Aplauze şi ovaţii minute în şir pentru Tudor Gheorghe, la Suceava

Aplauze şi ovaţii minute în şir pentru Tudor Gheorghe, la Suceava, la finalul spectacolului – omagiu dedicat marelui poet basarabean Grigore Vieru, „Vremea nemâniei”, desfăşurat miercuri seară, pe scena Casei de Cultură Sindicatelor Suceava.

Sucevenii au venit în număr foarte mare la spectacol, unii au stat în picioare, după ce s-au epuizat biletele cu loc, din dorinţa de a lua parte la un concert de înaltă ţinută artistică, o poveste regizată de maestrul Tudor Gheorghe, pus în scenă împreună cu Orchestra Arkadia din Chişinău – alcătuită din zece  instrumentişti din Ţara Românească şi din Republica Moldova, sub bagheta dirijorală a lui Marius Hristescu. Maestrul a fost acompaniat pe scenă şi de trei voci foarte bune, trei tinere din Chişinău, care au completat într-un mod armonios întreg spectacolul. Într-un fel, pe scenă, pentru câteva ore, a fost “România Mare”.

Îndemn la nemânie

“Vremea nemâniei”, a explicat maestrul, “pentru că trăim într-o perioadă a suferinţei şi într-o lume în care ne înjurăm, ne omorâm pentru nimicuri, nu mai avem sentimente. (…) Să îndepărtăm ura, acest sentiment din societatea românească, să fim mai buni”.

Amintindu-ne că realizarea acestui spectacol i-a fost promisă maestrului Grigore Vieră (“blând şi sensibil ca un înger”) din perioada când trăia, Tudor Gheorghe a completat că “la început de post, vreau ca acest spectacol să fie un îndemn la nemânie, un spectacol purificator, care să cureţe…”. Chiar de la începutul spectacolului, maestrul a îndemnat la nemânie, cu versuri precum “Bucuraţi-vă… de viaţă, de lume, de pace, de toate”, publicul bucurându-se în felul său: prin aplauze repetate.

Maestrul a ironizat (in)cultura

Pentru două ore şi jumătate, artistul a reuşit să bucure sute de spectatori, cu poeme semnate de unul dintre poeţii săi preferaţi, Grigore Vieru, pe care l-a pus pe acelaşi piedestal cu poetul Mircea Micu, ambii folosind peniţa sufletului pentru a scrie versuri, poezii-metaforă. Ca de fiecare dată, maestrul a ironizat şi felul în care se face (in)cultură pe canalele de televiziune, cum tinerii cântă în limba engleză, ca şi cum s-ar pregăti să cucerească Anglia, le-ar fi ruşine de limba lor maternă, limba română, pe care un Dan Spătaru a cântat-o şi a scos doar hituri.

Maestrul şi-a exprimat nedumerirea faţă de “generaţia asta, care n-are aplecare...”, fireşte, spre cultură, spre lectură, dar care, în discoteci, cluburi, “urlă de le sar ochii în cap, se zbenguie, nici nu dansează..., nu se ating, nu pune mâna unul pe altul”. Nu au lipsit din spectacol nici piese care au avut ca temă femeia-mamă, mama – ca ţară, un tangou, un colind atipic, versuri foarte sensibile scrise de poetul basarabean, orchestrate într-un mod cu totul deosebit de Marius Hristescu, dirijor, compozitor şi orchestrator, director artistic al Filarmonicii „Oltenia”. 

Final de spectacol vesel, cu flori, aplauze, ovaţii

Amintind de spectacolul „Diligenţa cu păpuşi”, realizat cu ani în urmă, din care a făcut parte şi un grup de copii din Suceava, Tudor Gheorghe a cântat în spectacol şi piesa „Cum se spală ariciorii”, bine primită de public.

Seara s-a încheiat cu un hit, “Cad pe ape”, o piesă veselă, “care să rămână pe buze”, cum a spus maestrul.

Sucevenii au fost îndemnaţi să cânte împreună cu maestrul, la refren (“Soarele jos a picat,/ Soarele, soarele,/ Ca rochia ta din pat,/ Soarele, soarele./... etc.). La finalul spectacolului, publicul s-a ridicat în picioare şi a aplaudat minute în şir. Maestrul Tudor Gheorghe a primit flori şi ovaţii, revenind de câteva ori pe scenă, tot în aplauze.