Pedepsele de peste 100 de ani de puşcărie pentru clanul Rostaş rămân în picioare

Tentativa celor şase membri ai clanului Rostaş, din cartierul sucevean Iţcani, de a scăpa de condamnările aplicate de judecătorii Tribunalului nu au avut sorţi de izbândă. Curtea de Apel Suceava le-a respins ieri apelurile, obligându-i şi la plata cheltuielilor de judecată. Soluţia nu este încă definitivă şi mai poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Condamnările însumează 104 ani de închisoare şi vizează diferite infracţiuni, printre care trafic de persoane şi trafic de minori. Cei mai mulţi ani de puşcărie trebuie executaţi de Neculai Mihai Rostaş, de 37 de ani, şi de Somna Rostaş, de 36 de ani. Pentru infracţiunea de trafic de minori aceştia au primit câte opt ani de închisoare, iar pentru constituirea unui grup infracţional organizat cei doi au primit câte cinci ani. În schimb, pentru trafic de persoane, Neculai Mihai Rostaş a primit şase ani de închisoare, în timp ce Somna Rostaş a fost condamnată la cinci ani de închisoare. Cei doi vor avea de executat câte opt ani de închisoare.

Vasile Urizan Rostaş şi Cezar Amarildu Rostaş aveau şi „cozi” din urmă

Un alt membru al clanului, Vasile Urizan Rostaş, de 29 de ani, va avea de executat şapte ani şi şase luni de închisoare. Acesta este singurul membru al familiei condamnat pentru două fapte, constituire de grup infracţional organizat-cinci ani, respectiv trafic de persoane-şase ani. În cazul său, judecătorii au constatat că trebuie revocată o sentinţă a Judecătoriei Suceava privind o condamnare de un an şi şase luni de închisoare. Prin cumularea pedepsei celei mai mari cu condamnarea revocată, Vasile Urizan Rostaş va avea de executat şapte ani şi şase luni de închisoare.

O situaţie aparte se înregistrează în cazul lui Cezar Amarildu Rostaş, de 31 de ani. Acesta a fost condamnat de Tribunalul Suceava pentru trei infracţiuni: constituirea unui grup infracţional organizat-cinci ani închisoare, trafic de persoane-şase ani de închisoare şi trafic de minori-şapte ani de puşcărie. Judecătorul a constatat că acesta mai avea alte condamnări anterioare, trei pedepse de câte un an de închisoare pentru tâlhărie, două condamnări de câte opt luni fiecare pentru distrugere şi o altă pedeapsă de distrugere de un an de închisoare. Pentru că aceste fapte erau concurente cu cele pentru care s-a pronunţat soluţia de ieri, magistratul a contopit pedepsele şi a dat un spor de pedeapsă de şase luni, astfel încât Cezar Amarildu Rostaş va avea de stat după gratii şapte ani şi şase luni.

Maşini confiscate şi obligarea la plata de daune morale

Pedepse similare au primit ceilalţi doi membri ai clanului Rostaş trimişi în judecată de procurorii Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism (DIICOT) Suceava.

Marcu Rostaş, de 61 de ani, poreclit „Gogu” şi Săvel Cristian Rostaş, de 38 de ani, au fost judecaţi pentru trei fapte, magistratul considerând că merită să stea în puşcărie pentru fiecare dintre acestea. Astfel, pentru constituirea unui grup infracţional organizat cei doi au primit câte cinci ani de închisoare, pentru trafic de persoane câte şase ani de închisoare, în timp ce pentru trafic de minori câte şapte ani de închisoare. Atât Marcu Rostaş, cât şi Săvel Cristian Rostaş vor ispăşi pedeapsa cea mai grea, de şapte ani de închisoare.

Victimele erau alese din medii sociale defavorizate

Cei şase indivizi sunt acuzaţi că au obligat mai multe persoane, printre care şi minori, unii cu handicap, să cerşească în folosul lor, atât în Suceava, cât şi în străinătate. Victimele, provenite din familii dezorganizate ori centre de plasament, erau supuse unor tratamente barbare, fiind bătute cu biciul pentru cai, dezbrăcate în pielea goală, hrănite cu maţe de la găini moarte ori lături de porci etc.

Din exploatarea cerşetorilor, inculpaţii au făcut o adevărată avere, cumpărându-şi terenuri, maşini, o garsonieră şi materiale de construcţii pentru două case, tip vilă.

Potrivit anchetatorilor, victimele erau racolate şi aduse la domiciliul familiei Rostaş, sub pretextul că vor avea unde să doarmă şi li se va oferi o masă caldă.

Tot ce aveau de făcut, în schimb, era să cerşească în locuri stabilite de membrii familiei Rostaş şi sub supravegherea acestora, iar, la sfârşitul zilei, să le predea toţi banii „gazdelor”.

Pentru ca cerşetorii lor să stârnească într-adevăr mila trecătorilor, clanul Rostaş le dădea haine şi încălţăminte vechi, rupte, proteze false din piele sau plastic, pentru picioare şi mâini, precum şi cârje din lemn sau de metal.

Pe lângă cerşit, victimele erau obligate uneori să şi fure pentru a-şi plăti „chiria”.