Printează articolul
Trimite e-mail
Singurul centru social de noapte pentru persoane fără adăpost din Suceava, situat în incinta Parohiei „Sf. Vineri” din cartierul George Enescu, este locul în care, mai ales în lunile de iarnă, zeci de oameni ai străzii se refugiază, fugind din calea gerului, a foamei, a mizeriei. Cei mai mulţi sunt cazuri disperate, oameni izgoniţi de familii, fără loc de muncă, cei mai în vârstă fără pensii, oameni ale căror poveşti de viaţă se reduc la câteva cuvinte: „nu am casă”, „am pierdut tot”, „nu mai am pe nimeni”.
„Adunaţi” de pe străzi de Poliţia Locală
De la începutul acestui an, nu a fost noapte în care să fie mai puţini de 30-35 de boschetari în centru. Apogeul a fost atins în a doua parte a lunii decembrie, când la uşa centrului au bătut, pe noapte, peste 60 de oameni ai străzii, peste capacitatea maximă a clădirii. Persoanele care ajung în Centrul social de noapte sunt, în majoritate, bărbaţi, unii trecuţi de prima tinereţe. Cei mai mulţi au rămas fără familie, sunt divorţaţi, sunt renegaţi de propriii copii, nu mai au loc de muncă şi nici casă. Pâinea cea de toate zilele şi-o câştigă fie lucrând cu ziua, fie cerşind prin gări, staţii de autobuz, la porţile bisericilor sau în trenuri.
Mulţi oameni ai străzii sunt aduşi la centrul de noapte de Poliţia Locală, care asigură şi paza centrului (patru poliţişti comunitari care lucrează în schimburi), sau de Serviciul Poliţiei Transporturi Feroviare.
Un năpăstuit de soartă este Mihai Munteanu, în vârstă de 68 de ani, din Botoşani, care a fost adus la centru de Poliţia Locală. „Am avut o casă, care a ars. Nu am unde sta. Nu am nici un ajutor. Mai am rude în Suceava, care stau la bloc, dar acum sunt plecate în Italia. Pe mine şi pe alţi oameni ne-au luat din gară şi ne-au adus aici, pentru că muream de frig. Nu am nici pensie”, a declarat Mihai Munteanu.
Un alt bărbat, născut în Câmpulung, Viorel Tilea, în vârstă de 60 de ani, şi-a găsit „o familie” la centrul sucevean. „Mi-am depus actele pentru pensionare, dar până ce îmi vin banii, nu am cum să mă descurc, unde să dorm. Am 45 de ani vechime în muncă. Personalul de aici mă ajută, este înţelegător cu mine”, a spus acesta.
Cheltuieli mari, personal puţin
Preotul Minu Mititelu, parohul Bisericii „Sf. Vineri”, protopop al celui de-al doilea protopopiat înfiinţat în municipiul Suceava, ne-a spus: „Ne confruntăm, în această perioadă cu temperaturi negative, cu un număr mare de persoane nevoiaşe, care ne cer ajutorul. Sunt din municipiul Suceava, din afara oraşului, din judeţ, dar şi din alte judeţe. Fiecare caz trebuie considerat o urgenţă.” El a completat că sunt cheltuieli mari cu căldura, apa, energia electrică, produse pentru curăţenie, hrană. Numai pentru luna decembrie, facturile la utilităţi depăşesc 10.000 de lei. „Noi avem în continuare un parteneriat cu Primăria Suceava, dar sunt mulţi oameni ai străzii care nu sunt ai municipiului, sunt din judeţ sau din alte judeţe. Ar trebui să se implice mai mulţi factori, pentru a susţine funcţionarea acestui centru. Eficienţa lui nu poate fi contestată. În ultimii ani, nu au fost cazuri de oameni ai străzii decedaţi, găsiţi îngheţaţi. Mulţi oameni fără adăpost au auzit de centru şi vin de câţiva ani, mai ales în perioada de iarnă. Avem, însă, 18 oameni necăjiţi, care stau şi pe perioada verii la noi, pentru că primăria nu a reuşit să le găsească o locuinţă socială. Unii dintre ei sunt cu probleme grave de sănătate şi nu pot fi daţi afară. Tot din lipsa de finanţare, avem şi puţin personal. Încercăm să ne descurcăm cu ce avem”, a completat preotul Mititelu.
