Studenţii teologi din Bucureşti în Bucovina anului 1909

Liga pentru Unitatea Culturală a Românilor a fost întemeiată de studenţii bucureşteni pe 15 decembrie 1890, la îndemnul fraţilor refugiaţi din Transilvania şi cu sprijinul unor intelectuali din vechiul Regat. Îşi asumase o sarcină grea, aceea de a forma spiritul naţional şi de a răspândi cu orice preţ cultura românească. Câmpul ei de activitate îl reprezentau toţi românii, indiferent de statul în care trăiau. Politicienii timpului, un Ion C. Brătianu sau un Titu Maiorescu, nu-şi puteau asuma, pe faţă, obiective atât de îndrăzneţe. Liga Culturală va avea un rol esenţial în crearea României Mari, prin dârzenia cu care a militat pentru a ţine treaz idealul unirii politice a tuturor românilor.

Propagandă culturală

Din clipa în care profesorul Nicolae Iorga devine secretar general al Ligii, care-şi pierduse în timp elanul, activitatea acesteia reînvie. Vizitele de documentare pe care le făcuse N. Iorga cu câţiva ani înainte în Ardeal, Basarabia şi Bucovina, deveneau icoane de suflet în inimile tinerilor ce-i citeau cu nesaţ cărţile despre diasporă.

Ideea vizitării de către tineri a ţinuturilor locuite de români, încă din timpul în care acestea erau sub stăpânire străină, a fost unul din mijloacele de propagandă culturală cu care Liga a contribuit decisiv la cimentarea legăturilor sufleteşti dintre români şi care, în momentul hotărâtor, a constituit piatra de temelie în realizarea unităţii noastre politice.

Excursiile societăţilor corale şi studenţeşti din vechiul Regat în Bucovina şi în Ardeal, sau ale societăţilor similare de acolo la noi, soldate cu o mai bună cunoaştere reciprocă, au stârnit dorinţe care demult vibrau în ascuns la idealul naţional.

Bucurie, nădejde, mângâiere şi îmbărbătare, acestea erau sentimentele pe care vizitatorii le duceau peste graniţe vremelnice fraţilor asupriţi când se îngenunchia la altarul de la Sfânta Mănăstire Putna, la ruinele Cetăţii de Scaun de la Suceava, ori în alte locuri în care sălăşluiau gloriile trecute ale Neamului. Iar închinarea fraţilor bucovineni la Ruginoasa, cu prilejul semicentenarului Unirii, reprezenta o duioasă aducere aminte a izbânzii obţinute atunci. Aceste momente de înălţare sufleteasca reprezentau, cu siguranţă, forme de cultură pentru că în ele trăia sufletul viu al unei naţiuni.

Cursuri de vară

Dar Nicolae Iorga nu s-a mulţumit să-şi trimită studenţii peste Carpaţi, peste Dunăre, Prut sau Suceava. Sfătuit de bucovineanul George Tofan, îi invită pe fraţii asupriţi să ia parte la cursurile de vară de la Vălenii de Munte, pe care le începe în vara anului 1908. Tot N. Iorga donează mii de cărţi şi înfiinţează primele case de citire pentru popor (biblioteci urbane şi rurale), apoi vine rândul ateneelor şi fundaţiilor culturale. Marele cărturar ştia că numai prin cultură se poate semăna dragoste pentru a culege frăţie. Toate aceste bogate forme de manifestare nu făceau altceva decât să contribuie la menţinerea şi consolidarea unităţii noastre politice.

Iar buvovinenii îl ascultă. Mai întâi vizitează, cu mic, cu mare, expoziţia istorică organizată de Iorga în 1908 la Iaşi. Câţiva dintre ei, cu toate opreliştile guvernului austro-ungar, se strecoară şi la Vălenii de Munte.

Anul 1909 este un an bogat în evenimente culturale pentru bucovineni. Mai întâi au parte de primiri calde şi de un public minunat concertele date la Cernăuţi şi la Suceava de cele mai importante corale bucureştene ale vremii, „Carmen” (dirijor D. G. Kiriac) şi „Hora” (dirijor Juarez Movilă), în rândurile cărora activau mulţi studenţi talentaţi.

În „dulcea” Bucovină

La 31 mai 1909 (stil nou) ajungeau la Cernăuţi reprezentanţii Societăţii Studenţilor Teologi din Bucureşti, care organizau astfel prima excursie oficială în Bucovina a unei societăţi studenţeşti din vechiul Regat.

