Alle Gel, Fleximobil, gheara dracului, untul pământului, arnică, gălbenele, cataplasme cu argilă, miere de albine şi suc de varză, cataplasme cu clorură de magneziu. În timpul mersului, la fiecare 2 km stau cu piciorul în sus şi îmi fac masaj”, a precizat Călin.

Traseul prin Italia măsoară 678 km şi trece prin localităţile Gradisca D’Isonzo – San Dona Di Piave – Veneţia – Padova – Mantova – Piacenza – Genova – Albenga – Sanremo – Grimaldi.