„Hamlet în oglindă”, decor inedit, muzică rock, scene neaşteptate

„Hamlet în oglindă”, cam aşa s-ar putea traduce spectacolul „Telmah” desfăşurat marţi şi miercuri pe scena suceveană, într-un decor inedit, cu o ilustraţie muzicală din care nu au lipsit bucăţi din piese rock şi pop, dar şi sound-uri tipic balcanice, scene neaşteptate, multă mişcare şi diversitate în exprimarea actorilor.

Spectacolul a fost susţinut de actori ai Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani, scenografia Mihai Pastramagiu, iar mişcarea scenică a fost asigurată de Victoria Bucun.

S-a văzut pe tot parcursul spectacolului viziunea nouă a regizorul de origine ucraineană Sergii Pavliuc asupra piesei clasice Hamlet. Personajele aveau mereu ceva să-i reproşeze lui William Shakespeare.

Într-un fel, pe scenă a fost mai mult o dezbatere între personaje, o confruntare despre degradarea pe care, de multe ori, o produce puterea asupra fiinţei, asupra omului.

Mesajul final al spectacolului a fost unul pozitiv. Binele învinge răul, iubirea dintre oameni aduce înţelegere, toleranţă, dragostea învinge, deşi majoritatea personajelor din piesă mor.

Personaje shakespeareană

„Telmah” i-a avut în distribuţie pe actorii Ioan Creţescu (Hamlet), în jurul căruia s-a creat aproape întreg spectacolul, el fiind când revoltat  împotriva destinului, când tolerant, dominat de slăbiciuni omeneşti, Sorin Ciofu (Horaţio), prieten bun al lui Hamlet, reuşeşte să emane o stare de bine, să transmită un mesaj pozitiv. Alături de ei, pe scena suceveană au mai jucat Bogdan Muncaciu, în rolul lui Laertes, Gheorghe Frunză (Regele), Volin Costin (Claudius), Irina Mititelu (Gertrude), Cristina Ciofu (Ofelia), Andreea Moţcu (Moartea), Radu Dragoş (Polonius), Eduard Sandu (Guildenstern, Bernardo), Valentin Popa (Rosencrantz, Francesco) şi Cezar Amitroaie (Marcellus).

Scenografia spectacolului a fost realizată de Mihai Pastramagiu; concepţie: Vlada Belozorenko; mişcare scenică: Victoria Bucun; traducere: Lucian Băleanu; asistent regie: Volin Costin.

Publicul, în majoritate tânăr, a aplaudat prestaţia actorilor, fiind, însă, captivat mai mult de mişcarea scenică, de ilustraţia muzicală şi mai puţin interesat de mesajul piesei.