Mănăstirea Putna nu are calitate de cult religios recunoscut în România

Mănăstirea Putna şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Suceava au intrat în conflict după ce reprezentanţii statului au depus o contestaţie în anulare la Tribunalul Suceava. Prin acest act, DGFP Suceava solicită anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile pronunţată pe 1 iulie 2011, în urma căreia Mănăstirea Putna a câştigat dreptul de a se intabula pe o suprafaţă de 14 hectare de teren. 

Arhimandritul Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, a declarat: „În data de 7 decembrie 2011, Direcţia Finanţelor Publice a Judeţului Suceava, ca reprezentant al Statului Român, a depus la Tribunalul Suceava o contestaţie în anulare prin care cere să se anuleze hotărârea judecătorească menţionată. Acest demers al unei instituţii publice ne surprinde cu atât mai mult cu cât, mai ales în ultimii ani, lumea politică şi mass-media au încercat să ne convingă că nu se poate concepe un stat de drept în care să nu se garanteze respectarea proprietăţii private. Urmare a acestor intervenţii, majoritatea cetăţenilor şi-au recuperat sau au fost despăgubiţi pentru proprietăţile confiscate abuziv de către regimul comunist”.

Reprezentanţii clerului şi-au arătat surprinderea vizavi de o serie de menţiuni care apar în contestaţia în anulare depusă de DGFP Suceava.

Mai exact, se arată că instanţa care a dat câştig de cauză Mănăstirii Putna în luna iulie a acestui an nu a observat că acţiunea trebuia timbrată. Pentru a beneficia de acest avantaj, Mănăstirea Putna trebuia să fie înscrisă în rândul cultelor religioase recunoscute în România conform Anexei 1 din Legea 489/2006.

„Reclamanta Mănăstirea Ortodoxă Putna nu are calitatea de cult religios recunoscut în România, nefiind scutită de la plata taxelor (n.a. – taxă de timbru şi taxă de timbru judiciar)”, se arată în contestaţia în anulare formulată de DGFP Suceava.

Stareţul Mănăstirii Putna a făcut apel public pentru retragerea contestaţiei în anulare

De cealaltă parte, stareţul Mănăstirii Putna spune că este pe cale să se producă o mare nedreptate, motiv pentru care a făcut un apel public către instituţiile statului.

„Dacă nu vom reuşi să garantăm proprietatea privată dobândită legitim, cine ne va garanta în viitor munca noastră, moştenirea noastră, libertatea noastră ca cetăţeni şi creştini? O ţară nu se clădeşte pe nedreptate! Prin urmare, cerem reprezentanţilor statului să intervină pentru retragerea Contestaţiei în anulare depusă de Statul Român prin Direcţia de Finanţe Publice a Judeţului Suceava”, a declarat arhimandritul Melchisedec.

Mănăstirea Putna a primit dreptul de a se intabula pe suprafaţa de 14,02 hectare de teren în urma unui proces care a durat aproximativ jumătate de an. Iniţial, Judecătoria Rădăuţi a respins cererea Mănăstirii Putna prin care reprezentanţii acesteia cereau radierea din cartea funciară a statului român în calitate de proprietar, precum şi cererea de intabulare formulată de Mănăstirea Putna. Decizia de la Rădăuţi a fost atacată cu recurs la Tribunalul Suceava. Judecătorii de aici au ajuns la concluzia că cererea Mănăstirii Putna este întemeiată, motiv pentru care au admis recursul şi au constatat că „reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa totală de 140.243 mp teren, situat în intravilanul localităţii Putna”. Tribunalul Suceava a decis radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate pe care-l avea statul român şi a dispus intabularea Mănăstirii Putna.

Terenul pentru care a fost deschis acest proces a ajuns în proprietatea Mănăstirii Putna în 1502, printr-un hrisov semnat de domnitorul Ştefan cel Mare care întărea sub blestem daniile făcute către acest lăcaş de cult unde-şi doarme somnul de veci. Ulterior, după Al Doilea Război Mondial, terenul a fost luat de autorităţile comuniste şi intabulat de statul român.