Copiii „abandonaţi” de părinţii plecaţi în străinătate, povara bunicilor bătrâni şi săraci

În luna septembrie, mai mulţi minori au ajuns în grija statului, după ce, abandonaţi de părinţii plecaţi în străinătate, au devenit povara bunicilor bătrâni, bolnavi, cu multe lipsuri materiale. Fenomenul nu este nou. Lună de lună, zeci de minori ajung în centre de plasament sau în grija asistenţilor maternali, la solicitarea bunicilor, care nu mai pot să se ocupe de îngrijirea şi creşterea nepoţilor părăsiţi de părinţii plecaţi să-şi caute un loc de muncă peste hotare.

De multe ori, părinţii plecaţi din ţară le promit copiilor, dar şi celor în grija cărora au fost lăsaţi, bunici, mătuşi, vecini, că vor trimite, lunar, bani pentru întreţinere. Din păcate, se întâmplă ca cei de-acasă să nu primească nici măcar un telefon luni de zile, nicidecum bani. În ceste condiţii, cam singura soluţie  este ca minorii să fie daţi la stat, în ciuda faptului că despărţirea dintre nepoţi şi bunici este una dureroasă, care poate lăsa urme adânci în sufletele celor implicaţi.   

Măsură de protecţie urgentă

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Suceava a sesizat, luna trecută, instanţa judecătorească, cu propunerea de instituire a măsurii de plasament în regim de urgenţă pentru şase minori proveniţi din patru familii de pe raza judeţului Suceava.

Şefa DGASPC Suceava, Margareta Isăilă, ne-a spus că pentru patru dintre copii s-a impus o măsură de protecţie urgentă, „întrucât părinţii sau, după caz, un părinte, sunt plecaţi în străinătate, iar minorii au rămas în grija bunicilor bătrâni, bolnavi şi neputincioşi. Aceşti părinţi nu au mai ţinut legătura cu copiii sau cu rudele în grija cărora au rămas cei mici şi nici nu au mai contribuit financiar la întreţinerea minorilor, fapt ce a determinat separarea minorilor de familia lărgită”.

Din nou împreună, dar la stat

O altă situaţie în care s-a impus plasamentul în regim de urgenţă a fost cel al unei fetiţe în vârstă de 6 ani, rămasă în grija bunicii. În urmă cu un an, două dintre surorile mai mari au fost aduse de tatăl lor la un centru de plasament, pentru că nu avea cu ce să le crească.

Margareta Isăilă ne-a explicat că „în acest caz, mama a părăsit domiciliul de mai mult timp, iar tatăl se afla în imposibilitatea de a se ocupa de creşterea, îngrijirea şi educarea lor. La acel moment, bunica paternă şi-a exprimat dorinţa de a se îngriji de fetiţa mai mică. În prezent, aceasta s-a îmbolnăvit şi nu mai poate să o îngrijească pe nepoata sa”. Fetiţa a fost luată de stat, iar cum este împreună cu surorile mai mari.