Gara Rădăuţi, omorâtă cu bună ştiinţă de conducerea CFR

Istoria este pe cale să se transforme în cenuşă. Chiar dacă aparenţele nu lasă să se întrevadă aşa ceva, sfârşitul gării din Rădăuţi se apropie cu paşi repezi. Aşa cum se întâmplă de câţiva ani buni în România, prima lovitură au dat-o chiar cei care ar trebui să se îngrijească de bunul mers al clădirii: mai marii de la calea ferată de la noi din ţară.

Soarta este aceeaşi pentru toate clădirile care cândva erau gări, halte sau puncte de oprire şi prin intermediul cărora se derula traficul feroviar de marfă sau de persoane.

Inclusă pe lista monumentelor istorice în urmă cu opt ani, gara din Rădăuţi păstrează aproape intactă arhitectura specific austriacă, în ciuda celor 123 de ani care au trecut peste ea.

Din păcate, ceea ce s-a menţinut mai bine de un secol ar putea să dispară în doar câţiva ani. Şansele ca situaţia să revină la normal sunt minime. Licitaţiile organizate la Bursa Română de Mărfuri pentru închirierea liniei Dorneşti - Putna au avut de fiecare dată acelaşi rezultat: zero oferte. În lipsa unor trenuri care să circule pe acest tronson, activitatea feroviară îşi vede apusul, iar odată cu falimentul căii ferate se va ajunge şi la distrugerea clădirilor, acolo unde această „operă” încă nu a fost deja desăvârşită.

În lipsa trenurilor, angajaţii Gării Rădăuţi au fost trimişi acasă

În urmă cu jumătate de an, în luna februarie, prin Gara Rădăuţi a trecut ultima cursă regulată de tren. Era vorba de acel tren Suceava – Putna şi retur, cu care generaţii întregi de oameni au făcut naveta pentru a studia, pentru a face comerţ, pentru a-şi rezolva probleme administrative sau judiciare la Rădăuţi.

Mai marii din CFR l-au considerat piatră de moară la gâtul companiei, iar pentru a reduce cheltuielile au luat decizia de a suprima acest tren. Aşa se face că gara din Rădăuţi s-a transformat într-un obiect de decor pentru oraş, o clădire frumoasă, dar aproape inutilă. Cum era şi firesc, în lipsa trenurilor au plecat acasă şi angajaţii de la calea ferată.

În momentul de faţă, în Gara de la Rădăuţi mai este o casieră, un impiegat şi un poliţist de la Transporturi Feroviare.

Chiar dacă prin această gară nu a mai trecut nici un tren de jumătate de an, casa de bilete funcţionează. Aici se vând bilete pentru trenurile care pleacă din Dorneşti sau Suceava şi la care rădăuţenii pot ajunge doar cu maşinile personale sau cu vreun alt mijloc de transport.

Programul acestei „agenţii CFR” este zilnic, între orele 7.30-15.30.

Cine păzeşte gara monument istoric din Rădăuţi?

În afara casierei de serviciu, prin gara din Rădăuţi aproape că bătea vântul. Doar câte un client rătăcit venea să-şi cumpere bilet pentru o călătorie spre litoral. Până şi câinii vagabonzi se feresc de acest spaţiu. În lipsa unor activităţi, şansele de a primi ceva de mâncare sunt nule, aşa încât îşi caută de lucru prin alte locuri cu vad mai bun.

Biroul poliţistului de la Transporturi Feroviare pare locuit în comparaţie cu celelalte birouri prin care se vede cu ochiul liber că nu a mai trecut nimeni de o bună bucată de timp. Singurul poliţist care lucrează aici e plecat pe undeva. Nu se ştie pe unde. Până la urmă are şi el dreptul la viaţă personală, că doar nu l-a legat cineva de macaz.

Paza clădirii monument istoric este o chestiune relativă. Pe timp de zi se presupune că sunt doi oameni: casiera de serviciu şi poliţistul. Pe timp de noapte apare şi fostul impiegat de mişcare, devenit mai nou paznic, precum şi poliţistul care locuieşte chiar în gară.

Mult prea puţin pentru a-i împiedica pe hoţi să-şi facă treaba fără prea multă greutate. Cu ocazia ultimei activităţi, dacă mişcarea unui motor de la Rădăuţi la Putna pe data de 15 august poate fi considerată un eveniment, s-a constatat că lipsesc două motoare care acţionează macazurile de la linii. Rezultatul: o pagubă de un miliard de lei vechi.

Iar acesta pare doar începutul sfârşitului. Cu mâna goală, depăşiţi numeric şi tehnic, oamenii care trebuie să asigure paza gării din Rădăuţi vor sfârşi prin a se declara învinşi.