Adăpostul pentru câini a devenit groapă de gunoi

Din adăpostul pentru câini comunitari din municipiul Câmpulung Moldovenesc s-a ales praful după nici trei ani, din cauza indolenţei autorităţilor. Locul special amenajat în 2008 şi inaugurat cu primar şi popă nu mai are nici un rezident cu blană de mai bine de un an. De fapt, nu mai are nici măcar garduri şi a fost transformat de vecini în groapă de gunoi improvizată. Puţinii câini care mai sunt adunaţi de pe străzile localităţii sunt acum găzduiţi şi îngrijiţi, până li se găseşte un stăpân, acasă la un consilier local, medic veterinar.

Ideea construirii unui adăpost pentru câinii maidanezi a apărut în 2008, din două motive. Pe de o parte, animalele s-au înmulţit, aduse chiar cu maşinile de prin alte localităţi, iar pe de altă parte populaţia a fost scandalizată de metodele barbare folosite în secret de autorităţile locale pentru masacrarea câinilor.

Medicul veterinar Radu Velisar, la fel de scandalizat pe atunci, a considerat că va putea să se ocupe personal de adunarea şi îngrijirea animalelor într-un adăpost civilizat. Demersurile au început cu o colectă de fonduri realizată cu sprijinul unui ONG, apoi Consiliul Local a acceptat să aloce 100 mc de lemn pentru amenajare. În ciuda opoziţiei unor localnici din vecinătate, care credeau că animalele vor fi prea zgomotoase şi pline de microbi, adăpostul a fost ridicat şi populat, inaugurat în vârf de munte, în plină iarnă, cu alai de persoane importante şi chiar cu ceremonie religioasă şi a continuat să funcţioneze o vreme cu ajutorul unor agenţi economici şi cu alocarea unor mici sume de la Consiliul Local.

Medicul veterinar a câştigat un important capital de imagine din această activitate, a devenit şi consilier local independent, dar în final s-a lovit de imposibilitatea de a găsi destule fonduri pentru susţinerea adăpostului, pentru că nu a mai primit bani de la bugetul local. Cea mai mare problemă, conform afirmaţiilor sale, a fost plata personalului pentru strângerea câinilor de pe drum şi curăţenia adăpostului, elemente care nu au fost luate prea în serios la început. Medicul s-a trezit în final că problema îi este pasată integral de colegii care îl mai şi acuză că nu s-a ţinut de cuvânt. Este suspectat de unii localnici că ar fi făcut o afacere personală din povestea cu adăpostul, dar tot localnicii continuă să îi ceară să adune câinii de pe străzi. În prezent, medicul veterinar, dezamăgit de eşec, nu a renunţat încă la visul lui şi, în limita timpului disponibil, continuă să adune unii dintre căţeii abandonaţi şi îi îngrijeşte la domiciliul său, pe banii săi, până la găsirea unui stăpân. Nu are nici o explicaţie pentru faptul că, deşi consilier local, nu poate găsi o soluţie pentru ca adăpostul să funcţioneze din nou şi să i se asigure o minimă finanţare.

De fapt, nu prea mai are ce să funcţioneze. Câmpulungenii care au strigat că doresc adăpostul au sfârşit prin a devasta de acolo totul, de la gard până la bucăţi metalice din cuşti şi doage de butoi. Cei care se temeau că animalele ar putea face zgomot şi ar fi purtătoare de boli au acum locul liber, cum au dorit. Şi l-au transformat din iniţiativă liberă şi cetăţenească în groapă ”sănătoasă” de gunoi.