Printează articolul
Trimite e-mail
De luni de zile, zeci de familii din satul sucevean Sf. Ilie trăiesc un coşmar de care nu pot scăpa atât timp cât în fântânile din curţile lor şi de pe marginea străzii apa nu se mai găseşte decât dacă este adusă din altă parte.
Seceta de anul trecut, continuată anul acesta, a făcut ca fântânile lor, în care apa se găsea din abundenţă, chiar la adâncimi foarte mici, să sece, ca lovite de un blestem.
„De astă primăvară nu avem nimic în fântână. Ani aşa de secetoşi n-am mai prins vreodată”, povesteşte Rozalia Duvătusca, o femeie care are ca reper cel puţin jumătate de secol trăit în sat.
Sătenii nu doar că au rămas fără apă de băut, dar nu au nici cu ce se spăla şi nici ce da la animale. De udat grădinile nici gând, încât pământul din grădinile caselor e pietrificat şi crăpat de uscăciune.
În lipsa apei, pompele din fântâni şi instalaţiile de apă moderne au devenit inutile. Mulţi dintre ei au apelat atunci la mijloace străvechi, prin care să folosească cât mai puţină apă pentru nevoile zilnice.
Salvarea lor a venit sub forma unei maşini de pompieri din 1986, primită ca donaţie de Primăria Şcheia. Maşina, folosită în special la stingerea incendiilor, fiind prima prezentă la mai toate incidentele de acest tip şi de un real folos pentru stoparea extinderii flăcărilor, cât şi la udatul spaţiilor verzi ale comunei, a primit o nouă misiune – să aducă un pic de normalitate în viaţa zecilor de familii afectate de „uscarea” fântânilor.
„Avem deja peste 300 de transporturi de apă efectuate pentru a ajuta familiile rămase fără apă în fântâni. Cea mai afectată zonă este cea a versantului de NE a satului Sf. Ilie, dar mai sunt şi alte gospodării din Şcheia şi Mihoveni unde ne-am confruntat cu aceeaşi problemă”, a explicat primarul comunei Şcheia, Vasile Andriciuc.
În funcţie de necesităţile fiecărei familii, la solicitarea acestora, maşina de pompieri vine încărcată cu apă o dată sau chiar de două ori pe săptămână, iar apa este golită direct în fântânile oamenilor.
„Aduce apă la oricine solicită, gratuit. Mie, bătrână, îmi era foarte greu fără apă”, mărturiseşte Ileana Butnari, în vârstă de 69 de ani. În puţul din curte, apa cărată de la distanţă şi vărsată acolo cu câteva zile în urmă clipoceşte vesel în bătaia soarelui. În curte, o mulţime de lighene şi vase mari sunt înşirate, în aşteptarea ploilor, sau pentru apa scoasă din puţ, de la pompa manuală.
La fântânile la care maşina de pompieri nu a ajuns de curând, luciul de apă nici nu se vede, în adâncime. Găleata se scufundă în întunericul adâncurilor, se opreşte cu un zgomot înfundat şi revine la suprafaţă cu o apă gălbuie, tulbure.
„E apă murdară, tulbure, nici animalele nu o pot bea”, spune Alin Dascălu, care are nevoie cam de 200 de litri pe zi, pentru animale şi consum.
Ceva mai încolo, Ana Reuţ se uită cu părere de rău la apa tulbure din fântână, pe care nu o poate folosi nici măcar la făcut mâncare.
Pentru ei, apa adusă de la distanţă, cu maşina Primăriei Şcheia, este de un real ajutor.
„De astă primăvară, tot car apă continuu. Ce să facem, trebuie ajutaţi şi oamenii, ei n-au greşit cu nimic, ca să păţească aşa ceva”, precizează Florin Turtureanu, şoferul maşinii de pompieri care, săptămână de săptămână, alungă blestemul fântânilor uscate de secetă.
Cum mulţi îşi pun semne de întrebare în privinţa revenirii apelor în fântâni, conducerea Primăriei Şcheia ia în calcul extinderea reţelelor de apă pe versantul de NE, puternic afectat de secetă, printr-o investiţie făcută din fonduri proprii, odată cu cea de introducere a canalizării, care trebuie să înceapă anul viitor, printr-un program cu finanţare europeană.
