Universul celor 180 de copii şi tineri de la Bivolărie, ale căror poveşti nu au fost niciodată rostite în cuvinte

Sunt persoane care îşi exprimă sentimentele prin semne. Zâmbesc şi nu ai nevoie de traducere. Le înţelegi starea. Citeşti pe faţa lor mulţumire, şi atunci te întrebi care dintre noi trăieşte într-o lume normală: noi, cei care auzim, sau ei, surdo-muţii, al căror destin i-a făcut să fie doar diferiţi.

La Liceul Tehnologic Special Bivolărie sunt înscrişi 180 de copii şi tineri doar cu deficienţe de auz. Unitatea este continuatoarea Institutului de orbi şi surdo-muţi „M. S. Regina Maria” din Cernăuţi şi funcţionează într-o fostă cazarmă austriacă din anul 1943, când s-a transferat de la Cernăuţi. Activităţile de învăţare desfăşurate la clasă sunt realizate după programa din învăţământul de masă, pentru a oferi elevilor accesul la acelaşi conţinut de informaţie ca şi elevii care aud. 
Fie că abia merg, având puţin peste 2 ani, la grupa mică de preşcolari, fie că sunt adolescenţi sau trecuţi de majorat, veniţi din 14 judeţe, dar şi din Republica Moldova, cu toţii fac parte din marea familie a Liceului Tehnologic Special Bivolărie. Elevii urmează una dintre cele două specializări ale liceului, operator - tehnică de calcul sau patiserie - cofetărie.

Limbajul mimico-gestual

Când păşeşti pe poarta liceului, dacă e pauză, eşti întâmpinat de zâmbetele copiilor, care nu au nevoie de traducere. Păşeşti mai departe şi ochiul este încântat de parcul plin cu flori, de un teren de sport bine utilat, în care alţi copii aleargă, se joacă în tăcere, fără să-ţi dai seama că aceşti copii sunt diferiţi. Îi cunoşti mai bine la una dintre întâlnirile periodice pe care le au cu conducerea şcolii, cu directorul Mihai Stan şi cu directorul adjunct Viorica Georgescu, în sala de conferinţe, în pauza de la ora 11:00.

Acolo este universul lor, universul semnelor, al limbajului mimico-gestual, de fapt abecedarul unui surdo-mut. A fost momentul în care elevii şi-au desemnat un lider, care să le reprezinte interesele. O tânără foarte drăguţă, Aurica Iacoban, elevă în  clasa a X-a, întruneşte toate calităţile pentru a-i reprezenta pe colegii ei în Consiliul de Administraţie al şcolii şi pentru a transmite conducerii doleanţele lor. Ca după orice alegere, urmează aplauzele, fără bătăi din palme, ci cu zeci de palme fluturate deasupra capului.

Grija faţă de elevi

Am aflat de la cei doi directori, ambii profesori de matematică, dar şi cu specializări în psihologie, că în liceu sunt 130 de angajaţi, cadre didactice, nedidactice şi personal auxiliar. Nimeni nu ţine cont de programul de opt ore. Cu toţii lucrează mult mai mult decât sarcinile din fişa postului, pentru că şi-au dat seama că numai aşa pot să facă un sistem să funcţioneze, o şcoală să fie apreciată, elevii să aibă rezultate şi să existe comuniune între elevi şi profesori.

Directorul adjunct Viorica Georgescu ne-a spus că fiecare dintre cei care lucrează la această unitate de învăţământ a înţeles că „pe primul loc se situează grija faţă de elevii care ne sunt încredinţaţi de părinţi, grijă care vizează atât componenta didactică, cât şi serviciile extradidactice. Cei mai mulţi merg acasă, în familie, doar în vacanţe. De aceea, încercăm să le organizăm cât mai multe activităţi extraşcolare, concursuri, excursii, competiţii sportive, pentru ca ei să socializeze, să se cunoască cât mai bine, să le treacă dorul de casă. Şi pentru că mulţi provin din mediul rural, avem la ferma şcolii animale, păsări, care să îi facă pe unii dintre ei să se simtă ca în propria gospodărie”.

