Amintiri cu cozile de la cinematograf şi leşinuri printre spectatori la filmele capitaliste

Fostul Cinematograf „Modern” din centrul municipiului Suceava, demolat în mare parte de autorităţi, după ce clădirea ajunsese într-un stadiu avansat de degradare, iar filmele rulau luni şi şir chiar şi fără nici un spectator, există în continuare în amintirea nostalgicilor care îşi aduc aminte, de fiecare dată când trec prin buricul târgului, de cozile la care trebuiau să stea pentru un bilet la cinema.
Pentru mulţi suceveni, „Modern-ul” rămâne cinematograful amintirilor lor.
Adulţii de astăzi îşi amintesc cum veneau cu părinţii de mână la filme, alţii cum îşi aduceau iubitele la cinema şi încercau să prindă un loc în ultimele rânduri, pentru a se putea giugiuli nestingheriţi, sau cum îşi petreceau câteodată, când rulau celebrele filme indiene, de exemplu, şi câte o zi întreagă la „Modern”. 

Cinematograful Modern. 1959 -2010

Ioan Aparaschivei, ultimul director al Cinematografului „Modern”, ne povesteşte că înainte de Revoluţie funcţionau sute de cinematografe în judeţ, existând chiar operatori care aveau aparate de proiecţie şi mergeau până şi în ultimele cătune pentru a le arăta sătenilor ce filme mai rulează la cinema.

Cinematograful „Modern” a fost dat în folosinţă în anul 1959, îşi aminteşte Ioan Aparaschivei. Fostul director a prins atât anii de glorie ai cinemaului din buricul Sucevei, cât şi declinul acestuia.

Cu o capacitate de 500 de locuri, „Modern”-ul a murit nu numai din cauza pirateriei, a internetului sau a televiziunii prin cablu şi satelit.

A contribuit din plin şi dezinteresul autorităţilor care aveau în grijă soarta cinematografelor din ţară.

În sala de la „Modern”, în ultimii ani, era prăpăd: scaune rupte, mizerie, frig şi aparatură învechită de zeci de ani.

În toamna lui 2010, a început demolarea cinematografului.

140 de angajaţi în tot judeţul şi aproape 300 de cinematografe

În 1987, îşi aminteşte Ioan Aparaschivei, pe vremea când nu puteai să vezi aproape orice film cu un simplu click, atunci când nu vorbeam despre proiecţie tridimensională, tehnologie 3D etc., întreprinderea judeţeană a cinematografiei avea în jur de 140 de angajaţi în tot judeţul. 

“Erau în total aproape 300 cinematografe, dacă le punem şi pe alea de la ţară... aproape tot cătunul avea un aparat de proiecţie şi rula un film. Când venea un film bun, făceam pendel. Luam bobina de aici cu mâna şi o duceam imediat la Cinematograful Tineretului... filmul începea la interval de o oră, apoi la cinematograful de la Casa de Cultură. Nu mai ştiam cum să ne împărţim să mulţumim sutele de oameni care veneau zi de zi la film”.

De la 18 angajaţi pe două ture, au ajuns la „patru şi jumătate”

La „Modern”, în vremurile bune, lucrau 18 angajaţi, pe două ture, proiecţionişti, casieri, controlori de bilete, plasatori.  

În ultimii ani, cinematograful din centrul Sucevei se târâia de pe o zi pe alta, cu „patru angajaţi şi jumătate” –râde Ioan Aparaschivei. „Eu eram jumătatea, că eram plătit cu jumătate de normă. În rest, un proiecţionist, un contabil, o controloare şi o vânzătoare”, explică fostul director.

De multe ori îşi ţineau de urât unul altuia, pentru că la multe dintre filmele care rulau la „Modern” nu venea nimeni.

Ajuns în paragină, „Modern-ul” nu a fost închis de autorităţile locale, care au dat dispoziţie să se ruleze filme chiar şi pentru un singur spectator.

„Înainte de Revoluţie, aveam un indice de folosire a sălii, spectatori per spectacol, care nu scădea sub 90. Şi ţineţi cont, înainte de Revoluţie rulau numai filme socialiste şi româneşti...”, continuă Ioan Aparaschivei. 

„Era peliculele proaste, le lipeam cu scotch până înnebuneam de cap... lipeam într-o parte, se rupea în alta. Spectatorii spuneau că am furat din film”

Corneliu Cozup are peste 70 de ani şi mulţi dintre aceştia şi i-a petrecut lucrând în cinematografia suceveană. A început în 1956, iar în 1999 a fost scos în şomaj.

Fostul proiecţionist are numai amintiri frumoase din vremurile de glorie ale cinematografiei, însă, acum, ochii i se umezesc de fiecare dată când vorbeşte despre fostul său loc de muncă.

„Am fost proiecţionist cinema, casier, tot ce s-a putut face... şi om de serviciu am fost de multe ori”, mărturiseşte septuagenarul.

Doar amintirile i-au mai rămas.

