Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Am cunoscut-o pe Cristina Nistor acum trei ani, când era în ultimul an de liceu, la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava, şi se pregătea intens pentru admiterea la facultate, la grupa profesoarei Lucia Puşcaşu. Cu aspiraţii mari în ale picturii, a reuşit prin forţe proprii să depăşească factorul social, lipsa banilor, şi să armonizeze fără resentimente cu cei din jur. Cristina a avut nevoie de spijinul statului pentru a-şi continua studiile. Din 2006, tânăra a intrat în sistemul de protecţie a copilului, pentru că, ne-a spus ea, „familia nu a avut cum să mă sprijine financiar pentru a-mi continua studiile liceale”. Problemele pe care le-a avut în familie au făcut-o pe Cristina Nistor mai puternică.
„Nu sunt marcată de trecut şi nici nu exprim prin artă trecutul, ci, mai degrabă, viitorul”
A urmat Facultatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, secţia design vestimentar, fiind proaspăt licenţiată, cu 9.50, cea mai mare notă la licenţă din grupă.
Pictura, după cum ne-a spus la terminarea liceului, este pentru Cristina cel mai frumos mod de a exprima sentimentele, dar şi o formă prin care poţi rămâne nemuritor. Nu trăieşte în trecut şi nici nu s-a împăcat vreodată cu sentimentul de milă pe care îl afişau faţă de ea cei din jur. Şi-a dorit mereu să fie cunoscută şi apreciată pentru tablourile ei, şi nu pentru că, la un moment dat, situaţia materială a familiei sale a adus-o într-o casă de tip familial, susţinută de stat. „Nu sunt marcată de trecut şi nici nu exprim prin artă trecutul, ci, mai degrabă, viitorul. Îmi place pictura abstractă şi cubismul”, ne-a povestit Cristina, completând că, atunci când culegi din fiecare segment al picturii câte ceva, „tinzi să creezi perfecţiunea”. În anii de facultate, şi-a îndreptat atenţia mai mult spre design vestimentar, segment pe care doreşte să-l studieze, să-l aprofundeze şi în continuare, la masterul pe care îl va urma din toamnă.
Colecţie vestimentară în spiritul Şcolii Bauhaus
„Privind acum în timp, îmi amintesc de perioada anilor de liceu, de paşii nesiguri pe care îi făceam, plini de emoţii. Acum sunt absolventă la design vestimentar, la Facultatea de Arte <George Enescu>. Cu multă muncă, am obţinut cea mai mare medie de la licenţă, din grupă - 9.50. Am realizat şi o colecţie, care este în spiritul Şcolii Bauhaus.
M-am folosit de suprafeţe clare, de forme geometrice, unghiuri şi rotunjiri ce avantajează silueta feminină. Prin faptul că materialele alese au texturi lineare şi în pătrate, am urmărit să creez iluzia tridimensionalului arhitectural. Curând mă voi înscrie la master, unde vreau să mă dezvolt mai mult ca designer”, ne-a povestit Cristina Nistor.
Patru luni, bursieră în Portugalia
Dacă în anii de liceu, Cristina Nistor picta mult, fiecare lucrare fiind un „copil” pentru ea, în care a investit mult suflet şi talent, tablouri pe care încerca să le comercializeze pentru a-şi aduna bani pentru facultate, acum îşi ocupă timpul făcând schiţe, modele de rochii, pe care să le adune în colecţii.
„În primul semestru din anul III am fost plecată cu bursă de studii Erasmus în Portugalia, la Escola Superior de Artes e Design - Matosinhos. În acea vară, am lucrat la mare, pentru a avea un ban în plus în străinătate. Cu ce am strâns eu şi cu ajutorul celor de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, am avut strictul necesar pentru a mă descurca într-o ţară străină”, ne-a spus Cristina. Bursa, a completat suceveanca, „mi-a oferit oportunitatea de a studia şi interacţiona cu o altă cultură, un alt mod de a gândi. Direcţia de studiu pe care am urmat-o la Matosinhos a fost de profil. Designerul Maria Gambina mi-a fost îndrumător. Setea mea pentru cunoaştere continuă”.
„Am învăţat să apreciez mai mult ţara şi poporul nostru”
Am aflat de la Cristina că la Escola Superior de Artes e Design – Matosinhos erau foarte mulţi studenţi, veniţi din toată lumea. Pe perioada bursei, a participat şi la o expoziţie de grup a celor ce erau cu bursă Erasmus. Au fost uniţi şi au organizat o expoziţie interesantă, „diversă şi plină de viaţă”. „Precum un copil emoţionat, atunci când primeşte o bomboană, zi şi noapte nu mă puteam opri din studiu. Consider că avem de învăţat de la toţi oamenii cu care interacţionăm, de la fiecare muzeu şi clădire... Toate au o istorie, o poveste ce nu poate fi ignorată.În acelaşi timp, am învăţat să apreciez mai mult ţara şi poporul nostru. Am văzut cât talent şi potenţial avem noi. Deşi mi-a părut rău că cele patru luni au trecut atât de repede, m-am bucurat când am ajuns în Iaşi, la universitate”, ne-a spus Cristina.
Mulţumesc!
Cristina Nistor nu uită să spună un „mulţumesc” reprezentanţilor din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială Suceava, care au sprijinit-o într-un fel sau altul. Câţiva ani a stat la Centrul „Colţ Alb”, unde Lucia Ştefan, şefa Complexului Protecţie de Tip Rezidenţial Suceava, a avut încredere în potenţialul Cristinei şi i-a acordat tot sprijinul. „În 2007, Protecţia Copilului Suceava m-a trimis la concursul naţional <Floare de colţ>, unde am obţinut locul I. Datorită lor şi muncii mele, am terminat acum facultatea, am obţinut bursa Erasmus în Portugalia şi voi continua studiile de masterat. Chiar le mulţumesc pentru sprijinul acordat”, ne-a spus tânăra.
Profesoara Camelia Rusu Sadovei: „era un copil sensibil, discret, dar cu o voinţă puternică”
Profesoara Camelia Rusu Sadovei, de la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava, ne-a spus că şi-o aminteşte pe Cristina ca fiind „un copil sensibil, discret, dar cu o voinţă puternică, care şi-a fixat un ţel, folosind pasiunea ei pentru desen. Era un copil care s-a luptat în fiecare zi cu ea şi cu ceilalţi, a avut o perioadă de răzvrătire, însă a ştiut şi ştie să privească spre viitor şi să îl zidească cu propriile mâini şi propria imaginaţie”. Nicoleta Daneliuc, şefa Serviciului Evaluare Complexă Copii, din cadrul Protecţiei Copilului Suceava, ne-a spus că a remarcat-o pe Cristina nu doar pentru talentul deosebit, ci şi pentru voinţa deosebită „şi pentru ochii expresivi, foarte inteligenţi. Ştiam încă de pe atunci că nu va renunţa la visul ei, nu va renunţa niciodată la artă”.
