Ceremonie de sfințire a Bisericii ”Pogorârea Sfântului Duh” la Vama

Sute de credincioși au asistat ieri, în comuna Vama, la ceremonia de sfințire a Bisericii ”Pogorârea Sfântului Duh” din Vama de Sus. Au ținut să fie prezenți la evenimentul din comunitatea religioasă ortodoxă nu doar localnici, ci și credincioși din localități învecinate și fii ai satului veniți de la mari depărtări, inclusiv din străinătate. Ceremonialul religios a fost oficiat de ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, însoțit de un sobor de preoți, care au fost primiți cu multă căldură de localnici, în stil popular bucovinean, cu alai de călăreți și trâmbițași.

Au asistat, de asemenea, la ceremonial primarul comunei, Nicolai Baltag, și consilieri locali. Pentru asigurarea ordinii publice s-au implicat polițiști și jandarmi și, în pofida aglomerației și a faptului că întregul eveniment s-a desfășurat chiar lângă DN 17, circulația rutieră s-a derulat în condiții optime. Un singur incident nedorit s-a produs în timpul ceremoniei. Un participant vârstnic a avut de suferit din cauza emoției și căldurii și a fost necesară intervenția ambulanței pentru a i se acorda asistență medicală.

Biserica nouă sfințită ieri la Vama a fost începută în 2003. Cu ajutorul comunității locale, lucrările de construire îngrijite de preotul paroh Vasile Claudiu Mera au avansat repede, iar clădirea bisericii a fost ridicată după trei ani. Finisarea exterioară, dotarea și pictura bisericii au implicat însă un efort ulterior susținut, iar dificultățile financiare care au afectat în ultimii ani și comunitatea vămeană au temperat evoluția lucrărilor. S-a reușit finalizarea lor în acest an, iar noua biserică vămeană este gata să își primească enoriașii.

Biserici ”călătoare”

Până la ridicarea noii biserici, ceremoniile religioase s-au desfăşurat în Biserica ”Sf. Nicolae”, singura biserică din lemn rămasă în comună. Comuna a mai deținut o biserică din lemn, cu hramul „Înălțarea Domnului”, construită în 1783, care a fost însă donată de parohia vămeană în 2001, împreună cu clopotnița sa, Muzeului Satului Bucovinean din Suceava, iar în comună a rămas o singură biserică din lemn, veche de peste două secole.

Bisericuța din lemn cu hramul ”Sf. Nicolae” a avut parte și ea de o strămutare. A fost construită în 1796, de meșterul Derhet Matei, în centrul localității, pe locul unde astăzi se află o biserică zidită, care a fost ridicată când vechea bisericuță de lemn devenise neîncăpătoare. Edificiul din lemn a fost desfăcut în 1937 și strămutat în cimitirul din Vama de Sus, unde a continuat să fie folosit doar ocazional o lungă perioadă. Din 2004, vechea bisericuță de lemn ”Sf. Nicolae” din Vama a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Suceava.

Biserica din vis

Pentru mulți dintre localnicii care cunosc în amănunt povestea de zi cu zi a locurilor, cea de dincolo de versiunile oficiale, ceremonia de sfințire a noii biserici reprezintă în bună măsură și încununarea unui demers care a început cu oarecare tensiune în urmă cu 11 ani, dar, prin înțelepciunea mai marilor forurilor bisericești și voința enoriașilor, s-a finalizat cu o izbândă a credinței.

În 2001, un grup de peste 20 de enoriași din Vama de Sus au cerut ca vechea bisericuță din lemn, folosită rar, să redevină pe deplin funcțională și să fie slujită de un preot. Demersurile lor, făcute uneori pe un ton aspru, nu au fost foarte bine primite inițial nici de forurile bisericești, nici de mulți dintre localnicii care nu înțelegeau de ce oamenii din grup s-au ”ridicat să strice orânduiala”. Unul dintre membrii grupului de atunci, Gheorghe Miron, ne-a povestit în 2002 că ideea s-ar fi născut, cel puțin în cazul său, după ce a avut un vis ciudat, în care i s-a arătat Sfânta Fecioară Maria. Bătrânul localnic ne-a mai spus atunci că și alte persoane au avut parte de ”semne” de acest gen și că era convins nu numai că vechea bisericuță va rămâne în cele din urmă deschisă pentru slujire, ci și că o biserică ”nouă și albă” i se va alătura. Gheorghe Miron a ținut însă, la acea vreme, de teamă că ar fi privit cu suspiciune, ca povestea despre visul lui să nu fie dezvăluită încă, până ce nu se va sfinți biserică nouă, așa cum spunea că i s-a arătat lui în vis. Gheorge Miron s-a stins câțiva ani mai târziu, înainte de a putea vedea finalizat noul lăcașde cult. Dar, coincidență sau nu, povestea ciudată pe care a spus-o bătrânul acum un deceniu s-a adeverit. În locul tensiunii care părea că a mocnit la început, tactul oficialilor ortodocși a făcut să fie readusă între timp pacea și înțelegerea. Nu numai că bisericuța de lemn a fost redeschisă și a devenit lăcașde închinare într-o nouă parohie vămeană, ci chiar peste drum de ea s-a ridicat biserica ”nouă și albă”, frumoasă și primitoare, ca în vis.