Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Numărul copiilor cu părinţii plecaţi în străinătate, înregistrat în statisticile Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, este în uşoară creştere. Dacă anul trecut se înregistrau, în judeţul Suceava, 8.756 de copii cu părinţi în străinătate, în acest an sunt 9.164. Criza, spun psihologii, i-a adus pe mulţi părinţi acasă, alături de copii, dar locul lor a fost luat de alţi suceveni care, împinşi de lipsurile din ţară, au luat drumul străinătăţii.
Dolhasca, Suceava şi Gura Humorului sunt localităţi cu un număr mai mare de copii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate. Raportat însă la numărul de locuitori, procentajul minorilor cu părinţi plecaţi în străinătate nu face din acestea localităţi „fruntaşe”.
Un singur părinte, şi acela plecat în străinătate
La nivelul judeţului Suceava, există 6.226 de familii care au plecat la muncă în străinătate, lăsându-şi copiii în grija rudelor până la gradul IV, în grija statului sau a unor vecini sau cunoştinţe.
În cazul a 2.087 de familii, ambii părinţi sunt plecaţi peste hotare, în cazul a 3.547 – un singur părinte este plecat în străinătate, în timp ce în 592 de cazuri este plecat în străinătate unicul părinte susţinător al familiei (familii monoparentale).
Municipiul Suceava are în acest moment 225 de copii ai căror părinţi sunt peste hotare la muncă, Fălticeniul – 150 de copii, iar în Rădăuţi sunt 57 de minori înregistraţi cu părinţi peste hotare.
Două surori fără tată, cu mama plecată în Italia, luate de stat
Un caz recent, în care statul a fost cel care le-a dat o şansă copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate, este cel a două fetiţe minore, în vârstă de 4 ani, respectiv 9 ani, al căror tată a decedat anul trecut şi care au fost lăsate de mama naturală în grija bunicilor, după ce aceasta a plecat la muncă în Italia.
Din păcate, femeia nu a trimis bani bunicilor pentru creşterea copiilor.Neavând bani cu ce să le întreţină, bolnavi şi neputincioşi, bătrânii au solicitat preluarea copiilor în sistemul de protecţie. Directorul executiv al Protecţiei Copilului Suceava, Margareta Isăilă, ne-a spus că “Primaria din Zvoriştea nu a avut posibilităţi materiale de a-i sprijini pe bunici, pentru a nu fi separaţi de nepoţi. S-a instituit măsură de protecţie pentru cei doi copii, la Aşezământul Sf. Leontie din Rădăuţi. Se va încerca luarea legăturii cu mama copiilor”.
O continuă fluctuaţie
La sfârşitul lunii martie a anului 2010, erau înregistraţi 8.877 de copii cu părinţi plecaţi la muncă peste hotare, pe 31.11 2011 – erau 9.141 copii în această situaţie, iar la sfârşitul lunii iunie a acestui an erau 9.164 de copii cu părinţi la muncă peste hotare. În municipiul Suceava numărul copiilor „singuri acasă” a crescut de la 177 în 2010, la 225 în anul 2012, la Fălticeni, de la 86 în 2010, la 150, la sfârşitul lunii iunie a acestui an, iar la Gura Humorului, creşterea a fost mai mică: de la 218 în 2010, la 222 copii în acest an. Sunt şi localităţi care în ultimii doi ani numărul copiilor ai căror părinţii lucrează în afara ţării rămas constant (Broşteni, cu 80 de copii) sau în care a scăzut numărul a scăzut: Frasin – de la 63 de copii în 2010, la 22 în acest an, sau Cajvana – de la 140, acum doi ani, la 116 în acest an.
Psihologii spun că datorită crizei, dar şi implicării echipelor mobile în cazurile copiilor rămaşi acasă, unii dintre părinţi s-au întors în ţară, în schimb au apărut cazuri noi, existând o continuă fluctuaţie.
Echipele mobile, în sprijinul copiilor singuri
Directorul executiv al Protecţiei Copilului Suceava, Margareta Isăilă, a declarat că în cadrul instituţiei funcţionează trei echipe mobile, în Fălticeni, Gura Humorului şi Siret, „care au în monitorizare, consiliere şi terapie atât copii cu părinţi plecaţi în străinătate, cât şi copii cu dizabilităţi din familiile care au domiciliul în localităţile respective, dar şi din localităţile învecinate”. Cazurile mai grave, a mai completat Margareta Isăilă, sunt preluate de Serviciul de urgenţe din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Suceava, „care depune eforturi pentru păstrarea copiilor în familiile extinse prin monitorizare, implicarea autorităţilor locale, identificarea membrilor familiei extinse, care se pot ocupa de minori până la întoarcerea părinţilor. În cazurile în care se impune preluarea copiilor în regim de urgenţă, aceştia sunt ocrotiţi în familiile asistenţilor maternali profesionişti sau în case de tip familial şi centre de plasament”.
Din această lună, îşi va relua activitatea şi echipa mobilă din Suceava, care va avea aceleaşi atribuţii ca şi celelalte echipe mobile, deservind beneficiari din municipiul Suceava şi din localităţile limitrofe.
Trauma copiilor cu părinţi plecaţi peste hotare
Psihologul Sabine Molocea Bordeian, din cadrul Protecţiei Copilului Suceava, ne-a spus că fenomenul plecării la muncă în străinătate se face tot mai mult simţit în viaţa românilor.
„Povara deciziei ca cel puţin unul dintre membrii unei familii să <se rupă> pentru o perioadă de ceilalţi apasă, deopotrivă, atât pe umerii adulţilor, cât şi ai copiilor.Motivaţia şi avantajele acestei alegeri, din păcate, nu justifică efectele negative, care se răsfrâng, în principal, asupra celor mai mici şi neajutoraţi membri ai familiei: copiii. Pe lângă sentimentul de abandon, primul care apare în astfel de situaţii, se mai instalează şi autoculpabilizarea, care are la bază justificarea pe care o oferă părinţii la plecare: <trebuie să plec, pentru a-ţi oferi ţie un trai mai bun>. Uneori, la copiii mai mici, sentimentul de vinovăţie apare şi din ideea că obrăzniciile lor i-au supărat şi alungat pe cei mari”, a explicat psihologul.
Indiferent ce cred sau înţeleg copiii la momentul interpunerii de mii de kilometri şi zeci de săptămâni între ei şi cele mai dragi fiinţe – părinţii, a completat Sabine Molocea Bordeian,„tristeţea se instalează cu repeziciune în sufletele şi pe chipurile lor. În timp, tristeţea se transformă în nesiguranţă şi lipsă de încredere în forţele proprii, care conduc la izolare şi frustrare. Uneori, din nevoia de a atrage atenţia, apar şi comportamente distructive: fumatul, consumul de alcool sau alte substanţe interzise, şi chiar suicidul. Lipsa unei persoane dragi care să-i alinte, să-i asculte şi să-i sfătuiască îi aruncă de cele mai multe ori pe adolescenţi în braţele unor escroci sentimentali, care nu ezită să-i folosească pentru a se îmbogăţi rapid de pe urma lor. Această realitate nu poate fi negată şi nici ignorată, dar poate fi prevenită sau corectată”.