Delegaţia Facultăţii de Teologie  era condusă din profesorii universitari dr. Dimitrie Boroianu şi dr. Ioan Mihălcescu (viitorul Mitropolit Irineu al Moldovei). Între cei 50 de studenţii excursionişti se aflau Nicolae Gr. Popescu-Prahova, Ioan Gh. Savin, Ştefan C. Berechet şi  bunicul meu, Gheorghe I. Cotenescu.

Ca să-şi poată acoperi cheltuielile necesare, tinerii organizaseră mai multe concerte religioase în Bucureşti.

La Îţcani au fost întâmpinaţi de studentul teolog Gheorghe Lanivschi, trimis de “Academia ortodoxă” cernăuţeană ca să rezolve formalităţile vamale. Poliţia de frontieră a verificat însă dacă grupul este însoţit şi de profesorul N. Iorga [acesta, considerat iredentist, avea să fie în curând expulzat de pe întreg teritoriul imperiului  austro-ungar, în timp ce însoţea un grup de membri ai Ligii, participanţi la congresul organizat la Iaşi – n.a.].

La ora două d.a., excursioniştii au fost aşteptaţi la gară de profesorii dr. Ştefan Şaghin, dr. Vasile Gheorghiu şi dr. Silvestru Isopescu de la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, de studenţii teologi membri ai societăţii „Academia ortodoxă” (preşedinte Nicolae Cotos) şi de studenţii din societăţile „Junimea”, „Bucovina”, „Dacia”.

Prof. dr. Şt. Şaghin a urat oaspeţilor bun venit. I-a răspuns prof. dr. D. Boroianu, mulţumind de primire. Au urmat scurtele discursuri ale studenţilor N. Cotos şi N. Gr. Popescu-Prahova. Corul teologilor cernăuţeni a dat un mic concert, iar corul omologilor lor din Bucureşti a cântat  „a capella”.

De la gară au plecat toţi cu tramvaiul spre Ringplatz, apoi pe jos spre Reşedinţa Mitropolitană, unde i-a întâmpinat întregul corp profesoral al Facultăţii de Teologie, cu decanul, dr. Vasile Tarnavschi, în frunte. S-a intrat în biserica Seminarului, unde  păr. Mihai Dracinschi, rectorul Seminarului Teologic ortodox, a oficiat un Te-Deum în cinstea oaspeţilor. A urmat masa, iar după-amiază, excursioniştii au fost primiţi în audienţă de Mitropolitul Bucovinei, Vladimir de Repta. Apoi s-a vizitat Reşedinţa Mitropolitană, Facultatea de Teologie, Biblioteca Universităţii, Universitatea [în care-şi aveau sediul Facultăţile de Drept, Litere şi Ştiinţe – n.a.], Palatul Naţional, Gimnaziul românesc, Internatele româneşti, sediile societăţilor studenţeşti şi al “Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina”, Muzeul meşteşugurilor populare din Bucovina şi alte instituţii publice.

La ora 9 seara, la Hotelul Central, gazdele au oferit un banchet festiv în onoarea profesorilor bucureşteni. La banchet au luat parte toţi membrii corpului didactic al Facultăţii de Teologie şi păr. Adrian Boca, directorul Seminarului.

La masa de seară a studenţilor s-au rostit calde toasturi în onoarea profesorilor şi a studenţilor de către de d-nii N. Cotos, I. Gh. Savin [preşedintele Uniunii Studenţilor Universitari din Bucureşti – n.a.], N. Gr. Popescu-Prahova [preşedintele Societăţii Studenţilor Teologi – n.a.], şi Gh. I. Cotenescu.

În vizită la Putna şi la mânăstirea Dragomirna

A doua zi (marţi 1 iunie), oaspeţii au mers la Catedrala ortodoxă, unde au cântat în cor la sfânta Liturghie, apoi şi-au luat rămas bun de la părinţii Seminarului în care au fost găzduiţi cu drag, plecând la ora 2 d.a. cu trenul la Mânăstirea Putna, unde au ajuns la ora 10 seara. Au înnoptat aici, iar în dimineaţa zilei următoare au vizitat mormântul lui Ştefan cel Mare, biserica de lemn a lui Dragoş-Vodă şi chilia pustnicului Daniel Sihastru, ascultând cu pios respect explicaţiile stareţului Teofil Pătraş şi studentului Şt. Berechet, admirând apoi bogatul tezaur al mânăstirii. La mormântul Voievodului, teologii bucureşteni au depus o coroană de flori şi au cântat compoziţia lui Ciprian Porumbescu, “Altarul Mânăstirii Putna”.

