Fost director de şcoală, dat în judecată după ce a închiriat bunuri ale unităţii de învăţământ şi nu le-a mai returnat

„Păcatele” trecutului nu contenesc să scoată în evidenţă în sens negativ Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Suceava. Dacă recent instanţa a anulat o serie de diplome de bacalaureat ale unor elevi după ce s-a dovedit că profesorii au pus note fictive în catalog, un alt dosar aflat pe rol reliefează o situaţie ieşită din comun, care naşte o mulţime de semne de întrebare. Un fost director al liceului a închiriat în 2005, conform actelor oficiale, zece bunuri ale colegiului folosite de elevi la practică. Contractul a expirat în martie 2009, însă bunurile nu au mai ajuns nici până azi la proprietar, adică la Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară.

Bunurile închiriate: bazin de lapte, cărucior de transport carne, malaxor, fiecare de sute de kilograme

Vasile Iuzic, fost profesor de matematică, a fost director al Liceului Industrial 3, cum se numea la acea vreme, în anii '90. Şi-a pierdut postul înainte de anul 2000 şi a ieşit din învăţământ. Contractele ulterioare arată însă că acesta a rămas aproape de unitatea de învăţământ pe care a condus-o.

Prin contractul de închiriere numărul 5.601 din 16 decembrie 2005, prelungit în 2006 până la 31 martie 2009, conducerea şcolii, în fruntea căreia se afla atunci profesorul Niculai Moraru, a închiriat către fostul director Iuzic nu mai puţin de zece bunuri care se foloseau la orele de practică ale elevilor.

Este vorba printre altele de un bazin de recepţie lapte de 200 de litri, un cărucior de transport carne de 200 de kilograme, o balanţă semiautomată de 500 de kilograme, un malaxor, un cărucior de carne de 200 de kilograme. În 2005, contractul s-a încheiat pentru o chirie de 50 de lei pe lună.

O plângere penală urmată după trei ani de un proces

În 2009, conducerea Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară Suceava a înaintat o plângere penală împotriva lui Vasile Iuzic, pentru că ar refuza să dea înapoi bunurile la expirarea contractului. După ce au analizat plângerea, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava au stabilit că litigiul plecat de la nerespectarea clauzelor unui contract trebuie soluţionat de instanţă pe cale civilă, astfel că dosarul penal a fost închis.

În 2012, conducerea unităţii de învăţământ a deschis un proces la Judecătoria Suceava şi a solicitat „obligarea pârâtului la restituirea bunurilor întrucât sunt de strictă necesitate în desfăşurarea procesului de instruire practică a elevilor”. În instanţă, prin avocatul desemnat, conducerea colegiului a mai precizat că doreşte efectiv recuperarea bunurilor şi nu bani în cuantumul valorii acestora.

Procesul, suspendat deoarece „desfăşurarea sa normală este împiedicată din vina părţii reclamante”

Surprizele din acest dosar nu se opresc aici. În momentul de faţă procesul a fost suspendat după ce, culmea, reclamantul, prin conducerea Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară, nu a depus toate actele solicitate.

Instanţa a cerut la unul dintre termene ca unitatea de învăţământ să precizeze valoarea bunurilor pe care nu le poate recupera. Valoarea înregistrată în contabilitate acum foarte mulţi ani este de doar 136,66 de lei, iar conducerea unităţii de învăţământ nu a mai revenit cu date suplimentare.

Mai mult, rezultă din dosar, reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru, în valoare de 14,67 de lei, şi valoarea timbrului, de 1,5 lei.

La ultimul termen al procesului, pe 11 ianuarie 2013, Judecătoria Suceava a decis „suspendarea procesului deoarece desfăşurarea sa normală este împiedicată din vina părţii reclamante”. Decizia a fost luată deoarece nu au fost depuse la dosar hârtiile cerute timp de trei termene la rând.

Dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a valorii timbrului a fost depusă la dosar abia pe data de 11 ianuarie 2013, însă o hârtie cu valoarea bunurilor în litigiu nu a mai fost adusă în instanţă.

Aşadar, Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară a deschis un proces pentru a recupera bunurile de la fostul director, însă apoi, involuntar sau nu, a îngreunat desfăşurarea acestuia, ajungând până la suspendarea cauzei.

Cum justifică directorul din 2005 contractul de închiriere

Contactat telefonic, directorul actual al instituţiei de învăţământ, Crăiţa Buda Niga, a precizat că nu cunoaşte detaliile suspendării dosarului şi va lua legătura cu avocatul pentru ca procesul să continue.

„Noi dorim să recuperăm acele bunuri, nu ne interesează valoarea lor. Când s-a semnat contractul de închiriere eu nu eram director, aşa că nu mă pot pronunţa asupra legalităţii sale”, a declarat Crăiţa Buda Niga.

Am reuşit ieri să-l contactăm şi pe Niculai Moraru, directorul şcolii în 2005, atunci când materialele au fost închiriate lui Vasile Iuzic.

Niculai Moraru a declarat: “Materialele pe care le-am închiriat la vremea respectivă erau pentru un microabator al şcolii care nu mai funcţiona deja de zece ani. Respectivul abator nu mai corespundea normelor cerute, iar bunurile erau efectiv aruncate într-un colţ de ani de zile. În aceste condiţii, am decis să le închiriem pentru a avea un venit de pe urma lor.”

Fostul director acuzat în acest dosar susţine că a primit efectiv foarte puţine din bunuri

Pe parcursul procesului, fostul director acuzat că refuză restituirea bunurilor a depus o declaraţie în care şi-a susţinut punctul de vedere. El a declarat în faţa judecătorilor că nu deţine decât trei dintre bunuri, iar restul nu i-au fost date niciodată: „Restul bunurilor solicitate nu au fost niciodată la mine. Am semnat acel contract pentru toate bunurile, întrucât urmau a fi primite de mine conform procesului verbal de predare-primire, lucru care nu s-a mai întâmplat.”

El s-a arătat dispus să ofere cele trei bunuri pe care susţine efectiv că le deţine. Este vorba de o maşină de tocat, de un malaxor şi de o basculă de cântărit animale. De partea cealaltă, avocatul conducerii liceului a cerut restituirea tuturor bunurilor conform contractului de închiriere încheiat în 2005.

Am încercat în cursul zilei de ieri să-l contactăm şi pe Vasile Iuzic, însă acesta nu a răspuns la telefon.