Importanţa anturajului la cei mici

Anturajul are o valoare diferită la fiecare vârstă. Astfel, în copilărie, anturajul este important pentru ca micuţii să înveţe să socializeze, să existe în relaţie cu cineva din afara familiei, cu care să facă schimburi – de dulciuri, de jucării etc.

Însă, la această vârstă, intimidarea şi agresiunea se fac simţite din ce în ce mai mult, pe internet, în parcuri şi în alte zone în care stau copiii. Efectele acestora asupra celor mici pot fi de lungă durată şi îi pot urmări chiar până la maturitate.

Este necesar să îl înveţi pe copil cum să facă faţă agresiunii şi cum să reacţioneze când este bruscat de alţi copii, mai mici sau mai mari din anturaj. Adesea, copiii sunt bruscaţi, loviţi, în timp ce alţii stau pe margine şi privesc, fără a interveni pentru a ajuta victima, deoarece le este teamă şi decid să nu spună  nimic. Acest comportament social deficitar ar putea fi soluţionat doar printr-o educaţie a celor mici, în acest sens.

Identificarea simptomelor agresiunii este un aspect vital în protejarea copilului şi menţinerea lui într-un echilibru emoţional şi somatic.

Dacă analizezi comportamentul copilului tău, acesta va oferi indicii preţioase pentru a putea interveni la timp.

Iată câteva aspecte pe care să le urmăreşti: lipsa poftei de mâncare, interesul scăzut pentru activităţile şcolare şi sociale, lipsa prietenilor apropiaţi, stări de insomnie şi surmenaj, agitaţie, dureri de stomac, diaree, urme de lovituri, lipsa sau deteriorarea hainelor, jucăriilor, stările de anxietate, panică, depresie, izolare.

Dacă observi că manifestă unul sau mai multe din aceste simptome, este momentul să porţi o discuţie cu el, pentru a obţine mai multe informaţii. La început, copilul poate să nu fie prea deschis spre a povesti despre aceste conjuncturi traumatice. Adesea, acest lucru se datorează faptului că îi e ruşine sau consideră că poartă el însuşi o vină.

Este important să-l asiguri că este în siguranţă şi că are cine să-l protejeze. Exprimă-ţi dorinţa de a-l ajuta să depăşească această situaţie. Probabil nu este singurul copil aflat în această situaţie. Vorbeşte cu dirigintele şi alţi profesori de la şcoală despre pericolul cu care se confruntă copilul tău, astfel încât să fie supravegheat şi la şcoală.

Asigură-te că lucrurile se schimbă şi că ameninţarea este eliminată.

Încurajează-l să rămână calm atunci când se confruntă cu un copil agresiv şi discută cu el despre ce ar putea spune într-o situaţie conflictuală şi de a pleca atunci când agresorii îi apar în cale. Nu încuraja niciodată agresiunea sau un comportament similar din partea lui. Uneori, ca părinte ai tendinţa să crezi că îi poţi alege prietenii copilului tău, dar asta nu înseamnă ca trebuie să îi dai la o parte pe cei din anturajul prezent. Dacă îi vei interzice copilului să fie prieten cu cineva, vei face mai rău. El cu siguranţă nu va înţelege şi va încerca să se ascundă de tine. Dacă îi vei da voie copilului să-şi aducă prietenii acasă, vei avea ocazia să-i cunoşti mai bine anturajul şi vei şti exact unde este copilul tău şi ce face. Psihologii spun că mama şi tatăl ar trebui să aibă o relaţie deschisă, plină de dragoste, înţelegere şi respect, deoarece copiii vor dori mai mult să se integreze într-o familie ce are o influenţă pozitivă asupra lor.

Urmăreşte activităţile sociale ale copilului tău: cunoaşte-i prietenii, implică-te fără a deveni deranjant, în viaţa lor, fii atent la ce îl laşi să se uite la televizor, ce jocuri joacă pe calculator şi ce fel de alte activităţi are.

Mihai Marius MOISOIU