Duş, masă caldă, haine curate şi un pat pentru a-şi dezmorţi oasele
La Centrul de noapte, boschetarii au posibilitatea să facă un duş, primesc o masă caldă, haine curate şi un pat pentru a-şi dezmorţi oasele, după ce toată ziua umblă prin oraş pentru a cerşi o bucată de pâine sau pentru a lucra pe câţiva bănuţi. Flămânzi, murdari, înfriguraţi, aceşti oameni nu sunt priviţi cu toleranţă de cei din jur. Cu atât mai puţin cu milă. Sunt puţini cei care le dau o supă caldă, un ceai sau o ciocolată, îi întreabă de ce au ajuns în stradă sau pur şi simplu nu îi judecă cu asprime.
Am aflat de la persoanele care stau de mai mult timp în centrul de noapte că sunt şi oameni cu suflet, care, din când în când, le mai aduc pachete cu hrană caldă, ceea ce îi bucură mult. Vasile Juravle este unul dintre oamenii cu vechime în centru. Anul trecut a stat circa trei luni internat în centru, pe perioada de iarnă. El ne-a povestit că tocmai a primit un pachet cu hrană „de la o doamnă care ajută oamenii necăjiţi”. „Mi-a adus drob, carne prăjită, mămăligă, castraveţi. M-am bucurat. Cred că voi sta toate lunile de iarnă aici, până în martie. M-am despărţit de soţie şi am luat-o de unul singur. Vara la muncă, iarna ne primeşte părintele Mititelu aici. Eu lucrez. Dau zăpada la o parte, muncesc orice, nu stau degeaba”, ne-a spus bărbatul.
În centru, nu sunt primite persoanele în stare de ebrietate. Mulţi dintre oamenii străzii au probleme cu alcoolul. Pentru a nu sta sub cerul liber, la minus 20 de grade Celsius, promit că nu vor mai consuma alcool. De multe ori încalcă promisiunea.
Îşi doresc să muncească, să se descurce singuri
Ioan Cerbu, în vârstă de 73 de ani, ne-a spus că este om al străzii: „Copiii m-au dat deoparte. Am avut familie. Din două case, nu mai am nici una. Le-am pierdut după Revoluţie. Mă descurc cum pot. Mai muncesc. Noaptea stau aici.”
La centrul de noapte am întâlnit-o şi pe Lidia Petrache, în vârstă de 23 de ani, din judeţul Neamţ, crescută la un centru de plasament. Tânăra ne-a povestit că şi-a pierdut buletinul de identitate şi este în căutarea unui loc de muncă. „Am terminat facultatea de sport aici, la Suceava, dar nu mi-am dat licenţa. Ştiu de acest centru, pentru că am mai fost la Biserica <Sf. Vineri>. Nu am unde să stau, până ce îmi fac acte. Vreau un loc de muncă, să pot să mă descurc singură”, ne-a spus tânăra.
Ioan Constantin Andronic este din Suceava. În urma unui conflict cu mama sa, a fost dat afară din locuinţă „Am avut nişte probleme în familie. M-o dat afară din casă, anul trecut. Stăteam cu mama într-o garsonieră. Unde să mă duc? Am venit la centru. Doar n-am să stau în drum, să dau în cap, să fur... Vreau să muncesc, doar că mi-a expirat buletinul. Vreau să îmi fac buletin, măcar provizoriu, că nu te ia nimeni în spaţiu fără acte. De nevoie, stau aici”, ne-a spus tânărul.
