Bomba cu ceas de la bazinul de înot al Şcolii Generale nr. 3

Bazinul de înot al Şcolii Generale nr. 3, în care unii elevi descoperă tainele înotului şi ale supravieţuirii în apă, iar alţii fac antrenamente pentru performanţă, este pe cale să devină o imensă ruină. Chiar dacă a trecut printr-o renovare capitală în urmă cu cinci ani şi jumătate, când fostul bazin a fost modernizat, toate eforturile depuse ar putea fi zădărnicite de o „scăpare” a constructorilor, care au distrus vechiul sistem de ventilaţii, înlocuindu-l cu o „soluţie modernă” care nu a funcţionat decât o jumătate de an, după care a devenit pericol public.

Pereţi măcinaţi de umezeală

Pe fereastra larg deschisă de la etajul bazinului de înot, aburii ies în vălătuci groşi, învăluind un colţ al clădirii, pe care tencuiala nouă, frumos colorată, s-a umflat şi se desprinde, fiind gata-gata să pice.

Nici la restul ferestrelor situaţia nu stă mai bine, crăpături mari „ornând” faţada clădirii recent renovate, dar care e măcinată de un inamic aproape invizibil, dar extrem de puternic – umezeala.

Sutele de metri cubi de apă din bazin trebuie menţinute la cel puţin 28 de grade Celsius, pentru confortul copiilor care vin acolo să înoate, iar aburul rezultat a luat în stăpânire întreaga clădire.

Îl simţi de cum deschizi uşa la intrare, pentru că pe piele ţi se formează rapid broboane de apă, de parcă ai asuda instantaneu, fără să depui efort.

Umezeala din aer s-a infiltrat adânc în pereţii clădirii, care transpiră prin toţi porii, în vreme ce pe alocuri pete negre, de igrasie, se întind cu o repeziciune uimitoare.

„Văruim în fiecare vară, facem reparaţii, lucrări de întreţinere, dar tot ce facem în vară se distruge iarna, când nu mai avem cu ce lupta contra aburului”, spune administratorul şcolii, Cristian Popinciuc.

Pe cât de frumos e bazinul de înot la interior, pe atât de periculoasă este forţa care îl distruge de la o zi la alta – abur combinat cu vapori de clor şi sare. Efectele sunt vizibile pe toţi pereţii exteriori, măcinaţi, de pe care bucăţi mari de tencuială se desprind, bucată cu bucată.

Sistemul modern de ventilare, un eşec dezastruos

Problemele cauzate de aburii la bazinul de înot al Şcolii nr. 3 au început la scurt timp după modernizarea din 2007, când municipalitatea suceveană a investit aici 1,5 milioane de lei.

Soluţia găsită de cei care s-au ocupat de lucrare nu a fost deloc una fericită.

„Vechiul sistem a fost înlocuit pentru că nu mai făcea faţă – centrala de la subsol nu mai funcţiona, iar tubulatura de aerisire probabil era învechită. Problema e că a fost înlocuit cu un sistem pe bază de dezumidificatoare, puse pe pereţi, care nu au făcut faţă decât în primii doi ani, apoi a trebuit să le dăm jos pentru că erau un pericol pentru copii, oricând puteau să cadă”, a explicat directorul adjunct Viorel Mihalcea.

De fapt, problemele cu dezumidificatoarele au apărut la numai jumătate de an de utilizare, dar, cârpite şi reparate, au mai funcţionat încă un an şi jumătate, înainte de a fi depozitate la subsolul clădirii, ca fiare vechi.

Pentru ca povestea modernizării bazinului de înot să fie pe deplin o poveste de succes românesc, cei care ar trebui traşi la răspundere pentru ineficienţa sistemului de aerisire nu mai sunt de găsit.

„Nu mai ştiu care era termenul de garanţie, dar tot nu am fi putut face nimic, pentru că firma care le-a montat a intrat curând în faliment şi a dispărut”, a adăugat Viorel Mihalcea.

Înveliş frumos, miez stricat

Problemele cu care se confruntă cei care administrează bazinul sunt abia la început. Aburii groşi care învăluie toate încăperile, în combinaţie cu frigul de afară, duc la formarea unui puternic condens, ale cărui efecte se resimt deja.

„Umezeala din bazin este imensă, cantitatea de vapori rezultată este uriaşă şi poate afecta în timp rezistenţa bazinului. În iarna asta deja au început să cadă plăcile de faianţă din bazin, din cauza umezelii accentuate”, remarcă directorul adjunct, care speră ca municipalitatea să le dea un răspuns favorabil solicitării de a le fi alocate fonduri de 450.000 de lei, pentru înlocuirea sistemului de ventilaţie.

„Este o sumă mare cea pe care o solicităm, mai ales acum, în condiţii de criză, dar datoria noastră este să spunem ce ne doare şi să avertizăm asupra pericolului care există. Un bazin fără ventilaţie eficientă nu rezistă. Păcat de investiţia făcută, care este foarte mare”, a adăugat  Viorel Mihalcea.

Până atunci, lupta contra aburului şi a condensului se dă cu mijloace rudimentare. La toate geamurile sunt puse prosoape care se îmbibă rapid cu apa ce curge şiroaie pe pereţi şi pe sticlă.

Pereţii acoperiţi de apă, picătură lângă picătură, poartă încă urmele ventilaţiei „moderne” – bolţuri mâncate de rugină, care nu mai suportau greutatea instalaţiilor ce începuseră să se încline, riscând să cadă în capul celor veniţi la înot.

Efectul dezastruos al aburului care stăpânește întreaga clădire este vizibil şi pe instalaţiile de încălzire, care nu peste multă vreme vor începe să cedeze. Nu doar ţevile de căldură, ci şi caloriferele sunt vizibil măcinate de rugină,  precum şi tot ce înseamnă metal şi intră în contact cu aburul îngroşat de vapori de clor şi sare, astfel încât până şi cheile instructorilor de înot au ruginit, măcinate de periculosul amestec din aer.

Efectul aburului asupra sănătăţii, un mare semn de întrebare

Pe lângă efectele vizibile ale acţiunii aburului şi umezelii asupra clădirii, un mare semn de întrebare se ridică în privinţa sănătăţii celor care vin la înot acolo, dar, mai ales, a celor care îşi petrec acolo întreaga zi de muncă.

Clorul utilizat la dezinfectarea apei este evaporat în atmosferă şi cum nu este evacuat, poate fi o problemă pe termen lung, pentru sănătatea celor care îşi petrec timpul acolo.

„În lipsa ventilaţiei din bazinul de înot există foarte multă umezeală, care dăunează în primul rând sănătăţii elevilor şi a profesorilor. Când geamurile sunt închise abia putem respira, când le deschidem tot curentul care vine de sus dăunează şi mai mult”, spune Bogdan Dişcu, instructor de înot la Şcoala 3.

În condiţiile în care încasările de la bazinul de înot sunt folosite pentru plata utilităţilor (căldură, apă, energie electrică), pentru materialele necesare dezinfectării– sare, clor, dar şi pentru plata personalului care deserveşte complexul de înot, precum şi pentru reparaţiile anuale şi mici investiţii,  amenajarea unui nou sistem de ventilaţie, cu adevărat performant, este doar un vis imposibil de îndeplinit, încât este doar o problemă de timp până când tot ce s-a făcut acolo cu multe eforturi financiare să fie distrus de un banal fenomen – aburul.