Îşi aminteşte cu drag de vremurile în care stătea de dimineaţă până seara la serviciu şi de miile de oameni care veneau zilnic la cinema.

Avea grijă de fiecare peliculă, să nu se rupă, ca nu care cumva să fie luat la fugă de spectatorii furioşi că li s-a tăiat din film.

Când alţii stăteau ore în şir la coadă pentru un bilet, nea Corneliu deja văzuse filmul de mai multe ori. Avea şi meseria lui părţile ei frumoase.

„Stăteam la serviciu de la şapte dimineaţă până la 10-11 seara câteodată. Era peliculele proaste, le lipeam cu scotch până înnebuneam de cap... lipeam într-o parte, se rupea în alta. Spectatorii spuneau că am furat din film. Ce să fac cu el, să-l fac cu varză cu carne, cu fasole?! Huiduia lumea... La Tineretului, ieşeam prin pod, că ne aşteptau jos să sară la bătaie... trebuia să fugi, ce să le mai explici”, îşi aminteşte bătrânul proiecţionist. În ultimii ani a trecut rar pe la fostul său loc de muncă. Preferă să se uite la fotografii şi să-şi amintească de colegi, de întâmplările fericite din viaţa sa, decât să vadă ce s-a ales de cinematograf.

Reclama pentru fiecare film se făcea cu pensula şi acuarelă

Mihai Movilă a lucrat nu mai puţin de 38 de ani în cinematografie, ca grafician.

Pe vremea lui, afişele sau bannerele de prezentare a filmelor nu se făceau pe calculator, cu tehnologii sofisticate. Nu. Se făceau simplu. Cu pensula şi acuarelă.

Mihai Movilă avea în grijă toate panourile de afişaj din oraş şi trebuia să facă afişe în care să anunţe ce film urmează să ruleze la cinematografele sucevene.  

“Făceam zeci de afişe pentru un film. La filmele româneşti se făcea multă propagandă. Aveam un panou de 6 metri pe 3. Mă urcam pe schelă ca să-l fac. De multe ori mă prindea noaptea la serviciu. Uite, aşa am îmbătrânit în cinematografie. De multe ori seara, când coborau operatorii, holul era plin şi oamenii nu ieşeau până nu mai dădeai o dată filmul”, rememorează şi graficianul cu păr alb.

Ionel Ilisoi a văzut fiecare film care a rulat la Cinematograful „Modern”. Nu din sală, ci din spatele acelui gemuleţ de unde curgea filmul, care uneori se mai si rupea, în corul fluierăturilor din sală.

A fost şi el aproape trei decenii proiecţionist sau operator de cinema. „Aparatura avea 30-40 de ani vechime. Funcţionau, că le întreţineam, însă problema era că nu se mai găseau piese de schimb”, mărturiseşte fostul angajat de la „Modern”.

„Nu mai interesa pe nimeni ce filme rulau, s-au făcut discoteci în cinematografe”

După 1990, toate cinematografele care până atunci aparţineau primăriilor au trecut în subordinea directă a şefilor cinematografiei de la Capitală,  iar mare parte din încasări pleca direct la Bucureşti.

Şefii de atunci erau mai degradă interesaţi de profiturile frumoase, la acea vreme, pe care le scoteau de pe urma cinematografelor din ţară şi mai puţin de investiţiile pe care trebuiau să le facă. S-a ajuns în situaţia că la Suceava, contabilii trebuiau să dea socoteală şi pentru două kilograme de detergent, dacă le cumpărau.

 “Şi a mai făcut o greşeala mare România Film. Au văzut că în sal[ nu mai vin oameni, s-a ajuns undeva pe la cinci spectatori per spectacol. Nu se plătea nici curentul şi au zis hai să le închiriem. Au schimbat în statutul care cuprindea numai proiecţie de film, să poţi face discoteci. Directorii au început să fugă după bani, nu mai interesa pe nimeni ce filme rulau, s-au făcut discoteci în cinematografe. Erau obligaţi în contract să ruleze şi filme, dar cine să-i verifice, erai mulţumit să-ţi dea banii, să îţi acoperi cheltuielile”, îşi aminteşte ultimul director al Cinematografului „Modern”. 

Spre sfârşitul lui 2006, printr-o ordonanţă de guvern, sălile de cinema au fost trecute, din administrarea Regiei Autonome a Distribuţiei si Exploatării Filmelor, RADEF, în cea a administraţiilor publice locale.

Nu pentru multă vreme, însă. Aproximativ un an şi jumătate mai târziu, printr-o decizie a instanţelor de judecată, 18 cinematografe din ţară, printre care şi „Modern-ul”, au fost trecute înapoi în administrarea Regiei Autonome de Film.

Cinematograful din centrul Sucevei a rămas până la urmă în patrimoniul comunităţii.

Situaţia juridică neclară a Cinematografului „Modern” nu a făcut decât să accentueze şi mai tare starea deplorabilă a clădirii, care a fost demolată în mare parte în 2010.