Hrană eco

În ferma liceului am văzut ponei pentru agrement, cai, vaci, porci, păsări (găini, bibilici, curcani, păuni). Dacă unele vietăţi sunt doar pentru terapia copiilor, altele sunt sacrificate şi ajung pe masa copiilor sub formă de hrană eco. Liceul mai are un solar foarte bine utilat, de unde în această vară s-au recoltat circa două tone de legume, care au fost folosite la bucătărie, dar şi pentru cămara de toamnă (zarzavaturi, murături, tocane pentru iarnă). Şi pentru că la Bivolărie se poate vorbi de economie socială, de eficienţă, directorul Mihai Stan ne-a arătat şi fabrica de procesat lapte, unde se produc brânză topită, lapte pasteurizat, caşcaval, iaurt, smântână, telemea.

Conducerea Liceului Tehnologic Special Bivolărie ne-a spus că „valorile dominante din şcoală sunt cele de cooperare, respect reciproc, ataşament faţă de copii, respect pentru profesie, libertate de exprimare, receptivitate la nou, creativitate, dorinţă de afirmare”, valori care nu sunt scrise doar pe hârtie, ci sunt asumate şi puse în practică.

Educaţie, terapii, practică

La Bivolărie, elevii sunt demutizaţi, deprind limbajul verbal prin activităţi de articulare a sunetelor şi educare a auzului. Foarte importantă este formarea vocabularului activ, necesar în comunicare.

O importanţă deosebită se acordă activităţilor de terapii specifice şi de compensare (educaţie perceptiv-auditivă, tehnica vorbirii, audiologie, cultură fizică medicală, asistenţă psihologică), având în vedere integrarea cât mai eficientă a acestor copii în societate. 
Şcoala dispune de un laborator de electronică, două laboratoare de informatică şi un laborator de patiserie, unde elevii de liceu îşi desfăşoară cu precădere orele la cultură de specialitate şi instruire practică.

Pe Severin Plută, din Republica Moldova, l-am întâlnit în laboratorul de patiserie. Are 17 ani şi ne-a spus (prin limbajul mimico-gestual) că îi place această şcoală pentru că este implicat în multe activităţi şi nu se plictiseşte. În viitor, se vede lucrând într-un restaurant, la el în ţară.

Proiecte în colaborare cu asociaţii din străinătate

În anul 1998, după cum ne-a explicat directorul Mihai Stan, primul proiect realizat cu o asociaţie din afară a fost cu Asociaţia „Lions Club Nordlingen” din Germania. „Proiectul a avut în vedere construcţia unei capele şcolare şi s-a concretizat în achiziţionarea unor materiale de construcţie (cărămidă). În perioada 2001-2010, am colaborat cu Fundaţia Umanitară <Luna de Sus> din Olanda. Prin proiectele comune am achiziţionat rechizite şi mobilier şcolar, trei cazane pentru centrala termică a unităţii, două vaci gestante, o seră cu suprafaţa utilă de 450 mp; am construit şi dotat un dispensar medical pentru comunitate, am dotat cu încălzire centrală patru şcoli generale”. 

În aceeaşi perioadă, a completat Mihai Stan, cu ajutorul Fundaţiei Umanitare „Hilfe fur Kinder” din Germania, au fost procurate mobilierul din internatul de fete şi internatul de băieţi, lenjerie de pat, rechizite, mobilier şcolar, un tractor nou de 65 CP, pentru ferma agricolă a unităţii. În perioada 2003-2005, Fundaţia Umanitară „29 Mai 1989” din Italia a contribuit la dotarea microfermei unităţii cu două mulgători automate, o moară cu ciocănele şi un tractor 4x4 de 45 CP.

„Fără aceste colaborări cu parteneri din străinătate, nu am fi făcut progrese atât de mari. Nu am fi reuşit să facem producţie, să valorificăm din produsele agricole, din produsele lactate, să închiriem localnicilor utilajele agricole din dotare, pentru a face bani cu care să demarăm noi proiecte”, a completat directorul Stan.