Preotul Ioan Bilauca, condus ieri pe ultimul drum de 70 de preoţi şi sute de credincioşi

Preotul Ioan Bilauca, fostul paroh al Bisericii “Sf. Gheorghe” din satul Ruşi - Mitocu Dragomirnei II, Protopopiatul Suceava 1, a fost condus ieri pe ultimul drum de 70 de preoţi şi sute de credincioşi, printre lacrimi şi flori. Slujba înmormântării a fost săvârşită de ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Profund îndurerat, ÎPS Pimen a subliniat în cuvântul rostit în faţa mulţimii calităţile părintelui Ioan, arătând că a fost un om de jertfă, un om al rugăciunii şi al postului. Arhiepiscopul Sucevei a mai amintit că pe tot parcursul vieţii sale, „preotul Ioan Bilauca s-a străduit să răspândească lumină şi bucurie, făcând din preoţie idealul cel mai sfânt al vieţii sale”.

„În cei 35 de ani de preoţie nu am văzut o atât de mare participare a credincioşilor în rugăciune pentru un slujitor al sfântului altar”

După plecarea la cele veşnice a părintelui paroh Ioan Bilauca, sâmbătă, 16 februarie, în urma unui infarct miocardic, în fiecare zi, la Biserica “Sf. Gheorghe” s-a oficiat Sfânta Liturghie de către protosinghelul Andrei Reziuc, stareţul Mănăstirii Prislop din judeţul Maramureş, care este fiu al satului Mitocu Dragomirnei. Alături de stareţul Mănăstirii Prislop, au mai slujit şi alţi preoţi, colegi sau prieteni ai regretatului preot Ioan Bilauca. În fiecare seară a fost oficiată slujba Stâlpilor.

Preotul Vasile Irimia, protopop al Protopopiatului Suceava 1, a spus că „plecarea părintelui Ioan Bilauca din această lume este o mare durere pentru familie, pentru noi, cei care l-am cunoscut, iubit şi preţuit, dar şi pentru credincioşii din Mitocu Dragomirnei şi din Suceava. Credincioşii din multe sate învecinate au venit să-şi ia rămas bun de la vrednicul preot. Participarea oamenilor la slujba înmormântării şi la slujbele din zilele precedente a fost impresionantă. În cei 35 de ani de preoţie nu am văzut o atât de mare participare a credincioşilor în rugăciune pentru un slujitor al sfântului altar”.

În toamnă, ar fi dorit să sfinţească biserica parohială

Părintele Ioan Bilauca a plecat la cele veşnice la vârsta de 37 de ani. În urma sa au rămas soţia şi două fetiţe. Cu câteva zile înainte de plecarea sa la cele veşnice, părintele Ioan Bilauca a mers la sediul Protopopiatului Suceava 1 pentru a cere sfatul părintelui protopop Vasile Irimia, întrucât în toamna acestui an ar fi dorit să sfinţească biserica parohială. „Părintele dorea ca biserica pe care a ridicat-o în ultimii şapte ani cu sprijinul credincioşilor să fie sfinţită de ÎPS Pimen. Era foarte frământat să finalizeze dotarea sfântului lăcaş, astfel încât târnosirea bisericii să se desfăşoare în bune condiţii. A fost preocupat atât de înălţarea sfântului lăcaş din zid, cât şi pentru înălţarea bisericii din sufletele credincioşilor”, a amintit preotul protopop Vasile Irimia.

Un bun slujitor al bisericii

În afară de duminici şi sărbători, părintele Ioan Bilauca slujea aproape zilnic în biserica parohială „Sf. Gheorghe” din Ruşi – Mitocu Dragomirnei, fie Acatistul, fie Taina Sfântului Maslu. Aproape în fiecare lună se săvârşea Taina Sfântului Maslu de obşte, chemând alţi preoţi de la parohiile vecine ca să slujească împreună.

Preotul  Irimia a adăugat că „părintele Bilauca era preocupat să organizeze cateheză pentru credincioşi, mai ales pentru a apăra credinţa noastră ortodoxă faţă de prozelitismul neoprotestant, destul de prezent în comuna Mitocu Dragomirnei. Părintele paroh a realizat o mică bibliotecă, ce avea un număr mare de cărţi care pot fi împrumutate de enoriaşii care doresc să afle cât mai multe lucruri din tainele credinţei. Era o fire blândă şi foarte bun la suflet. Într-un timp foarte scurt a reuşit să adune în jurul său o bună parte din credincioşii parohiei nou-înfiinţate”.

Părintele Bilauca a fost implicat în numeroase acţiuni de întrajutorare, fiind, printre altele, lucrător social la Centrul de Recuperare şi Reabilitare de la Mitocu Dragomirnei, unde a îngrijit adulţi cu tulburări psihice şi boli mintale.

Se străduia ca în biserică toţi credincioşii să cânte

Cei care l-au cunoscut pe părintele Bilauca ştiu că acestuia îi plăcea mult să cânte la strană, lucru pe care l-a făcut mulţi ani, la biserici din Suceava, înainte de a deveni preot. Părintele se străduia ca în biserică toţi credincioşii să cânte. De aceea, în fiecare sâmbătă făcea repetiţii cu dascălul bisericii, pentru ca acesta să cânte cât mai frumos cântările Utreniei şi ale Sfintei Liturghii.

„Plecarea părintelui din această lume s-a petrecut sâmbătă, 16 februarie, după ce săvârşise slujba Vecerniei şi după ce repetase cu tânărul cântăreţ toată rânduiala slujbei pentru duminica următoare. Pe când se îndrepta cu maşina în care se mai afla paraclisierul, părintele a suferit acest infarct miocardic care i-a fost fatal”, a explicat preotul protopop Vasile Irimia.

Starețul Mănăstirii Prislop: „Părintele Bilauca va rămâne nu numai ctitor de biserică, ci și ctitorul sufletelor oamenilor din această parohie”

Prezent la tristul eveniment, starețul Mănăstirii Prislop, protosinghelul Andrei Reziuc, a spus că „pe pământul gol, o toloacă, părintele Bilauca a ridicat acest lăcaș de cult. A fost inegalabil prin frumusețea slujbelor pe care le-a făcut. Drept urmare, vedem că lumea a venit să-l plângă într-un număr atât de mare. Fiecare om își pune în gând să dăruiască ceva bisericii, dar jerfa supremă o are preotul, pentru că își dedică viața cu totul bisericii, își dedică viața lui Hristos. Părintele va rămâne nu numai ctitor de biserică, ci și ctitorul sufletelor oamenilor din această parohie. De câte ori veneam să facem aghiazmă, făceam slujbe, molifte și dezlegări, veneau oameni și care nu erau credincioși, dar care ulterior s-au apropiat de biserică, iar unii nici nu erau de aici din sat. Mulțumim comitetului parohial, consilierilor și celor care s-au mobilizat extrem de bine, care au organizat o înmormântare, ca și cum ar fi o slujbă de sfințire a bisericii”, a spus starețul Mănăstirii Prislop.