Imediat după prânz, excursioniştii au părăsit Putna cu trenul, îndreptându-se spre Suceava, unde au ajuns în aceeaşi zi (miercuri 2 Iunie), la ora 7 seara. Aici au fost primiţi de preotul dr. Constantin Tarangul şi au luat cina în grădina şcolii române, după care au fost găzduiţi, o parte la Mânăstirea Sf. Ioan cel Nou, iar ceilalţi la internatul gimnazial de băieţi “Vasile Cocârlă”.

În ziua următoare, oaspeţii au vizitat toate monumentele istorice importante din Suceava şi au ascultat Liturghia oficiată de Arhimandritul Gedeon Balmoş în Biserica Mirăuţilor. La masa de prânz au vorbit părintele arhimandrit de la mânăstirea Sf. Ioan cel Nou, profesorul dr. I. Mihălcescu şi studentul I. Gh. Savin. În aceeaşi zi (joi 3 Iunie), la ora 11 a.m. au plecat cu trăsurile spre mânăstirea Dragomirna unde au ajuns la ora 12:30. Aici i-au întâmpinat cu multă căldură stareţul Ipolit Vorobchievici şi călugării, prânzind împreună după oficierea unui Te-Deum.

În timpul mesei, pe oaspeţi i-a bucurat sosirea preotului Constantin Morariu, parohul bisericuţei ridicată de Ştefan cel Mare la 1497 în Pătrăuţii Sucevei.. Bucureştenii l-au primit cu aplauze frenetice pe marele patriot român al Bucovinei şi i-au acceptat invitaţia, plecând de la Dragomirna la ora 3 d.a. şi mergând pe jos, prin pădure, spre Pătrăuţi. Bucuria excursioniştilor era fără margini, urmau să ia parte la sărbătorirea zilei onomastice a părintelui Morariu.

De la Pătrăuţi, oaspeţii au mers la gară şi au luat trenul de Suceava, coborând la Iţcani, iar de acolo, însoţiţi de câţiva bucovineni, au trecut hotarul la gara Burdujeni, unde şi-au luat rămas bun, cu lacrimi în ochi de ambele părţi, plecând fiecare spre localitatea de baştină.

Primiţi pretutindeni cu căldură

În “dulcea Bucovină”, excursioniştii au fost primiţi pretutindeni cu căldură, iar seriozitatea organizării acţiunii de către teologii regăţeni a făcut o impresie plăcută tuturor gazdelor acestora.

Facultatea de Teologie “fiică”, cea din Bucureşti (înfiinţată în 1881), tocmai omagiase Facultatea de Teologie “mamă” din Cernăuţi (înfiinţată în 1875), fiind primită aici cu dragostea părintească.

În semn de solidaritate, la întoarcerea din excursia în Bucovina, Societatea Studenţilor Teologi din Bucureşti a dăruit internatelor româneşti din Cernăuţi şi Suceava suma de 400 de lei, atât de necesară colegilor şi fraţilor lor bucovineni.

Copleşit de frumoasa primire şi conştient de valoarea deosebită a corpului didactic, dar şi de prestigiul Universităţii din Cernăuţi, studentul Gh. I. Cotenescu a luat decizia de a-şi pregăti acolo doctoratul [la acea dată, Facultatea de Teologie din Bucureşti, nu organiza studii universitare de doctorat – n.a.]. Din nefericire, greutăţile vieţii nu i-au mai permis îndeplinirea visului şi va fi hirotonit în 1912 pe seama unei parohii din judeţul Muşcel, judeţ în care va păstori timp de 53 de ani până la moartea sa, în februarie 1965.

Excursia teologilor bucureşteni din 1909 a fost doar începutul. Vizitele reciproce care au urmat au contribuit în mare măsură la păstrarea vie a flăcării spiritului românesc. Peste ani şi ani, după prăbuşirea Molochului comunist, a venit şi vremea ”podurilor de flori” , destinate să unească fraţi despărţiţi de o istorie nedreaptă.

Radu PETRESCU, nepotul preotului-profesor Gh. I. Cotenescu