Construită la sfârşitul primului deceniu al secolului trecut, între anii 1909-1910, după proiectul arhitectului sucevean din acea vreme I. Bitner, Şcoala cu clasele I-VIII Dănila, din comuna Dărmăneşti, are peste 92 de ani de activitate. Impozantul locaş de învăţământ, „şi astăzi unul dintre cele mai frumoase din această parte de podiş al Sucevei”, după cum ne-a povestit un fost cadru didactic al şcolii, Traian Maleş, „a costat 50.000 de coroane austriece, jumătate din această sumă provenind dintr-o donaţie personală a împăratului Franz Iosif, cu prilejul aniversării jubileului său de 50 de ani de la naştere”. Traian Maleş a mai completat că din cauza unor neînţelegeri privind limba de predare, limba română sau limba ucraineană, a lipsei acute de cadre didactice calificate, dar şi a evenimentelor legate de Primul Război Mondial (1914-1918), „şcoala şi-a deschis porţile abia în anul de învăţământ 1919-1920, după ce, la 28 noiembrie 1918, Bucovina s-a unit cu România.
Cei 114 copii de vârstă şcolară mică, 7-10 ani, a completat Traian Maleş, au fost testaţi de o comisie specială şi repartizaţi direct în clasele I-IV, avându-se în vedere vârsta copiilor, precum şi cunoştinţele acumulate de aceştia în cele două şcoli particulare care au activat până al acea dată.
„Prima promoţie de absolvenţi a şase clase s-a înregistrat la sfârşitul anului de învăţământ 1931-1932, iar cele mai bune rezultate ale şcolii s-au obţinut, după cum era şi firesc, în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial”, a mai spus Traian Maleş.
Personalităţi
Tot din cele povestite de interlocutorul nostru, rezultă că în anul 1944, în timp ce linia frontului se apropia vertiginos şi de această parte a ţării, întreaga populaţie a satului Dănila a fost evacuată dincolo de pădure, în localitatea Călineşti – Enache, iar în anul şcolar următor toţi elevii au fost nevoiţi să repete clasele în care au fost înscrişi. „După reforma învăţământului din 1948, prima de după război, între anii 1948-1963, clasele V-VII din Dănila au fost frecventate şi de elevi din satele Iacobeşti, Maidan, Măriţeia (Mică) şi Slobozia. În această perioadă, toţi elevii claselor I-VII au studiat şi limba ucraineană, la început pentru toate obiectele prevăzute în programele şcolare, apoi doar limba şi literatura ucraineană. Începând cu anul 1964-1965, limba ucraineană a fost scoasă din programele şcolare şi înlocuită cu limbile străine: rusă, franceză şi engleză. În cei 92 de ani de activitate, la şcoala din satul Dănila au activat aproape 200 de cadre didactice, printre care şi directorul de şcoală Ilie Sabin, fost senator în Parlamentul României în perioada interbelică. Cel mai bun produs al şcolii a fost, fără îndoială, regretatul scriitor şi publicist ucrainean Ştefan Tcaciuc (1936-2005), primul preşedinte al Uniunii Ucrainenilor din România şi deputat în Parlamentul României”, a completat Traian Maleş.