Singurul educator din judeţ se descurcă cu brio într-o meserie în care femeile „fac legea”

Aşa cum bărbaţii deţin monopolul în unele de domenii de activitate, femeile sunt majoritare şi profesează în domenii care, aparent, n-au de-a face cu sexul masculin, iar conform unei prejudecăţi bine înrădăcinate în mentalul tuturor, femeile fac legea în învățământ. Dacă profesori şi învăţători bărbaţi mai găseşti, educatorii sunt „rara avis” în grădiniţele din România. Teodor Jorea e singurul educator din judeţul nostru şi printre puţinii din ţară, acesta profesând la grădiniţa din Rotopăneşti, comuna Horodniceni.

În adolescenţă s-a pregătit pentru meseria de prelucător prin aşchiere, însă tumultul vieţii l-a determinat să fie „prelucător de suflete de copii”, aşa cum el însuşi povesteşte.

A „furat” meseria doamnelor

Din perspectiva unui părinte, e cel puţin ciudat să mergi la grădiniţă de mână cu copilul de nici trei anişori şi, în loc să fii întâmpinat de o doamnă educatoare, să descoperi la post un bărbat. Obişnuiţi ca la început de an şcolar să cumpere flori şi bomboane pentru „doamna”, în primul an de activitate la catedră a lui Teodor Jorea, părinţii preşcolarilor au avut parte de o adevărată surpriză când au constatat că un bărbat va avea grijă de micuţii lor la grădiniţă. Educatorul mărturiseşte că nici lui nu i-a fost uşor, însă a dovedit pe parcurs că se descurcă la fel de bine ca oricare dintre colegele sale de catedră, copiii au prins drag de el, iar încrederea părinţilor nu a întârziat să apară.

„În primă fază, oamenii din sat au fost retraşi faţă de mine, erau neîncrezători. Aveam 29 de copii înscrişi la grupă însă, în primele zile, numărul celor care veneau nu trecea de zece. Pe parcurs, au început să vină în număr mai mare, pentru ca, după o lună, să fim nevoiţi să mai aducem măsuţe şi scăunele, dat fiind faptul că numărul celor care veneau era foarte mare. Rare erau zilele când copiii nu ajungeau la grădiniţă”, a povestit Teodor Jorea.

Acesta recunoaşte că fiecare părinte care abia îşi duce odorul în colectivitate se aşteaptă să găsească o bună înlocuitoare a unei mame, însă consideră că, bărbat fiind, face faţă la fel de bine tuturor provocărilor din cursul unei zile.

Copiii i s-au lipit de suflet

Meseria de educator nu stă bine pe orişicine. Profesia de educator este dificilă, dar şi plăcută, iar “a şti” nu înseamnă nimic, dacă nu împărtăşeşti totul copiilor cu emoţie şi dăruire.

Pe educatorul Jorea l-am găsit jovial, în mijlocul puilor de om care erau cuceriţi de ghicitorile şi povestioarele dascălului. Motivaţi de primirea unei recompense, copiii se bulucesc să ghicească răspunsul corect, însă educatorul îi dojeneşte când dau răspunsul în cor. Pe la ora prânzului, mulţimea de prichindei se agită printre măsuțele de-o şchioapă, pline cu desene cu animale şi cărţi. La final de program nimeni nu părăseşte sala de curs până ce nu rosteşte, împreună cu ceilalţi, două rugăciuni, „aşa cum i-a învăţat domnul”.
„Mi-au plăcut copiii mereu. De mic am fost înconjurat de ei, de nepoţi numeroşi şi m-am apropiat de ei, mi-a fost drag de ei. Cred că în meseria asta trebuie să fii calm, răbdător şi să găseşti permanent metode şi activităţi prin care să le menţii atenţia şi interesul celor mici. Am curajul şi credinţa să spun că nu consider că o femeie ar putea face la catedră lucruri pe care eu nu le-aş putea face. Aici e vorba despre pasiune, grijă şi dăruire”, povesteşte educatorul Jorea. Din 2006, profesează la Şcoala Primară din Rotopăneşti, unde îndrumă primii paşi ai copiilor spre viaţă şi spre cunoaştere.

În sistemul de învăţământ a intrat în 1990, când a fost pe un post de administrator al şcolii din comuna Horodniceni, până în 1995. Ulterior, a dat examen pentru postul de profesor suplinitor, apoi a trecut prin focul examenului de titularizare. Au urmat ani în care a predat şi la nivelul gimnazial şi la cel primar, însă întotdeauna s-a întors în mijlocul celor mici, aceştia lipindu-se de sufletul lui.

Părinții micuților de la grupa la care este el educator îl laudă. Spun că se descurcă foarte bine, că e natural și nu depune efort cu cei mici, iar copiii se simt bine în preajma lui. Maria Mihai, bunica unui prichindel, spune că „părinţii sunt mulţumiţi de domnul Jorea. Nepotul meu povesteşte zilnic ce face la grădiniţă şi l-am văzut entuziasmat tot timpul”.

Omul sfinţeşte locul

Şcoala primară din Rotopăneşti e singura unitate şcolară din comuna Horodniceni care nu a fost renovată. În contrast cu exteriorul insalubru al clădirii, sala de clasă în care zilnic, 15 copii, sunt modelaţi pentru viaţă, este primitoare, caldă şi vesel decorată.

„Am pornit de la o sală de clasă goală şi anostă. În colaborare cu directorul şcolii, cu autorităţile locale, câteodată chiar şi de unul singur, am dorit să le ofer copiilor altceva. Cu timpul am reuşit să creăm un mediu propice pentru cei mici, o încăpere frumos decorată unde să se simtă bine şi să vină cu drag”, mai povesteşte educatorul.

Colegii de catedră îl respectă pentru autoritatea, încrederea şi respectul pe care educatorul a reuşit să le câştige copiilor şi spun că faptul că e bărbat nu ar trebui să ridice nimănui nici un semn de întrebare.

„Nu trebuie să stea sub semnul întrebării faptul că e bărbat. El dovedeşte că zilnic că poate face profesia unei femei şi chiar o face mai bine. Pentru lucrul cu preşcolarii e nevoie să deţii mai multe abilităţi, pentru a putea să ajungi repede la sufletul lor. Copiii îl iubesc şi îl ascultă foarte mult”, povesteşte Aura Nica, învăţătoare în cadrul Şcolii Primare din Rotopăneşti.