Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni, readusă pe linia de plutire

După ce, mai mulţi ani consecutivi, Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni a fost în regres, cu producţii mici, cu datorii mari, cu salarii neplătite cu lunile, cu terenuri retrocedate, sfârşitul anului 2011 găseşte unitatea de cercetare fălticeneană pe profit.

În 1989, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni se lucrau 870 de hectare cu pomi fructiferi şi erau peste 100 de angajaţi. Acum, instituţia are puţin peste 100 de hectare în administrare şi câţiva angajaţi permanenţi. În ianuarie 2010, Staţiunea avea datorii enorme. La acea vreme, directorul staţiunii, Gheorghe Iacobuţă, cercetător ştiinţific gradul II, angajat la staţiune din 1986, declara: „Nu cred că este zi lăsată de la Dumnezeu să nu fiu sunat de organele statului ori de furnizori, care îmi cer datoriile, însă mărturisesc că acum ne este imposibil să le returnăm. Sunt în situaţia penibilă şi greoaie de a nu putea face nici tratamentele, sunt în imposibilitatea de a achiziţiona fungicide. Am realizat patru tratamente în livadă, în condiţiile în care ar fi trebuit să fac 12-14”.

Acum, s-a terminat de recoltat producţia anului 2011, cea mai mare parte fiind deja contractată în cadrul Programului guvernamental „lapte – corn – măr”

Gheorghe Iacobuţă a precizat că „La ora actuală, S.C.D.P. Fălticeni este una dintre unităţile bune din reţeaua Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, în sensul că  activitatea economică a anului 2011 ne satisface pe deplin. Unitatea nu are datorii, a reuşit să ajungă cu plata la zi a salariilor, deci putem spune că am ieşit din conul de umbră care a fost peste tot după 1990 în activitatea de cercetare. A fost un an excepţional din punct de vedere al calităţii producţiei, reuşind să avem o medie de 20 de tone la hectar, şi o producţie totală de 1.900 de tone. Toată producţia este contractată.La fel ca în anii anteriori, peste jumătate din producţie este dată de soiul Jonathan, urmat de soiurile Golden şi Rădăşeni”, ne-a declarat.

Soiurile Rădăşeni şi Fălticeni, create şi omologate de Staţiunea de Cercetare  de la Fălticeni

De la directorul staţiunii am aflat că unitatea, prin menirea ei, ca staţiune de cercetare, cultivă un număr foarte mare de soiuri. Sortimentul de producţie este format de un număr restrâns la aproape zece soiuri, însă, în culturile de concurs, în experienţele specifice activităţii de cercetare, sunt peste 20 de soiuri care, în  urma observaţiilor, a determinărilor efectuate, se introduc în producţie în zona de influenţă a staţiunii.

Gheorghe Iacobuţă a explicat că „Sunt mai multe soiuri productive, însă trebuie menţionate soiurile create şi omologate aici la staţiune. Este vorba de soiurile Rădăşeni şi Fălticeni, care şi-au găsit menirea în sortimentul zonei, mai ales pentru calităţile deosebite ale acestora evidenţiate prin productivitate şi calitatea deosebită a fructelor, dar şi pentru o anumită rezistenţă în câmp la bolile specifice. În general, staţiunea merge pe soiuri rezistente genetic la boli, în special la rapăn, care îşi vor dovedi viabilitatea în cultura pomilor în sistem biologic şi ecologic”.

Rădăşeni, un soi care se pretează consumului pentru diabetici

Directorul Iacobuţă a subliniat faptul că „soiurile Fălticeni şi Rădăşeni sunt neîntrecute. Rădăşeni este un măr care se pretează consumului pentru diabetici. Este mărul care are cea mai mare cantitate de vitamina C. Este neîntrecut în acest sens. Fălticeniul este un soi neîntrecut din punct de vedere al calităţilor gustative. Nu există măr mai bun. Mergem pe soiuri rezistente la rapăn şi făinarii. Sunt soiuri care se pretează  pentru producţia ecologică. Cele mai multe sunt ale noastre. Soiurile Fălticeni şi Rădăşeni au o rezistenţă mare de câmp, necesită mai puţine tratamente. Celelalte se fac fără tratamente pentru rapăn şi făinarii. Ar trebui să ne orientăm producţia pomicolă către aceste soiuri şi către produsele certificate bio”.

Merele obţinute de staţiune au maxim 12 tratamente anuale, apropiindu-se de merele ecologice, faţă de 14, 18, sau 20 care se fac în cea mai mare parte a livezilor private, inclusiv în străinătate. Cercetătorii din cadrul staţiunii consideră că tratamentele mai puţine la soiurile rezistente la boli cresc eficienţa economică.

Staţiunea nu mai furnizează material genetic pentru fermieri

Tot de la directorul staţiunii am aflat că unitatea de cercetare şi producţie pe care o conduce nu mai furnizează material genetic pentru fermieri. În urma retrocedării  terenurilor staţiunii, S.C.D.P. a rămas fără pepinieră. Mai mult decât atât, în conformitate cu Legea 45 din 2009 şi Legea 72 din 2011 privind cercetarea agricolă, Staţiunea Fălticeni nu mai există ca entitate, staţiunea din Fălticeni desfăşurându-şi activitatea sub tutela Staţiunii de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi.

Dr. ing.Gheorghe Iacobuţă a precizat că „cererea pentru material săditor există, mai ales că oamenii erau obişnuiţi cu noi, aveau plantaţii înfiinţate cu material săditor de la noi şi erau mulţumiţi. Prin specialiştii noştri asiguram consultanţa necesară înfiinţării, întreţinerii şi exploatării livezilor. Dar odată cu restrângerea activităţii, din nefericire, noi nu mai putem să ţinem pasul cu fermierii care înfiinţează noi livezi. Este o mulţumire pentru noi activitatea de dezvoltare care se desfăşoară în zona noastră de influenţă. Aţi remarcat şi dumneavoastră abundenţa merelor şi că tot aurul, tot soarele din zona noastră se revăd în ele”.  

Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni, a fost înfiinţată în 1939, obiectivele instituţiei fiind cercetarea privind ameliorarea soiurilor pomicole, stabilirea tehnologiilor pentru speciile cultivate în zonă, crearea de material săditor pomicol şi dendrologic selecţionat şi producerea acestuia, producţia pomicolă proprie şi valorificarea acesteia, elaborarea documentaţiilor tehnico-economice pentru activitatea pomicolă şi  arhitectură peisagistică.